Coranul, Miracolul Miracolelor

1438

Coranul, Miracolul Miracolelor

]Română – Romanian – روماني [

De: Ahmed Deedat



Traducere:

EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)

& Gabriela Gharabli

Revizuit de: Alina Luminiţa Crăciun

& Mariam Oana & Diana Asandei
القرآن معجزة المعجزات

أحمد ديدات



ترجمة:

المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية

و جبريلا غرابلي

مراجعة:

ألينا لومينيتا كراسيون

مريم وانا - دايانا أساندي

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

Capitolul I

„Spune (o, Mohammed): «De s-ar aduna oamenii şi djinnii¹ ca să facă (ceva) ca acest Coran, ei nu vor fi în stare să facă (ceva) asemenea lui, chiar dacă îşi vor fi unul altuia ajutor!»”² [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:88]

Ce este un miracol?

Cred că este necesar să înțelegem în mod clar ce anume vrem să spunem prin termenul de miracol. Mai jos, sunt câteva definiții:

„Un eveniment care, conform legilor naturii, are loc într-un mod inexplicabil și care este considerat a avea o origine supranaturală sau a fi un act al lui Dumnezeu.”

„O persoană, un lucru sau un eveniment care stârnește minunare.”

„O faptă care se află dincolo de puterea umană, o imposibilitate.”

Cu cât imposibilitatea este mai mare, cu atât este mai măreț miracolul. De exemplu, dacă o persoană moare în faţa ochilor noştri şi acest lucru este confirmat de către cineva calificat din punct de vedere medical, iar mai târziu un mistic sau un sfânt îi porunceşte celui decedat să învie şi, spre uimirea tuturor, acesta se ridică şi pleacă, atunci am eticheta acest lucru drept un miracol. Însă, dacă învierea celui decedat are loc după ce acesta a stat timp de trei zile la morgă, atunci am eticheta acest lucru ca pe un miracol măreț. Mai mult decât atât, dacă cel decedat a fost făcut să se ridice din mormânt decenii sau secole după ce corpul său s-a descompus şi a putrezit, atunci, în acest caz, vom eticheta acest lucru ca fiind cel mai măreț miracol dintre toate!

O trăsătură comună

O trăsătură comună a oamenilor încă din timpuri imemorabile a fost aceea că, de fiecare dată când apărea un Mesager de la Dumnezeu care să le îndrume paşii spre Voia şi Planul Său, ei cereau dovezi supranaturale de la aceşti oameni ai lui Dumnezeu în loc să accepte Mesajul în esența sa.

Spre exemplu, atunci când Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!) a început să predice poporului său („Fiii lui Israel”) pentru ca acesta să își corecteze faptele și să se abțină de la formalismul legalist, acceptând adevăratul spirit al Legilor şi Poruncilor lui Dumnezeu, „poporul” lui i-a cerut Miracole prin care să dovedească sinceritatea sa, după cum găsim în Scripturile creștine:

„Atunci unii dintre cărturari şi dintre farisei au luat cuvântul şi I-au zis: «Învăţătorule, am vrea sa vedem un semn (miracol) de la Tine!» ~ Drept răspuns, El le-a zis: «Un neam viclean şi preacurvar cere un semn (miracol); dar nu i se va da alt semn (miracol), decât semnul prorocului Iona.»”³ [Biblia, Matei, 12:38-39]

Deși aparent Isus (Pacea fie asupra sa!) a refuzat să le facă pe plac evreilor în acest caz, după cum știm, el (Pacea fie asupra sa!) a înfăptuit multe miracole, care au fost relatate în Evanghelie.

Biblia cea Sfântă relatează o mulțime de evenimente supranaturale înfăptuite de Profeţi (Pacea fie asupra lor!) cu ajutorul Domnului lor. În realitate, toate aceste „semne”, „minuni” şi „miracole” au fost acte ale lui Dumnezeu, dar, din moment ce ele au fost înfăptuite prin intermediul agenților săi umani, le descriem ca fiind miracolele Profeţilor, ca, spre exemplu, cele ale lui Moise şi Isus (Pacea fie asupra lor!), prin intermediul cărora acestea au fost înfăptuite.

