Copertă fața ii-a citat

Federaţia Naţională a Românilor Persecutaţi Etnic „Pro Memoria 1940-1945” Scrisoare Deschisă

Către,

Excelenţa sa preşedintele României Traian Băsescu,

Excelenţele lor: Mircea Geoană - preşedintele Senatului și Roberta Anastase - preşedintele Camerei Deputaţilor 
Excelenţa sa primul ministru al României, Emil Boc

În numele a peste 10.000 de foşti refugiaţi, expulzaţi şi deportaţi în perioada 1940-1945, membri ai asociaţiilor judeţene Cluj, Satu-Mare, Sălaj, Maramureş, Timiş, Mureş, Harghita, Covasna, şi ai asociaţiilor teritoriale Gherla, Huedin, Turda, afiliate Federaţiei noastre,

PROTESTĂM ŞI CEREM APLICAREA MĂ- SURILOR LEGALE ŞI A CELOR DE DREPT INTERNAŢIONAL, PRECUM ŞI LUAREA UNOR ATITUDINI FERME DIN PARTEA INSTITUŢIILOR STATULUI ROMÂN ÎMPOTRIVA UNOR FAPTE JIGNITOARE LA ADRESA ROMÂNIEI CUM AU FOST:

1. Gestul provocator al cetăţeanului român de etnie maghiară Csibi Barna, care a batjocorit public memoria lui Avram Iancu, eroul Revoluţiei Române de la 1848. Nu putem accepta ca o asemenea manifestare şovină, ultranaţionalistă, să fie doar taxată cum s-a exprimat primul ministru, gândindu-se probabil la o amendă. Fapta trebuie judecată şi condamnată exemplar. Dacă acest individ este iresponsabil de faptele sale (cum se acreditează ideea de către cei care încearcă să-l apere), el trebuie izolat, fiind un real pericol social. Nu-i puneţi pe români în situaţia de a căuta ei un ac pentru cojocul acestui provocator ordinar. Jignirile de acest fel sunt greu de suportat domnilor!

2. Impertinenţa soţiei ambasadorului Ungariei în România, care şi-a permis să adauge la mesajul primului ministru ungar conţinutul iredentist al versurilor lui Wass Albert, poet şi scriitor maghiar judecat şi condamnat la moarte, în contumacie, pentru crimele împotriva românilor şi evreilor de la Sucutard, Mureşenii de Câmpie şi Sărmaşu. 
3. Inabilitatea diplomatică a primului ministru ungar Viktor Orban şi a Preşedintelui Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, care repetă periodic idei iredentiste în mesajele lor adresate etnicilor maghiari, înveninând relaţiile dintre români şi minoritatea maghiară din România. Nu putem accepta atitudinea de nepăsare şi indiferenţă a organelor şi instituţiilor Statului Român faţă de asemenea evenimente şi manifestări publice ale acestor personalităţi care s-au bucurat, până acum, de tot respectul şi ospitalitatea românească. 
4. Respingem cu toată hotărârea propunerile privind regionalizarea României, propuneri elaborate de UDMR şi care au ajuns în Camera Deputaţilor prin acceptare tacită din partea Senatului. Considerăm că nepăsarea şi amânarea dezbaterii şi respingerii acestor propuneri în Parlamentul României este un act de trădare naţională în interese obscure. Se urmăreşte, probabil, tot o acceptare tacită şi la Cameră, care să-i scutească de răspundere pe „aleşii neamului” pentru trocul lor politic.
Este evidentă, pentru orice om de bună credinţă, intenţia UDMR de a decupa din trunchiul României teritoriul cedat Ungariei în urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940. Într-o altă variantă, este clară dorinţa de refacere a fostei Regiuni Autonome Maghiare din perioada comunismului stalinist. Cu ce scop fac ei acest lucru nu este greu de ghicit. 
Noi ştim prea bine care este acest scop, căci suntem martorii vii ai suferinţelor românilor sub ocupaţie ungurească şi suntem hotărâţi să facem tot ce depinde de noi ca istoria să nu se mai repete. Noi, ca şi părinţii şi strămoşii noştri, nu avem încredere în teoriile ungureşti de aşa-zisă autoguvernare democratică. Prin această politică românii din Ungaria au scăzut de la peste 200.000 la cca. 30.000. Nu că n-ar mai exista fizic, dar nu mai au curajul să-şi susţină apartenenţa la naţionalitatea românească şi să pretindă drepturi în acest sens.
Dumneavoastră, care răspundeţi de siguranţa naţională, ar trebui să deschideţi bine ochii şi să nu aprobaţi acţiuni care trădează interesul naţional pentru interese strict politicianiste.
Vă atragem atenţia că mulţi dintre urmaşii criminalilor şi exploatatorilor, din perioada în care Transilvania a fost sub ocupaţie ungurească, umblă astăzi prin România, în straie de europenişti moralizatori, după moşteniri şi aşa-zise „drepturi istorice”. Din păcate, mai sunt încă organizaţii politice şi instanţe judecătoreşti care pleacă urechea la «scâncetul » acestor lupi în piele de oaie… În speranţa că PROTESTUL şi CERINŢELE noastre stringente vor fi bine înţelese şi interpretate, în spiritul răspunderii faţă de siguranţa naţională a României şi a poporului român, vă mulţumim pentru ascultare şi vă rugăm să ne informaţi asupra măsurilor concrete pe care le veţi lua în calitatea pe care o aveţi fiecare dintre dumneavoastră.

Preşedinte,
prof. univ. dr. ing. Barbu I. Bălan

Secretar general,
Vasile I. Bunea

Ardealu-i a noastră!


