Curs 1 ambalaje si design

• Curs 1

• AMBALAJE SI DESIGN

CUPRINS

• 1. Aspecte introductive: definitii, functii, clasificare

• 2. Materiale folosite la confectionarea ambalajelor

• 3. Tendinte moderne in confectionarea ambalajelor

• 4. Etichetarea ambalajelor alimentare

• 5. Aspecte legate de design-ul ambalajelor alimentare

• 6.Trasabilitatea contaminantilor pe lantul ambalaj-aliment

• 7. Legislatia UE cu privire la ambalajele alimentare

• 8. Reciclarea ambalajelor alimentare

1. ASPECTE INTRODUCTIVE: DEFINITII, FUNCTII, CLASIFICARE

• Ambalarea: proces ciclic care integreaza mai multe domenii de activitate (Morris, 2011)

1.2. Terminologia in contextul ambalarii

• 1.2. Terminologia in contextul ambalarii

•  Ambalajul totalitatea elementelor care invelesc sau cuprind un produs sau un grup de produse, cu rol de păstrare a calităţii şi integrităţii pe durata depozitării, transportului, manipulării, desfacerii, consumului sau până la expirarea termenului de valabilitate.

• Definitii:

• a)STAS 5845/1-86, OG 39/1995:

• “un sistem fizico – chimic cu funcţii complexe, destinat să asigure protecţia temporară a produselor din punct de vedere fizic, chimic şi biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestuia în timpul manipulării, transportului, depozitarii şi desfacerii – până la consumator sau până la expirarea termenului de garanţie”.

• b) Directiva Parlamentului European si a Consiliului Europei 94/62/EC/1994:

• “toate produsele executate din orice material, de orice natură, destinate a fi utilizate pentru cuprinderea, protecţia, manipularea, livrarea şi prezentarea de bunuri, de la materii prime la bunuri procesate, de la producător la utilizator”.

• Practic, toate produsele care în final sunt aruncate intră în categoria “ambalajelor”.

• Etimologia cuvântului “ambalaj”:

•  prefixul francez “en” + cuvântul “balla” (fr: emballage) cu sensul de “a strânge un balot”.

Ambalarea (STAS 5845/1-1986): „operaţia, procedeul sau metoda prin care se asigură, cu ajutorul ambalajului, protecţia temporară a produsului în decursul manipulării, transportului, depozitării, contribuind şi la înlesnirea acestora până la consumarea sau până la expirarea termenului de garanţie”.

• Ambalarea (STAS 5845/1-1986): „operaţia, procedeul sau metoda prin care se asigură, cu ajutorul ambalajului, protecţia temporară a produsului în decursul manipulării, transportului, depozitării, contribuind şi la înlesnirea acestora până la consumarea sau până la expirarea termenului de garanţie”.

• Preambalarea: operaţia de ambalare a unui produs în unităţi de desfacere, care se poate efectua la locul producerii, sortării sau vânzării produselor, cu rol în protecţia temporară, uşurării şi accelerării vânzării.

• Materialul de ambalare: reprezentat de materialele destinate invelirii temporare a produsului ambalat, fără a constitui un ambalaj în sine.

• Materialele de ambalaj: destinate confecţionării ambalajelor şi/sau accesoriilor de ambalaj.

Mediul de ambalare se referă la natura gazului care se găseşte în interiorul amabalajului (aer, vid, atmosferă modificată – CO2, N2).

• Mediul de ambalare se referă la natura gazului care se găseşte în interiorul amabalajului (aer, vid, atmosferă modificată – CO2, N2).

• Accesoriile de ambalare sunt acele piese, dispozitive sau materiale care completează ambalajul sau preiau o serie de funcţii ale acestuia (etanşează, inchide, consolidează, identifica ambalajul, imobilizează conţinutul, amortizează şocurile, etc.) fără insă a constitui ambalajul: cleme, agrafe, etichete, dopuri, garnituri.