Istoria se repetă

La aproximativ 600 de ani de la nașterea lui Isus (Pacea fie asupra sa!), s-a născut Mohammed, Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în Mecca, Arabia. Atunci când şi-a început misiunea la vârsta de patruzeci de ani, oamenii din poporul său - „mushrikinii⁴” din Mecca - i-au cerut, de asemenea, să înfăptuiască miracole, aşa cum i-au cerut evreii lui Mesia cel promis (Pacea fie asupra sa!). Cerința lor a fost asemănătoare cu a creștinilor. Istoria se repetă!

„Şi zic ei: «De ce nu i se trimit lui minuni (semne) de la Domnul său?» (...)”⁵ [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:50]

Semne! Care semne?

„Miracole?” strigă el - „Ce minuni vreți? Nu sunteţi voi înșivă niște miracole? Dumnezeu v-a făcut dintr-o bucată de lut și v-a dat o formă. Aţi fost cândva mici și, înainte de aceasta, nu existați deloc. Aveţi frumusețe, putere şi rațiune; aveți compasiune unii faţă de alţii. Atunci când bătrânețea vă ajunge, părul vi se albește iar puterea vă părăsește, devenind slabi; apoi sunteți îngropați şi, din nou, nu mai existați. Aveți compasiune unii faţă de alţii. Acest lucru m-a impresionat foarte tare: Allah putea să vă creeze fără să aveţi milă unul faţă de altul. Cum ar fi fost atunci? Aceasta este o reflecție măreață şi directă, o primă privire asupra realității...” [„Eroii, faptele de adorare ale eroilor şi faptele eroice de-a lungul istoriei” de Thomas Carlyle]

„Acest lucru m-a impresionat foarte tare”

Faptul că „aveți compasiune unii faţă de alţii” l-a impresionat foarte tare pe Thomas Carlyle. Presupun că versetul care a motivat acest sentiment este:

„Şi printre Semnele Lui este acela că El v-a creat din voi înșivă soațe, pentru ca voi să trăiți în liniște împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru cei ce chibzuiesc.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 30:21]

(adaptare după traducerea lui A. Yusuf ‘Ali din limba engleză)

„Şi unul dintre Semnele Lui este acela că El v-a creat soții pentru voi din propriile specii, ca să puteţi locui cu ele, şi a pus între voi dragoste şi tandrețe. Aici, într-adevăr, sunt semne pentru cei care chibzuiesc.”

(adaptare după traducerea reverendului J.M. Rodwell din limba engleză)

„Şi după alt semn, El v-a dat soții pentru voi din mijlocul vostru, pentru ca voi să trăiți în bucurie cu ele, şi a plantat dragoste şi bunătate în inimile voastre. Cu siguranţă, în acestea există semne pentru oamenii care chibzuiesc.”

(adaptare după traducerea lui N.J. Dawud din limba engleză)

Primul exemplu este o adaptare după traducerea lui A. Yusuf ‘Ali, un musulman; cel de al doilea exemplu este o adaptare după traducerea unui preot creștin, reverendul J.M. Rodwell, iar ultimul exemplu este o adaptare după traducerea unui evreu irakian, N.J. Dawud.

Din păcate, Thomas Carlyle nu a avut acces la niciuna dintre aceste traduceri, deoarece niciuna dintre ele nu era disponibilă în timpul său. Singura traducere de care a dispus în anul 1840,a fost una despre care a spus:

„Noi putem citi Coranul, de asemenea, și anume, traducerea făcută de Sale, care este cunoscută ca fiind una foarte corectă.”

