Cărarea Împărăţiei


Ion Gavrilă Ogoranu, De ce am scris numele Părintelui Arsenie Boca pe crucea de la Mănăstirea Sâmbăta



Yüklə 1,18 Mb.
səhifə214/219
tarix05.01.2022
ölçüsü1,18 Mb.
#70321
1   ...   211   212   213   214   215   216   217   218   219
27. Ion Gavrilă Ogoranu, De ce am scris numele Părintelui Arsenie Boca pe crucea de la Mănăstirea Sâmbăta, „Puncte Cardinale”, nr. 2/62, 1996, p.15.

28. A se vedea şi: Ion Gavrilă Ogoranu, Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, Editura Marineasa, Timişoara, 1993, vol. 1, p. 51, 108; Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată, Editura Gordian 1997, Timişoara, vol. 1, p. 135, 143, 145, 185; Nicolae Pop, Păcatul nerostirii adevărului, „Puncte Cardinale”, nr. 8/80, august 1997, p. 7; Vlad Protopopescu, Pentru mai dreapta cinstire a lumii Părintelui Stăniloae, „Puncte Cardinale”, nr. 6/102, iunie 1999, p. 9.

29. Amintirile Mitropolitului Antonie Plămădeală, Convorbiri cu Dragoş Şeuleanu şi Carmen Dumitru, Editura Cum, Bucureşti, 1999, pp.139-142.

30. Cărarea Împărăţiei, Monahia Zamfira Constantinescu, Notă asupra Ediţiei I, p. 339.

31. Lidia Ionescu Stăniloae, Lumina faptei din lumina cuvântului, Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Editura Humatitas, 2000, p. 129.

32. cf. Romulus Neag, Părintele Arsenie Boca în Alma Mater Zarandensis, „Gândirea”, serie nouă, anul VI, nr. 5-6/1997, p. 31.

33. Irénée Hausherr, Paternitatea şi îndrumarea duhovnicească în Răsăritul creştin, Editura Deisis, Sibiu, 1999, p. 9.

34. Martor, Măritul praznic de la Mănăstirea Brâncoveanu, „Telegraful Român”, 16 mai 1948, nr 7-8, p. 6.

35. „Adevărul este că în mijlocul mulţimii erau şi unii care nu veneau pentru formarea lor religioasă, ci doară, doară, să găsească în spusele Părintelui vreun sprijin al convingerilor sau ideilor lor.” (Monahia Zamfira Constantinescu)

36. Lacrima prigoanei – Din lupta legionarelor românce, capitolul Evocări – Otilia Rădulescu Aroneasa, Editura Gordian, Timişoara, 1994, p. 48.

37. „În ciuda înstăpânirii comuniste, poporului român nu-i lipseau mişcările duhovniceşti. La vremea de care vorbim, fenomenul Arsenie Boca, de anvergură naţională, se pecetluia pe sine prin arestarea protagonistului; la Vladimireşti se năştea un altul, în faza lui pură, al cărui miez nu erau atât „vedeniile” Veronicăi Furău, cât predica duhovnicului Ioan Iovan; ambele cu ecouri până‘n zilele noastre; nu trebuie trecute cu vederea cele două mari şi autentice vetre duhovniceşti, cea de la Sihăstria, prin Părintele Cleopa Ilie, şi cea de la Techirghiol, prin Părintele Arsenie Papacioc, ambele, de asemenea, străbătând deceniile roşii.” (Bartolomeu Valeriu Anania, Cuvânt înainte la: Monahul Daniil (Sandu Tudor), Acatiste, Editura Anastasia, 1997, p. 8)

38. Bartolomeu Anania, Atitudini, Editura Arhidiecezană, 1999, p. 28.

39. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Mănăstirii Prislop, Arad 1986, p. 56.

40. cf: Hotărârea Sinodului Mitropolitan, cuprinsă în Cărarea Împărăţiei, ediţia a 2-a, Editura Sfintei Episcopii a Aradului, 2000, pp. 346-347.

