Copertă fața ii-a citat

Însângerarea Transilvaniei, sub comanda lu Miklos Horty

Populaţia majoritară română a fost supusă unei adevărate ofensive de deznaţionalizare. S-au ridicat bariere în calea promovării sociale: înnobilarea, înzestrarea cu pământ, obţinerea de drepturi şi privilegii erau condiţionate de apartenenţa la catolicism, de maghiarizarea populaţiei autohtone. Sinodul de la Buda din 1299 a decis interdicţia credincioşilor ortodocşi - deci a românilor - de a-şi construi lăcaşuri de cult, şi chiar şi mai mult: de a participa la slujbe religioase în bisericile existente. Sigismund, rege al Ungariei, a hotărât ca "preoţilor care vor boteza vreun copil în religia ortodoxă să li se confişte averea".Persecuţiile au urmat şi după bătălia de la Mohacs (1526), când Ungaria a fost transformată în paşalâc şi Transilvania a devenit principat autonom. Viaţa confesională a românilor ardeleni a fost supusă unei permanente acţiuni de prozelitism agresiv. Rezistenţa românilor a fost practic totală. Năzuinţa de secole a ardelenilor de a se uni cu ţara s-a împlinit la finele primului război mondial, odată cu prăbuşirea dualismului austro-ungar. A urmat, după cum se ştie, revoluţia bolşevică condusă de Bela Kun şi agresiunea Republicii Ungare a Sfaturilor împotriva României pentru reocuparea Transilvaniei. Armata română, la 4 aug. 1919, a ocupat Budapesta. Guvernul bolşevic a fost înlocuit de un guvern social-democrat care nu a rezistat decât 2 zile. Deşi trupele române ocupaseră cea mai mare parte din Ungaria, nu s-au amestecat în situaţia tulbure existentă.

Contraamiralul Horthy

Partea de nord-vest a Ungariei a rămas liberă. În această zonă contraamiralul Miklos Horthy a organizat o armată, erijându-se în conducătorul ţării. În teritoriul controlat de Miklos Horthy s-a instaurat "teroarea albă". A fost momentul în care, pentru prima oară, armata română s-a amestecat pentru a impune ordinea şi a apăra pe cei mai ameninţaţi, printre care, şi evreii. Apoi românii au părăsit Budapesta şi s-au retras în ţară, dincolo de hotarul stabilit de Conferinţa de pace de la Paris. Horthy s-a instalat în întreaga Ungarie, extinzând "teroarea albă" pe întreg teritoriul. S-a dezlănţuit antisemitismul rasist, au fost torturaţi, arestaţi, spânzuraţi toţi cei consideraţi ca adversari ai regimului. La 1 martie 1920 Horthy a devenit regent, impus prin forţa armată.

Miklós Horthy, regentul Ungariei.

Regatul Ungariei care a existat între 1920 și 1944, a fost monarhia condusă de regentul Miklós Horthy, care-l reprezenta în mod oficial pe regele ungar abdicat. Încercările regelui Carol al IV-lea de revenire pe tronul Ungariei au fost împiedicate de amenințările cu războiul din partea statelor succesoare ale Imperiului Austro-Ungar dar și de lipsa de sprijin din parte lui Horthy, așa cum rezultă și din amănuntele legate de: Conflictul dintre Carol al IV-lea al Ungariei și Miklós Horthy).Regatul Ungariei a fost semnatar al Pactului tripartit și prin aceasta un membru al Axei în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1944, Germania Nazistă a ocupat și desființat de facto regatul Ungariei, înlocuindu-l cu un stat marionetă efemer.