Dușmănia este motivul

Carlyle este foarte indulgent cu compatriotul său, deoarece motivele pentru care George Sale a tradus Nobilul Coran, el fiind printre primii care au făcut acest lucru, au fost suspecte. El nu și-a ascuns dușmănia faţă de Cartea Nobilă a islamului. În prefața traducerii pe care a făcut-o în anul 1743, el a declarat că intenţia sa a fost aceea de a-l demasca atât pe Mohammed, cât şi falsul său. El a scris:

„Cine poate percepe vreun pericol de la un astfel de fals, care este atât de evident?... Toți cei care protestează ar putea să atace Coranul cu succes, iar eu cred că Providența le-a rezervat gloria înfrângerii lui.”

Apoi a început să lucreze la traducere, lăsându-se condus de prejudecățile sale. Vă puteți da seama de „corectitudinea” savantului George Sale, chiar din versetul care l-a „impresionat” (pe Carlyle) „foarte tare!”.

Comparați traducerea lui cu cele trei traduceri citate mai sus:

„Şi dintre Semnele Lui este acela că el a creat pentru voi, din voi înșivă, soții cu care să puteţi coabita, punând iubire şi compasiune între voi.”

Nu cred că George Sale a fost „un porc șovinist” al zilelor sale atunci când a descris perechile noastre, soţiile sau soții noştri, ca pe niște obiecte sexuale. El s-a ţinut doar de promisiunea făcută, cea pe care Carlyle a trecut-o cu vederea. Cuvântul arab pe care el (Sale) l-a tradus greșit în mod intenționat este „li-tas-kunu”, care înseamnă a găsi pace, mângâiere, calm sau liniște, şi nu „a coabita”, care înseamnă „a trăi împreună, având relaţii sexuale în afara căsătoriei”. (Dicționarul Universal Reader’s Digest)

Fiecare cuvânt al textului coranic este ales cu meticulozitate, cizelat şi pus la locul lui de către Însuși Preaînțeleptul. Cuvintele poartă „amprenta” lui Dumnezeu şi sunt Semnele Sale. Cu toate acestea, prejudecățile spirituale…

Cere un semn!

Ce semne? Ei se referă la unele tipuri speciale de semne sau miracole, după cum le dictează mintea lor nesăbuită. Pentru Dumnezeu, totul este posibil, însă El nu satisface nebuniile oamenilor şi nici nu ascultă cererile lor false. El l-a trimis Mesagerul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ca să explice clar Semnele Sale şi să avertizeze cu privire la consecinţele respingerii lor. Nu este de ajuns? Cererile lor sună, în general, după cum urmează: în termeni specifici, ei i-au cerut lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) „Să pună o scară care să ajungă până la Cer şi să aducă o Carte de la Dumnezeu, chiar în fața lor.” – „ATUNCI VOM CREDE!”, au spus ei. Sau „Vezi muntele de acolo? Transformă-l în aur!” – „ATUNCI VOM CREDE!”, sau „Fă ca din deșert să țâșnească ape curgătoare!” – „ATUNCI VOM CREDE!”

Acum, observați argumentele blânde aduse de Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) împotriva cerințelor sceptice şi excesive ale MUSHRIKINI-LOR – „V-am spus eu că sunt un înger? V-am spus eu că în mâinile mele se află comorile lui Dumnezeu? Eu urmez doar ceea ce îmi este revelat.”

Observați în continuare răspunsul demn pe care Allah Preaînaltul i-a poruncit Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să îl dea necredincioşilor:

„(...) Spune (o, Mohammed): «Că minunile (semnele) sunt numai la Allah, iară eu sunt doar un Prevenitor limpede.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:50]

În următoarea AYAH⁶ (verset), Nobilului Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i se poruncește să sublinieze faptul că Nobilul Coran însuși este un răspuns la cerințele lor ipocrite de a primi unele „semne” sau „miracole” la care a râvnit mentalitatea lor păgână absurdă. Într-adevăr, toate miracolele sunt „semne”, iar necredinţa şi scepticismul lor sunt cele care motivează cererile lor de a primi un semn. Li se cere: „Priviți la Coran!” şi, din nou: „Priviți la Coran!”:

„Oare nu le este lor de ajuns că Noi⁷ ţi-am trimis ţie Cartea care le este recitată? Întru aceasta este îndurare şi pomenire pentru un neam (de oameni) care vrea să creadă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:51]

Două dovezi

Allah Cel Atotputernic Însuși a adus două argumente pentru a dovedi Originea Divină şi natura miraculoasă a Nobilului Coran:

1. „NOI” (Allah Cel Atotputernic) ţi-am revelat „CARTEA” ŢIE (o, Mohammed), care eşti o persoană neștiutoare de carte, un Profet care nu știe să scrie şi să citească.

