Cuprins cuprins 1 politică 5

Despre femei şi politică, în cartea coordonată de Andreea Paul Vass

Adevărul, 15 aprilie 2011

Consilierul de stat Andreea Paul-Vass a explicat logica reducerii fiscalităţii pe termen mediu

Andreea Paul Vass, consilierul pe probleme economice al premierului Emil Boc, a lansat, joi, la editura Polirom, cartea "Forţa politică a femeilor", ce reprezintă rezultatul unui demers de a face auzită vocea şi proiectele femeilor în politică.

În carte au scris 86 de persone, majoritatea femei implicate în politică sau în administraţia locală. Printre acestea se numără Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, Anca Boagiu, ministru al Transporturilor, Sulfina Barbu, deputat PDL, Corina Drăotescu, jurnalist, Norica Nicolai. Printre bărbaţii care şi-au adus contribuţia se numără Varujan Vosganian, Sever Voinescu şi Mădălin Voicu.

Emil Hurezeanu, Rodica Culcer şi Corina Vinţan au fost invitaţi speciali la evenimentul de lansare.

http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/politica-coordonata-Andreea-Paul-Vass_0_463153901.html

Costi Rogozanu „Femeile în politică. Oratori, retori, limbuţi şi neoceauşişti”

Voxpublica.ro, 17 Aprilie 2011

Am răsfoit un volum colectiv intitulat “Forţa politică a femeilor“, coordonat de Andreea Paul-Vass. Sînt invitate multe femei din politică: 80% scriu ca să se afle în treabă, de fapt sînt foarte mulţumite că sînt acolo şi “la revedere”. Bărbaţii politicieni sînt şi mai şi: avem o adevărată paradă de clişee care mai de care mai enervante, despre cum femeile sînt mame, sînt sprijinul nostru blabla, dar n-are rost să impunem o cotă obligatorie de prezenţă pe locuri eligibile.

Printre zeci de texte semnate de doamne (precum Roberta Anastase, Norica Nicolai sau Sorina Plăcintă) deranjate inutil, mai găseşti şi cîteva rînduri normale care pun problema corect. Am extras cîteva exemple din ambele categorii. Cartea e utilă mai ales pentru că surprinde cu acurateţe halul în care sîntem, cît de nepregătiţi pentru acceptarea unor măsuri normale, simple. Problema se pune în general aiurea. Femeile sînt descrise mai ales ca “mame” sau “bune organizatoare”, iar femeile din politica noastră sînt mai toate clone “macho” care repetă robotizat trei idei slabe. Exact ca bărbaţii care le-au pus în frunte.

Măcar coordonatoarea semnează un text cu concluzii corecte. Paul-Vass e o neoliberală radicală (dacă eşti şomer sau ai vreo problemă la job, nu-i deschide siteul). Dar în volumul ăsta scrie un text care are măcar un punct cu care sînt de acord. Cota obligatorie a prezenţei feminine în conducerea instituţiilor publice:

Aceastã creştere nu poate avea loc “de la sine” şi nici nu e bine sã depindã de un singur om sau de un grup restrâns de persoane. Ea trebuie legiferatã. Evident, nu s-ar rezolva toate problemele. De exemplu, nu am simþit aproape niciodatã în politicã sprijinul celorlalte femei implicate. Or, aceastã atitudine constituie o mare problemã, ce nu se rezolvã printr-o lege. Dar, din punctul meu de vedere, introducerea unei cote minimale de gen de 30% la nivelul instituþiilor centrale şi locale în primele douã linii ierarhice şi a succesiunii perfecte de gen pe listele electorale, cum se întâmplã, de pildã, în Franþa în cazul alegerilor pentru Parlamentul European, ar constitui un bun început.

După cum puteţi vedea, doamna Vass emite teoria destul de prudent. Şi asta pentru că vine dintr-un guvern mai mult decît conservator. În aceeaşi carte veţi găsi opinii tulburătoare ale unora despre nocivitatea contracepţiei şi mai ales despre “stîngismul” periculos al unor astfel de măsuri.