Se împlinesc 73 de ani de la intrarea în vigoare a ceea ce unii îl numesc Dictat scris chiar sub forma Diktat , iar alții Arbitrajul de la Viena, semnat în data de 30 august 1940, în urma căreia România a pierdut Transilvania de Nord în favoarea Ungariei.

În organizarea și sub egida Muzeului Județean Satu Mare, a fost organizată o Conferință științifică, pe tema Diktatului de la Viena din 3o august 1940. Manifestarea părând a fi cu caracter lucrativ, ne-a atras atenția în special prin conținutul lucrărilor sale.

Spicuim din presa locală anumite observații și adnotări, pe care le aducem și în fața dvs., a cititorilor.
Intrarea lui Miclos Horthy, în Satu Mare

Fiind un oraș de graniță, Satu Mare a fost printre primele localități în care la data de 6 septembrie 1940 au defilat trupele de honvezi conduse de amiralul Horthy Miklos, într-o paradă la care, ne place sau nu, a asistat o bună parte a populației orașului și nu puțini au fost cei care au presărat un adevărat covor de flori sub copitele legendarului cal alb al guvernatorului de atunci al Ungariei. Ce a urmat acestui moment a lăsat răni adânci, neînchise nici până în zilele noastre, și tensiuni mocnite între naționalitățile conlocuitoare din această regiune, iar aici nu ne referim doar la români și maghiari. Bunicii noștri povesteau despre previziunile sumbre ale vecinilor evrei, care au început să-și facă planuri de supraviețuire din momentul în care primul honved a trecut granița trasată la Trianon. Degeaba. Până la sfârșitul războiului, aproape întreaga comunitate evreiască a dispărut din populația Transilvaniei de Nord. Nu trebuie să uităm nici drama șvabilor, pedepsiți in corpore la sfârșitul războiului pentru „vina” de a fi fost „loiali” națiunii germane infestată de ideologia fascismului și aliată cu regimul horthyst.  Era greu de explicat atunci că recrutările SS-ului și ale Wehrmacht-ului în rândul comunităților germane din Transilvania în timpul războiului erau cam tot atât de „voluntare” cum au fost și înscrierile „de bunăvoie” ale țăranilor în cooperativele agricole de după război. Având toate acestea în memoria colectivă, inițiativa noii conduceri a Muzeului Județean de a organiza la Satu Mare o conferință științifică pe tema Dictatului de la Viena este o acțiune curajoasă și lăudabilă, mai ales că, din câte știm noi, niciodată nu s-a mai întâmplat până acum să se adune într-o sală mai mulți istorici cunoscuți, somități ai lumii academice din România, Ungaria și Ucraina, pentru a discuta obiectiv,sine ira et studio, despre un subiect atât de sensibil din trecutul celor trei popoare.

Conferențiari din cele trei țări, și-au expus punctele lor de vedere

„Nu dorim neapărat să presărăm sare peste cicatricile rănilor din trecut, dar nici nu credem că cea mai bună soluție este să aruncăm totul sub preș” – a anunțat de la bun început directorul Muzeului Județean, Liviu Marta. Printre cei care prezintă în aceste zile analize istorice ale perioadei de la mijlocul secolului trecut se numără dr. Stelian Mândruț și dr. Ottmar Trașcă - cercetători la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca, dr. Alexandru Ghișa – reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe, Nagy Mihaly Zoltan – director adjunct al Arhivelor Naționale ale României, dr. Valentin Orga – profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, dr. Vasile Ciobanu de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, dr. Cornel Grad și dr. Claudiu Porumbăcean din partea Universității de Vest „Vasile Goldiș”, dr. Romsics Ignac, dr. Kolontari Attila și dr. Seres Attila – cadre universitare din Ungaria, precum și Zan Mykhaylo și Ofitsynskyy Roman – din partea Universității Naționale din Ujgorod. În prezentările lor, specialiștii analizează toate aspectele politicilor interne și  externe ale țărilor din această regiune în preajma izbucnirii celui de-al II-lea Război Mondial, participarea acestor țări la marea conflagrație, problemele minorităților naționale, influențele Marilor Puteri în zonă, alianțele interstatale, evoluțiile de pe scenele politice din regiune, trasarea granițelor etc.

Aspect din sala conferinței de la Satu Mare

Totul se desfășoară într-o atmosferă neverosimil de amicală, într-o sală în care sunt prezenți veterani de război, profesori de istorie de la liceele sătmărene, oameni de cultură și tineri care au auzit doar frânturi de povești despre perioada respectivă și sunt interesați să afle adevărul istoric direct de la specialiștii în domeniu. Se discută deschis despre masacrele de la Ip și Treznea, dar și despre atrocitățile comise de Gărzile Maniste, într-un stil care era de neconceput chiar și în urmă cu zece ani. Participanții la conferință continuă discuțiile cu însuflețire, dar și cu multă politețe și bunăvoință reciprocă chiar și în pauzele de cafea, iau prânzul și cina împreună, iar pentru vineri au programată o excursie în zona Careiului. Chiar dacă pare a fi o acțiune elitistă, ale cărei efecte nu vor ajunge prea repede la maneliștii rămași la nivelul disputelor gen „Ardealu-i a noastră”, nu putem să scăpăm de ideea că aceasta ar putea fi o șansă extraordinară pentru Sătmar prin instituirea unei tradiții în organizarea unor asemenea evenimente, care ar putea căpăta chiar notorietate internațională, potrivindu-se perfect cu natura relațiilor actuale existente între comunitățile română și maghiară din orașul și județul nostru. Cei care mai vor să „prindă” ceva din prezentările participanților la conferință, o pot face vineri, între orele 10 – 14, în sala festivă a Muzeului Județean. Felicitări celor de la Muzeul Județean pentru această idee! În sfârșit, se întâmplă ceva interesant. That’s the way!

Istoria rescrisă a Ungariei