Să vedem ce are Thomas Carlyle de spus cu privire la calificările educaționale ale Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„(...) noi nu trebuie să uităm că el nu a avut nicio pregătire școlară, deloc.”

Mai mult decât atât, Autorul Divin (Dumnezeu Cel Atotputernic) Însuşi atestă sinceritatea lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), susținând că el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu ar fi putut să compună conținutul Nobilului Coran sau să fie autorul acestuia:

„Şi tu (o, Mohammed) nu ai citit mai înainte de ea nicio altă carte şi nici nu ai scris-o cu dreapta ta (fiindcă era neștiutor de carte). Atunci s-ar fi îndoit cei care tăgăduiesc Adevărul.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:48]

Autorul Coranului ne spune că, dacă Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost un om învăţat, care știa să scrie şi să citească, flecarii din piețe ar fi avut argumente să pună la îndoială faptul că Nobilul Coran este Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost un om cu ştiinţă de carte, duşmanii săi ar fi putut să-l acuze că a copiat Cartea sa (Coranul) din scrierile evreilor şi ale creștinilor, că a studiat scrierile lui Aristotel şi Platon, sau că a răsfoit „Tora”, „Zabur” şi „Injīl”⁸ şi că le-a reformulat într-un limbaj ales pentru a putea avea o anumită însemnătate.⁹

2. „Cartea?” Da, „CARTEA” însăși dovedește Originea sa Divină. Studiați Cartea din orice perspectivă! Examinați-o! De ce nu răspundeți la provocarea Autorului, dacă îndoielile voastre sunt adevărate?

„Oare nu cugetă ei la Coran? Dacă ar fi el de la altcineva decât de la Allah, ar găsi în el multe nepotriviri!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:82]

Consecvența

Niciun autor nu a rămas consecvent în ceea ce privește învăţăturile şi predicile sale pentru o perioadă de peste două decenii. De la vârsta de patruzeci de ani, atunci când Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a primit prima revelație, şi până la vârsta de şaizeci şi trei de ani, când şi-a dat ultima suflare, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a practicat şi a predicat islamul. În aceşti douăzeci şi trei de ani, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trecut prin cele mai grele necazuri ale vieţii. Orice om, în timpul unei astfel de misiuni, ar fi fost forțat de împrejurări să facă unele compromisuri „onorabile” și nu ar fi putut evita să se contrazică uneori. Nicio persoană nu poate scrie mereu în același fel, aşa cum este scris Mesajul Nobilului Coran: CONSECVENT, în întregime!

Mai mult decât atât, Nobilul Coran conţine sau menţionează mai multe aspecte legate de natura Universului, care nu îi erau cunoscute omului în acel moment, dar care, ulterior, au fost confirmate pe deplin, odată cu evoluția în descoperirile ştiinţifice – un domeniu în care o minte neinstruită s-ar fi pierdut, mai mult ca sigur, în speculații nesăbuite şi contradictorii!

Dovada evidentă

Atunci când, din nou şi din nou, câţiva cinici şi frivoli au cerut minuni de la Profetul lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), el a descris mereu Coranul – Mesajul de la Allah Preaînaltul – ca fiind „Miracolul”. MIRACOLUL MIRACOLELOR! Iar oamenii raționali şi cu înțelegere literară şi spirituală, care sunt sinceri cu ei înşişi, recunosc şi acceptă Coranul ca pe un miracol veritabil.