41. cf. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Mănăstirii Prislop, Arad 1986, p. 57.

42. cf. Antonie Plămădeală, în Amintirile Mitropolitului Antonie Plămădeală, Editura Cum, 1999, p. 114.

43. Naş la călugărie a fost Părintele Daniil (Sandu Tudor). Este vorba de cunoscutul scriitor, gazetar, fost ofiţer de marină şi pilot Sandu Tudor (pe numele său adevărat, Alexandru Teodorescu), devenit călugăr în 1948, sub numele de Agaton, în Mănăstirea Antim din Bucureşti, unde organizează şi conduce gruparea duhovnicească „Rugul Aprins”, din care făcea parte şi viitorul mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală. După o primă arestare şi o detenţie de 3 ani, Agaton se aşează în Schitul Crasna din Judeţul Gorj, unde este hirotonit ieromonah. Apoi îmbracă schima cea mare şi devine Ieroschimonahul Daniil, în Mănăstirea Neamţ, de unde se va retrage la Schitul Rarău; de aici va fi arestat de Securitate, în noaptea de 13/14 iunie 1958. (cf. Bartolomeu Valeriu Anania, Acatiste, Editura Anastasia, 1997.)

44. Ieromonahul Dometie (1924-1975) (înzestrat de Dumnezeu cu darul deosebit al cântării, a fost numit „Cucuzel” de către Părintele Arsenie) a slujit ulterior în diferite parohii în Transilvania, iar mai târziu s-a remarcat ca un iscusit şi apreciat duhovnic. Dânsul este cunoscut de cei mai mulţi credincioşi ca restauratorul şi duhovnicul mănăstirii de maici de la Râmeţi. Colegul său, ierodiaconul Antonie, trecut în 1950 la Mănăstirea Slatina în Moldova, hirotonit ieromonah în 1953, în 1970 a fost ales episcop vicar patriarhal, din ianuarie 1980 episcop la Buzău, iar din februarie 1982 arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului. (cf. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Mănăstirii Prislop, Arad 1986, p. 57)

45. cf. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, ibid., p. 57.

46. Pentru că e vorba de o carte publicată înainte de ’89, Părintele Mircea Păcurariu nu a putut spune că Monahia Zamfira a fost numită stareţă a Mănăstirii Prislop, pentru că de fapt mănăstirea rămăsese fără stareţ, întrucât Păintele stareţ Arsenie Boca fusese arestat de Securitate în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1951. Părintele Arsenie s a întors la mănăstire abia în 1952, de Buna Vestire.

47. Dezvăluiri istorice – Documente inedite despre părintele Arsenie Boca, stareţul mănăstirii Prislop, prezentate de Arhid. Mihai Săsăujan, în „Calea Mântuirii”, nr. 11, p. 4.

48. Ibid.

49. Dimitrie Bejan, Viforniţa cea mare, Editura Tehnică, 1996, p. 124-125.

50. A se vedea şi: Mărturisitori de după gratii – Slujitori ai Bisericii în temniţele comuniste, Supliment al Revistei Renaşterea, Cluj-Napoca, 1995, p. 15.

51. Părintele Arsenie a plecat de la Mănăstirea Prislop în mai 1959, înainte de decretul din 10 noiembrie 1959, decret aplicat în luna mai 1960, după Paşti, şi care avantaja călugării cu studii teologice. Deci nu a plecat o dată cu decretul, aşa cum scrie P.S. Daniil, în „Chipul Cetăţii”, o revistă din Sibiu. (cf. Arhimandritul Teofil Părăian)

52. Din mărturiile celor care au trăit evenimentele din 1959 şi imediat următoare, rezultă că P.S. Episcop Andrei, în momentul redactării actelor de referinţă, nu era în măsură de a iscăli valid. În plus, a făgăduit că va rechema imediat pe cei îndepărtaţi, după ce va primi avizul Patriarhului Justinian. (vezi: Hotărârea Sinodului Mitropolitan, cuprinsă în Cărarea Împărăţiei, ediţia a 2-a, Editura Sfintei Episcopii a Aradului, 2000, pp. 347-348)