Fondare

După retragerea armatei române din 1920, care ocupase Budapesta în timpul luptelor cu regimul comunist al lui Béla Kun, țara a fost răvășită de un război civil, în timpul căruia forțele anticomuniste și monarhiste au epurat cu violență din societatea maghiară comuniștii, intelectualii de stânga și pe alții pe care îi considerau o amenințare, printre care și pe unii evrei. La sfârșitul anului 1920, s-a format și a preluat puterea o coaliție a forțelor politice de dreapta, care au proclamat Ungaria monarhie constituțională. Alegerea unui nou rege a fost amânată pentru a evita conflictele externe, luându-se în schimb decizia de numire a unui regent, care să reprezinte monarhia. În funcția de regent a fost numit fostul amiral austro-ungar Miklós Horthy, care a rămas de altfel șeful statului maghiar până la abdicarea acestuia în 1944.

Guvernarea

Primii zece ani ai regatului restaurat au fost marcați de frustrarea pierderilor suferite ca urmare a Primului Război Mondial printre altele și cu o creștere a represiunii împotriva minorităților naționale care au rămas în teritoriul redus al Ungariei.

Au fost emise decrete de limitare a numărului de evrei cărora li se permitea să studieze la universități, iar pedepsele corporale au fost legalizate. În timpul guvernării prim-ministrului István Bethlen au avut loc falsificări ale rezultatelor alegerilor, în special în zonele rurale, ceea ce a permis partidului său, Partidul Unități, să se păstreze la putere o perioadă îndelungată. Bethlen a făcut eforturi pentru revizuirea Tratatului de la Trianon. După colapsul economic din perioada crizei din 1929 – 1931, Bethlen a fost obligat să demisioneze din funcția de premier. Condițiile sociale din regat nu s-au îmbunătățit odată cu trecerea timpului, pe lângă faptul că multe resurse au fost limitate prin cedările teritoriale, o mică parte a populației controla cea mai mare parte a avuției naționale.Situația disperată l-a forțat pe regentul Horthy să accepte în funcția de premier pe politicianul de extremă-dreapta Gyula Gömbös, acesta luându-și angajamentul să păstreze sistemul politic existent în acel moment.

Gömbös a fost de acord să abandoneze linia sa politică extremistă antisemită și să relaxeze atitudinea statului față de evrei. Odată venit la putere, Gömbös a căutat prin toate mijloacele să transforme Ungaria într-un stat totalitar cu un singur partid politic, după modelele Italiei Fasciste și Germaniei Naziste. Presiunile pentru implementarea unei politici antisemite exercitate de Germania au dus în cele din urmă la demisia lui Gömbös, în Ungaria fiind declanșată prigoana evreilor prin emiterea unei serii de legi discriminatorii. La început, legile prevedeau o limitare de 20% din numărul total de practicanți a unor anumite profesii.Mai apoi, evreii au devenit țapii ispășitori pentru falimentul economic maghiar și au fost deportați în lagărele de muncă. În 1944, în condițiile în care Armata Roșie înainta spre vest, Miklos Horthy l-a destituit pe premierul fascist al țării și a numit un prim-ministru antifascist, într-o încercare de trecere a țării de partea Aliaților. Această mișcare politică ar fi trebuit să împiedice ocuparea țării de Uniunea Sovietică. La scurtă vreme după schimbarea premierului, Germania Nazistă l-a detronat pe Horthy ca regent și a creat un regim marionetă pronazist în frunte cu Ferenc Szálasi, liderul partidului fascist Partidul Crucilor cu Săgeți.Pierderile teritoriale datorate Tratatului de la Trianon din 1920 au produs Ungariei pierderi a unor zone agricole și industriale importante, economia devenind dependentă de exporturile de produse agricole. Această situație a fost agravată de criza economică mondială declanșată în 1929, în timpul căreia prețul grâului a scăzut dramatic. Țăranii maghiari au fost obligați să practice o agricultura de subzistență pentru a supraviețui. Șomajul a crescut rapid, iar condițiile de viață s-au înrăutățit odată cu scăderea salariilor și introducerea unor reduceri bugetare succesive. Începând cu mijlocul deceniului al patrulea și continuând cu primii ani ai deceniului următor, economia Ungariei s-a refăcut, în parte și datorită relațiilor cu Germania, devenind însă dependentă de schimburile cu Reichul.