„Ba ea (Cartea - Coranul) constă din versete (semne) învederate în piepturile acelora cărora li s-a dat cunoaşterea¹⁰ şi nu tăgăduiesc versetele¹¹ Noastre decât numai cei nelegiuiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:49]

Capitolul II

Ştiinţa şi Revelația coranică

Omagii sincere

Astăzi, există peste un miliard de musulmani în lume care acceptă fără ezitare faptul că Nobilul Coran este „Cuvântul lui Dumnezeu” şi că acesta este un „Miracol”.

De ce nu ar face-o, dacă chiar şi duşmanii declarați ai islamului recunosc din proprie inițiativă natura miraculoasă a acestei Cărți a lui Dumnezeu? Reverendul R. Bosworth-Smith spune despre Nobilul Coran în cartea sa - „Mohammed şi mahomedanismul”¹²:

(a) „UN MIRACOL AL STILULUI PUR, AL ÎNŢELEPCIUNII ŞI AL ADEVĂRULUI.”

Un alt englez, A.J. Arberry, spune în prefața traducerii sale în limba engleză a sensurilor Nobilului Coran:

(b) „DE FIECARE DATĂ CÂND AUD RECITAREA CORANULUI ESTE CA ŞI CÂND AŞ ASCULTA MUZICĂ, IAR ÎN SPATELE MELODIEI SE AUDE BĂTAIA INSISTENTĂ A UNEI TOBE, CARE ESTE ASEMENI BĂTĂII INIMII MELE.”

Aceste cuvinte şi, de fapt, toată prefața sa, sună ca și cum ar fi fost scrise de un musulman, însă, din păcate, el a murit aflându-se în afara islamului.

Un alt britanic, Marmaduke Picktall, spune în prefața sa la traducerea sensurilor Nobilului Coran:

(c) „ESTE O SIMFONIE INIMITABILĂ, AL CĂREI SUNET PĂTRUNZĂTOR ÎL MIȘCĂ PE OM PÂNĂ LA LACRIMI ŞI EXTAZ.”

Acest autor a acceptat islamul înainte de traducerea Coranului şi nu putem şti dacă a descris efectele recitării Coranului înainte sau după convertirea sa.

(d) „DUPĂ BIBLIE¹³, ACEASTA (Coranul) ESTE CEA MAI RESPECTATĂ ŞI CEA MAI PUTERNICĂ CARTE RELIGIOASĂ DIN LUME.”

J. Christy Wilson în „Introducere în islam”, New York, 1950

(e) „CORANUL ESTE BIBLIA MOHAMEDANĂ ŞI ESTE MULT MAI RESPECTAT DECÂT ORICE CARTE SACRĂ, MAI MULT DECÂT VECHIUL TESTAMENT EVREIESC ŞI MAI MULT DECÂT NOUL TESTAMENT CREŞTIN.”

J. Shillidy D.D. în „Domnul Isus în Coran”, Surat, 1913, p.111

Putem cita cu uşurință zeci de elogii asemeni celor de mai sus. Prietenii şi duşmanii deopotrivă aduc elogii sincere Revelației finale a lui Dumnezeu – Nobilul Coran. Contemporanii lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au văzut în frumusețea şi măreția acesteia atât noblețea Chemării şi a Mesajului său, cât și Semnul şi Miracolul operei lui Dumnezeu, şi au acceptat islamul. În ciuda tuturor omagiilor şi a declarațiilor, necredinciosul şi scepticul ar putea spune că toate acestea sunt sentimente subiective. În plus, ar putea căuta o scuză în pretextul că nu cunoaşte limba arabă. El ar spune:

„Eu nu văd ceea ce vezi tu şi nici nu simt ceea ce simţi tu. De unde ştiu eu că Dumnezeu există şi că El este Cel care l-a inspirat pe Mesagerul Său, Mohammed, cu acel Mesaj minunat, Coranul? Eu nu sunt împotriva frumuseții filosofiei sale, a eticii sale practice sau a înaltei sale moralități şi sunt pregătit să admit că Mohammed a fost un om sincer şi că el a adus multe învățături frumoase pentru binele omenirii. Ceea ce nu pot accepta este ceea ce voi musulmanii susțineți cu privire la «autoritatea supranaturală a legilor pe care le-a adus.»”