• Produsul ambalat este unitatea formata din produsul de ambalat şi ambalajul respectiv.

Operaţiile principale la ambalare sunt: dozarea produsului în vederea ambalării, umplerea ambalajului, închiderea ambalajului, constituirea ambalajului colectiv sau de grupare.

• Operaţiile principale la ambalare sunt: dozarea produsului în vederea ambalării, umplerea ambalajului, închiderea ambalajului, constituirea ambalajului colectiv sau de grupare.

• Operaţiile auxiliare ambalării includ acele operaţii care ajută procesul de ambalare: pregătirea produsului pentru ambalat, formarea ambalajului sau pregătirea lui în cazul refolosirii (spălare, igienizare, clătire, sterilizare), condiţionarea amabalajului plin (marcare, estetizare, etichetare).

1.3. Functii

• 1.3. Functii

• Funcţia principală: de a proteja produsul de degradare mecanică (trepidaţii şocuri mecanice), fizică (lumină, căldură, praf), chimică (aer, mirosuri), biologică (microorganisme, rozătoare), prin amortizarea şocurilor şi absorbţia energiei la şoc, prin evitarea contactului cu razele ultraviolete în cazul alimentelor fotosensibile (grăsimile alimentare), prin menţinerea sterilităţii şi etanşeităţii.

• Funcţia de protecţie a mediului împotriva unor produse toxice (substanţe chimice).

• Funcţia de raţionalizare: includerea unei cantităţi exact determinate de produs (masă sau volum).

Funcţia de înlesnire a transportului, manipulării, depozitării prin compactarea unei cantităţi mari de produs, ceea ce conduce la facilitarea manevrării acestuia.

• Funcţia de înlesnire a transportului, manipulării, depozitării prin compactarea unei cantităţi mari de produs, ceea ce conduce la facilitarea manevrării acestuia.

• Metode de compactare (Modoran şi Modoran, 2007):

•  paletizarea destinată compactării produselor omogene, care realizează legătura între transportul din interiorul unităţii şi cel din exterior, se efectuează folosind paletele care pot fi uşor manevrate folosind electrostivuitoarele;

• Cele mai des folosite palete sunt: paletele plane (interschimbabile), paletele de uz general

• (portuare), palete lăzi, palete cu montanţi.

 containerizarea implică folosirea unui container confecţionat dintr-un material rezistent, prezintă avantajul eliminării ambalajelor individuale şi manipulărilor repetate

•  containerizarea implică folosirea unui container confecţionat dintr-un material rezistent, prezintă avantajul eliminării ambalajelor individuale şi manipulărilor repetate

•  modularea constă în corelarea dimensiunilor ambalajelor de desfacere cu cele ale ambalajelor de transport general, ale containerului cu mijlocul de transport şi spaţiul de depozitare.

• Folosirea materialelor auxiliare (de amortizare, de ancorare, de consolidare, etc.) contribuie la menţinerea integrităţii produselor.

Funcţia de informare: prin intermediul etichetei, ambalajul vehiculează informaţii referitoare la compoziţia şi proprietăţile produsului, gramajului, data fabricaţiei, termenul de valabilitate, producătorul, modul de transport, depozitare, utilizare, modul de utilizare a ambalajului după folosirea prodsului (reciclare, returnare), etc

• Funcţia de informare: prin intermediul etichetei, ambalajul vehiculează informaţii referitoare la compoziţia şi proprietăţile produsului, gramajului, data fabricaţiei, termenul de valabilitate, producătorul, modul de transport, depozitare, utilizare, modul de utilizare a ambalajului după folosirea prodsului (reciclare, returnare), etc

Funcţia de promovare (comunicare): design-ul specific al ambalajului exprimat prin expresivitate, culoare, grafica, personalitate, elementele care alcătuiesc textul, individualizează produsul, favorizează identificarea produsului şi evită confuziile, contribuind la atragerea clienţilor şi accelerarea vânzării.