53. Prin Hotărârea Sinodului Mitropolitan întrunit la 9 noiembrie 1998 semnată de Î.P.S. Părinte Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatului, P.S. Părinte Timotei Seviciu Episcopul Aradului şi Hunedoarei şi P.S. Părinte Laurenţiu Streza Episcopul Caransebeşului, se revine asupra deciziilor de alungare din Mănăstirea Prislop a Părintelui Protosinghel Arsenie Boca şi a maicii stareţe stavrofora Zamfira Constantinescu şi „socoteşte potrivit ca după Revoluţia Română, când s-au limpezit aspecte critice din trecut, să reabiliteze pe toţi slujitorii şi vieţuitoarele de aici, cu osebire pe toate maicile şi surorile din perioada Decretului 410/1959”. În consecinţă, se anulează Deciziile nr. 2407/1959 şi 2408/1959, considerând reintegraţi în viaţa obştei prislopene pe toţi cei împricinaţi. Prin aceeaşi Hotărâre, Aşezământul monahal din Sinaia a fost recunoscut ca metoc al Mănăstirii Prislop. (vezi: ibid., pp. 346-348)

54. Ibid., p. 347.

55. Părintele Arsenie, din nefericire, era atunci civil. (cf. P.S. Daniil Partoşanul)

56. Hotărârea Sinodului ..., ibid., p. 347.

57. Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Cuvânt înainte.

58. Fragment dintr-o scrisoare dată de Nichifor Crainic Părintelui Arsenie Boca după întâlnirea de câteva ceasuri pe care au avut-o în toamna anului 1971, în biserica din satul Drăgănescu.

59. Părintele Arsenie a scris multe cuvinte la scenele pe care le-a pictat, de exemplu la „Judecata de apoi”, e scris acolo că ar zice faptele omului: „Tu eşti noi”. Deci „Tu eşti noi”, adică noi suntem cele care te-au alcătuit. Sunt acolo o mulţime de cuvinte frumoase şi îndrumătoare care arată că Părintele Arsenie de fapt nu a fost un om de rând. (cf. Arhimandritul Teofil Părăian)

60. Am reprodus aici textul explicativ pe care Părintele Arsenie l-a scris lângă această compoziţie.

61. Nu trebuie să ne surprindă prea mult acest fapt, întrucât se ştie, a mai spus o şi Părintele Nicolae Steinhardt, că „Orice adevărat artist e şi profet”. (Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, Editura Revistei „Literatorul”, 1992, p.51)

Despre pictura de la Drăgănescu a se vedea şi: Nichifor Crainic, Scrisoare către Părintele Arsenie Boca, „Gândirea”, serie nouă, anul II, nr. 1/1993, p. 19, sau în Cărarea Împărăţiei, ediţia a 2-a, pp. 331-333; Ovidiu Vuia, Arsenie Boca, Ieromonahul artist, „Gândirea”, serie nouă, anul IV, nr. 4-5/1998, pp. 64-68; Prof. Tatiana Sergiu, Părintele Arsenie Boca sau Universul sfânt al culorilor (Minunea de la Mihăileşti), text cuprins în volumul Unde a fost Biserica, a Pr. Prof. Ion Buga, Editura Sf. Gheorghe Vechi, Bucureşti, 2001, pp. 187-191; Vasile Andru, Mistici din Carpaţi, Editura Crist, Bucureşti, 2000, pp. 165-168. A se vedea apoi şi revista „Gândirea”, Serie nouă, începând cu anul 1997, unde, aproape în fiecare număr, sunt reproduceri color după frescele de la Drăgănescu.

62. cf. Cărarea Împărăţiei, Monahia Zamfira Constantinescu, Notă asupra ediţiei I, p. 342.