Logica rațională

Pentru acest tip de mentalitate înțelegătoare și, cu toate acestea, sceptică, Autorul Cărții (Coranul) aduce diferite argumente pentru a risipi îndoielile sale. Ateii, agnosticii, cei cinici și sceptici, care cred că au un exces de cunoştinţe ştiinţifice şi care se consideră a fi niște „giganți intelectuali”, sunt făcuți să înțeleagă că, de fapt, sunt nesemnificativi.

Dar, înainte de a reda întrebarea pe care Dumnezeu le-o adresează, permiteți-mi să-mi satisfac curiozitatea:

„Voi, oameni de ştiinţă, care ați studiat astronomia şi care studiați Universul prin telescoapele voastre ca și cum aţi examina un obiect care se află în palma voastră; spuneţi-mi, cum a apărut acest Univers?”

Deşi îi lipsește perspectiva spirituală, cercetătorul este totuşi foarte generos în a-și împărtăși cunoştinţele. El răspunde cu dragă inimă:

„Ei bine”, începe el, „cu miliarde de ani în urmă, Universul nostru era format dintr-o singură materie, iar acolo, în centrul acestei materii, a avut loc Big-Bang-ul, bucăţi imense de materie începând să zboare în toate direcțiile. Ca urmare a acelui Big-Bang, a luat naștere Sistemul nostru Solar, precum şi Galaxiile, şi, din moment ce nu există nicio rezistență în spațiu din acel moment primordial generat de explozia inițială, stelele şi planetele înaintează pe orbitele lor...”

În acest punct, am avut un déjà-vu – prietenii noştri adepți ai materialismului par să-şi fi asimilat în secret cunoştinţele lor din Surat Yā-Sin¹⁴:

„Iar Soarele aleargă către un sălaș al lui. Aceasta este rânduiala Celui Care este Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-ʻAlīm (Atoateștiutorul, Omniscientul)! ~ Iar pentru Lună am orânduit Noi faze, până ce ea devine ca un ciorchine bătrân de palmier. ~ Nici Soarele nu se cuvine să ajungă Luna, nici noaptea nu poate să o ia înaintea zilei şi toate plutesc pe orbite (proprii).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 36:38-40]

Cercetătorul ateu continuă:

„Universul nostru este unul aflat în «expansiune». Galaxiile se tot îndepărtează de noi, într-un ritm tot mai rapid şi, odată ce vor atinge viteza luminii¹⁵, nu o să le mai putem vedea. Trebuie să construim telescoape mai mari şi mai puternice cât mai repede cu putință pentru a le studia. Dacă nu, vom pierde ocazia!” „Când aţi descoperit aceste basme?”, întrebăm noi. „Nu, acestea nu sunt basme, ci adevăruri ştiinţifice!”, ne asigură prietenul nostru. „Bine, vom accepta ceea ce susțineți, însă, când aţi descoperit aceste adevăruri?” El răspunde: „Abia ieri!”

La urma urmei, ceea ce s-a petrecut acum cinzeci de ani în istoria omenirii pare că a fost „abia ieri”. „Un arab neștiutor de carte care a trăit în deșert acum mai bine de 1400 de ani nu ar fi putut vreodată să aibă cunoştinţele tale despre «Big-Bang» şi «expansiunea» Universului, nu-i aşa?” „Nu, nicidecum!”, spune el lăudăros. „Ei bine, atunci ascultă ce spune acest Profet ummi¹⁶ din Inspirație Divină:

„Oare nu văd necredincioşii (ateiștii şi agnosticii) că Cerurile şi Pământul au fost împreună (ca o unitate a creaţiei) şi că Noi le-am despărțit (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:30]

„El este Acela care a creat noaptea şi ziua, Soarele şi Luna; şi fiecare (dintre corpurile cerești) plutește pe cercul său.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:33]