Cînd vine vorba despre modele, lucrurile se complică. Se evită exemplele incomode şi se aleg mereu aceleaşi repere. Poate cea mai pomenită este Mona Muscă. Aduceţi-o înapoi în politică!

Vă va lăsa muţi textul lui Mihail Neamţu (şi luptător anticomunist în institutul lui Vladimir Tismăneanu dar şi director al Fundaţiei Creştin- Democrate). Înţeleg de acolo că politica pronatalistă a lui Ceauşescu ar putea fi înviată dacă unii luptători anticomunişti ajung la putere…

În Europa Apuseanã, începutul declinului a fost asociat revoluţiei culturale din 1968 : relansarea individualismului radical ca filosofie de viaţă, fluidizarea identităţii subiectului postmodern, producerea la scarã industrialã a pilulei contraceptive, resemnificarea identitãþii sexuale şi dezvoltarea tehnicilor de manipulare a fertilităţii.

Concubinajul deschis, relaxarea prevederilor legale privind distribuirea materialelor pornografice sau modificarea standardelor decenţei în film, în literatură şi în mass-media, modificarea vârstei emoţionale la adulţi – toate acestea au anticipat furtuna erotică a mediului virtual.

Din categoria “halucinant”, domnul Neamţu ne mai oferă şi motivele scăderii natalităţii: ajutorul social. Cu alte cuvinte, dacă ai pensie, atunci nu mai vrei copii să te ajute la bătrîneţe:

Un bărbat grăbit poate intenta mai uşor divorţul dacă ştie că statul îi oferă soţiei sale însărcinate (şi, astfel, mai puţin atractivă sexual) un sprijin financiar ex officio. Un adult poate renunţa mai uşor la gândul de a avea copii şi nepoţi atunci când statul îi garantează o pensie la bătrâneţe.

Textul Andreei Marin vine ca o gură de aer proaspăt după tot felul de emisii “creştin-democrate”. Marin povesteşte cuminte şi sîrguincios cum o admiră pe Simone Veil pentru lupta dusă în Franţa pentru legalizarea avortului. Femeile mai au o şansă, deci. Dar ea nu vine din mediul politic.

Mihaela Miroiu vine cu un text extrem de util pentru că povesteşte o experienţă personală. momentul cînd s-a implicat ea însăşi în politică. Şi cum a ieşit. Sau cum n-a ieşit. După ce a venit cu ideea alianţei DA, după ce a participat la punerea la punct a unor strategii cheie, s-a trezit brusc în plus…

Un text foarte bun este semnat de prof. dr. Gabriella Ilonszki despre situaţia deloc încurajatoare din Ungaria.

Închei prin a vă spune că ministrul nostru de externe, Teodor Baconschi, laudă capacitatea Sarei Palin de a îmbina modernitatea şi conservatorismul.

O carte tristă pentru femeile care vor să facă politică – pentru că e plină de anti-modele. Paul-Vass a crezut poate că obţine ceva dacă amestecă voci feminine din politica de azi, cu texte feministe normale şi cu opinii retrograde ale unor bărbaţi. N-a ieşit. (sau poate i-a invitat ca să-i facă de rîs). Dar poate va avea efect invers, de ambiţionare.. Şi poate vom avea totuşi o temă electorală demnă de luat în seamă: o cotă obligatorie de minimum 30 % su 40 % petru femei la conducerea instituţiilor publice.

Închei cu o scrisoare deschisă pentru Varujan Vosganian, alt politician care face glumiţe despre mizeria politicii şi curăţenia femeii. textul îi aparţine Ilonei Voicu:

Si, daca reflectand la aceste intrebari, veti fi tentat sa-mi dati dreptate, atunci, cu siguranta veti fi de acord si cu faptul ca, daca tot deszapezesc strazile Bucurestiului sau pun sonde si pansamente in spitale, fara sa fi auzit vreodata ca s-ar plange ca aceste activitati le instraineaza de esenta lor feminina, atunci nu se vor plange nici de greutatile si mizeriile politicii si nici nu va vor acuza, pe dumneavoastra sau pe orice alt politician barbat, ca ati pus o prea grea povara pe umeri prea firavi sa o poata duce.

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/o-fotografie-trista-cu-femeile-din-politica-61657.html