63. Ibid.

64. Ibid.

65. Ibid., p. 343.

66. Arhimandritul Teofil Părăian, Întâmpinări, Editura Sofia, Bucureşti, 2000, pp. 238-240.

67. În perioada când a fost la Sâmbăta Părintele Arsenie a îndrumat foarte mulţi oameni să meargă la mănăstire, în special pe cei din zona Făgăraşului. Dar după decretul din 1959 nu a mai trimis pe nimeni. A îndrumat în special fete spre Mănăstrirea Bistriţa unde s-au răzvrătit asupra autorităţilor bisericeşti, ajungând în final la Mănăstirea Hurezi, Tismana şi Ţigăneşti.

Exemple de maici: Maica Ambrozia Stoia (în prezent la Prislop, a trecut pe la Mănăstirea Dintr-un lemn, Bistriţa şi Hurezi), maicile Eufimia şi Filareta Botu (prima la Mănăstirea Robaia, unde a şi murit, cealaltă la Mănăstirea Hurezi), Maica Benedicta din Ludişor (Mănăstirea Hurezi), Maica Timoteia (Mănăstirea Hurezi, Bistriţa, în prezent la Prislop), Maicile Apolinaria şi Paisia de la Prislop, Maica Teodora (Mănăstirea Bistriţa, Tismana, iar ultimii 30 de ani la Sâmbăta unde este şi înmormîntată).

Exemple de călugări: Actualul Mitropolit Antonie Plămădeală şi Părintele Dometie de la Râmeţi, călugăriţi de Părintele Arsenie la Mănăstirea Prislop. Monahul Alexie, omorât la Mănăstirea Izbuc de tâlhari, Monahul Ieronim Ştefănescu, Părinţii Veniamin şi Timotei Tohăneanu, Visarion Leancu, Dometie şi Varnava, toţi de la Mănăstirea Sîmbăta.

Foarte mulţi însă se declară trimişi de Părintele Arsenie, în realitate, după cum am mai spus, după decretul din 1959, Părintele Arsenie nu a mai trimis pe nimeni la mănăstire. (Arhimandritul Teofil Părăian)

68. Cuvântul are o eficacitate deplină numai când are acoperirea aurului care este viaţa celui ce-l rosteşte. cf. Dumitru Stăniloae, Lucrarea de la Mănăstirea Brâncoveanu, „Telegraful Român”, 8 august 1943, Sibiu, p. 1.

69. Învăţătura aceasta că adevăratul Părinte spiritual rămâne mai degrabă mistagogul decât legiuitorul (cf. André Scrima, Timpul Rugului Aprins, Editura Humanitas, p. 189) reiese şi din următoarea apoftegmă din Pateric:

„Un frate l-a întrebat pe Avva Pimen, zicând: Nişte fraţi locuiesc cu mine; voieşti să le poruncesc lor? I-a răspuns lui bătrânul: Nu, ci fă tu întâi aceasta, şi de voiesc să trăiască, ei singuri vor vedea. I-a zis lui fratele: Voiesc şi ei, Părinte, să le poruncesc. Zis-a lui bătrânul: Nu, ci te fă lor pildă, iar nu dătător de lege”. (Patericul, Alba Iulia, 1990, Apoftegma 173 de la Avva Pimen, p. 188)

70. Părintele Arsenie Boca, Scrisoare către Prea Sfinţitul Andrei Mageru, Episcopul Aradului, cu privire la reînfiinţarea mănăstirii Geoagiului ca mănăstire de maici, din 7 mai 1952, „Gândirea”, serie nouă, nr. 5/1993.

71. cf. Arhimandritul Teofil Părăian.

72. P.S. Episcop Daniil Partoşanul, Părintele Arsenie Boca – o abordare simpatetică a relaţiei tânăr-duhovnic, (interviu) în: Tinereţe, ideal, Biserică, Editura Agaton, Făgăraş, 2002, pp. 45-50.

73. Idem, Din cuvântul rostit cu prilejul pomenirii săvârşite la Mănăstirea Prislop în 28 noiembrie 2001, legată de împlinirea a 12 ani de la mutarea la Domnul a Părintelui Arsenie.



Yüklə 1,18 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   211   212   213   214   215   216   217   218   219




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin