Cuprins cuprins 1 politică 5

Victimele violurilor din Congo fac apel pentru justitie

Epoch Times, 14 aprilie 2011

Armata congoleza facand descinderi in Kivu, 2009. Agentiile ONU si grupurile pentru drepturile omului acuza soldatii congolezi de comiterea de violuri, jafuri si omoruri impotriva populatiei civile, mai ales din zona rurala. (ADIA TSHIPUKU / AFP / Getty Images)

Oficialii ONU au numit Republica Democrata Congo “capitala mondiala a violurilor” si au criticat atmosfera de impunitate care permite soldatilor si civililor sa violeze femei si copii fara teama de a fi arestati. In acest an, cativa civili au fost condamnati pentru viol in Congo, incluziv un colonel proeminent, oferind o mica speranta pentru victime. Dar doctorii congolezi spun ca violul inca este o arma in conflictul clocotitor din estul tarii, si deseori actele de viol nu sunt raportate si foarte rar judecate.

Vara trecuta, un soldat care locuia in casa ei i-a spunei Aminei sa faca un foc, inainte sa o violeze. Ea are acum 13 ani si copilul ei urmeaza sa fie nascut in luna mai.

Amina spune ca violatorul i-a cerut sa nu spuna nimanui de fapta sa si a amenintat-o ca o va impusca. Ea a declarat ca a mentinut tacerea pana cand parintii au aflat ca este insarcinata. Totusi, ea este prea tanara pentru a avea un copil si oamenii rad de asemenea de ea.

Barbatul care a violat-o, a declarat ea, a fost arestat, judecat si va fi condamnat la inchisoare. Totusi multi au dubii ca violatorul va fi condamnat.

Provocarea unei culturi a impunitatii

Doctorita Ange Rose Valimamdi, administratoarea programului pentru violenta sexuala la filiala din Goma a organizatiei Caritas Internationalis, una dintre multele organizatii umanitare din regiune, a declarat ca victimele violurilor din estul Congo sunt peste tot. Deseori, violul este o arma de razboi folosita pentru a teroriza populatia si pentru a forta satenii sa isi paraseasca casele. Dar la fel de frecvent, a declarat ea, violul este o fapta haotica de violenta comisa de soldatii si civilii care considera ca nu trebuie sa se teama de lege.

Valimamdi a declarat ca mai putin de 10% dintre cazurile de viol din Congo care ajung la tribunal se termina cu o condamnare si ca marea majoritate a violurlor nu sunt deloc raportate. Organizatiile umanitare de obicei au capacitatea de a oferi ingrijire de urgenta femeilor care declara violul, a declarat ea, dar ele nu au nici un mijloc de a opri violurile. Unele sate din regiune sunt atacate de militii din nou si din nou. Femeile, copiii si uneori chiar si barbatii sunt violati de militii din nou si din nou. Chiar saptamana trecuta, a declarat ea, soldatii inarmati la mica distanta de Goma au violat sapte femei. Precum multe femei rurale, ele au fost inconjurate de soldati si atacate in timp ce lucrau pe camp.

Doctorita a declarat ca cifrele recente adunate de agentiile umanitare sugereaza o crestere cu 25% a numarului de violuri in provincia Kivu de Nord in 2010. Cresterea ar putea fi asimetrica, adauga ea, avertizand ca ar putea de asemenea sa indice o crestere a numarului de rapoarte.

Condamnarile impotriva crimelor raspandite

Valamamdi a declarat ca violurile in masa – precum atacul din ziua de Anul Nou asupra satului Fizi, unde cel putin 62 de femei au fost violate – inca sunt rapandite in estul Congo, in ciuda condamnarii recente a 12 soldati.

Un colonel de armata a fost condamnat la 20 de ani inchisoare pentru atacul din Fizi. Luna trecuta, alti 11 soldati au fost gasiti vinovati de viol, jaf, distrugerea scolilor si rapire, intr-un caz important considerat de ONU drept o miscare catre justitie.

Valimamdi a sustinut ca condamnarile violatorilor raman foarte rare, totusi, chiar daca ele ofera o mica speranta pentru o solutie la ceea ce ramane o problema de nedepasit.

Supravietuitorii sunt deseori stramutati

Jennifer Melton, o specialista in protectia copiilor la UNICEF, a declarat ca agentia a ajutat 16.000 de supravietuitori ai violului in Congo in 2010, incluzand femei, barbati, fete si baieti. Aproximativ jumatate dintre victime au fost copii, violati de militii sau civili, uneori chiar in scoli. Melton a declarat ca in unele parti ale Congo violul este o parte a conflictului.

Dar in alte parti, a declarat ea, cand soldatii comit violuri aceste crime nu sunt considerate a fi o arma. Pur si simplu fac parte dintr-o cultura de conflict care s-a dezvoltat de-a lungul deceniilor de instabilitate si a unui razboi care a luat vietile a aproximativ 5,5 milioane de oameni intre 1998 si 2008. Tehnic, razboiul s-a incheiat in 2003, dar localnicii spun ca luptele nu au incetat niciodata.

“Ei trec printr-un sat si au acea atitudine de violatori si jefuitori – acela este beneficiul de a fi un soldat cu arma si uniforma”, a declarat Melton.

Oprind un cerc vicios

Melton a declarat ca, chiar si atunci cand violul nu este o tactica specifica de razboi, el contribuie la ciclul nesfarsit al saraciei si stramutarii care alimenteaza conflictul. Agentia ONU pentru refugiati spune ca peste 2 milioane de oameni si-au parasit locuintele in anii recenti si traiesc in tabere sau pe strazile oraselor si a altor sate.

Intr-un spital din Goma, Chantal, in varsta de 40 de ani, a declarat ca satul ei Fumandu este abandonat. Militienii le-au ars locuintele si au violat majoritatea femeilor in timpul multiplelor atacuri.

Chantal a declarat ca in octombrie 2010 ea a fost violanta de 3 soldati. Ea nu a spus nimic la inceput dar s-a imbolnavit si a cautat tratament medical. Cand isi va reveni, totusi, ea a declarat ca nu poate merge acasa.

Criticii si analistii sustin ca este foarte posibil ca guvernul sa permita si chiar sa impulsioneze “bravii” soldatii congolezi sa comita acele acte rusionoase. Sistemul juridic este si el corupt pana la maduva, lasand pe majoritatea acelor criminali sa scape si sa comita din nou acele crime oribile.

http://www.epochtimes-romania.com/articles/2011/04/article_107972.html?search_token=femei