• Funcţia de promovare (comunicare): design-ul specific al ambalajului exprimat prin expresivitate, culoare, grafica, personalitate, elementele care alcătuiesc textul, individualizează produsul, favorizează identificarea produsului şi evită confuziile, contribuind la atragerea clienţilor şi accelerarea vânzării.

• Ex: ambalaje la acelasi produs care nu permit confuzia

Ambalajul cu impact vizual pozitiv, care dă impresia de soliditate, masă redusă, durabilitate şi eficienţă, armonie cromatică, şi cu etichetă atractivă, devine uşor de recunoscut de către consumatori în raport cu altele, contribuind nu doar la declanşarea actului de cumpărare şi la stimularea vânzărilor, dar şi la formarea imaginii unei mărci.

• Ambalajul cu impact vizual pozitiv, care dă impresia de soliditate, masă redusă, durabilitate şi eficienţă, armonie cromatică, şi cu etichetă atractivă, devine uşor de recunoscut de către consumatori în raport cu altele, contribuind nu doar la declanşarea actului de cumpărare şi la stimularea vânzărilor, dar şi la formarea imaginii unei mărci.

• În condiţiile existenţei aceluiaşi raport calitate-preţ pentru un produs comun mai multor producatori, ambalajul poate face diferenţa în ceea ce priveşte selectarea produsului. Datorita acestui rol, ambalajul este denumit şi “vanzătorul mut”

Ponderea acestor funcţii este diferită pentru fiecare categorie de produs în parte.

• Ponderea acestor funcţii este diferită pentru fiecare categorie de produs în parte.

• In cazul materialelor de construcţii, funcţiile de protejare şi înlesnire au ponderile cele mai ridicate, în timp ce în cazul produselor alimentare, cosmetice sau farmaceutice, funcţiile de protejare, informare şi promovare sunt predominante.

• La ambalajul de transport accentul se pune pe funcţia de protecţie în timp ce la ambalajul de prezentare şi desfacere accentul se pune pe  funcţia de informare şi de promovare.

1.4. CLASIFICAREA AMBALAJELOR

• 1.4. CLASIFICAREA AMBALAJELOR

• Mai multe criterii.

• A. După rolul pe care îl îndeplinesc (STAS 5845/1-86):

• ambalaje de transport, care asigură integritatea produselor în timpul manipulării, depozitării şi transportului

• ambalaje de desfacere (prezentare) care ajung împreună cu produsul la consumator şi care cuprind date privind conţinutul, termenul de garanţie, valorile nutriţionale, modul de păstrare, producătorul, etc.

B. După nivelul ambalării (poziţia în raport cu produsul alimentar):

• B. După nivelul ambalării (poziţia în raport cu produsul alimentar):

•  ambalaje primare (directe, pentru desfacere): vin în contact direct cu produsul, asigurând implicit bariera protectoare: hârtie, carton, sticlă, metal, material plastic: butelii de sticlă, cutii pentru biscuiţi sau bomboane, ambalaje de tip pungă în cutie (bag in box), etc.

•  ambalaje secundare, care conţin un număr de ambalaje primare, reprezentând mijlocul prin care se realizează depozitarea, transportul, distribuţia, comercializarea:navete, cutii de carton, etc.

 ambalaje terţiare sau de reambalare: grupează mai multe ambalaje secundare, rolul acestora fiind de a uşura depozitarea, manipularea, transportul; forma compacta de depozitare reduce spaţiul destinat unor astfel de activităţi; cele mai des folosite ambalaje terţiare sunt: cutii din lemn, cutii din carton, box palet, saci de hârtie, cutii pentru infoliere sau WRAP AROUND

•  ambalaje terţiare sau de reambalare: grupează mai multe ambalaje secundare, rolul acestora fiind de a uşura depozitarea, manipularea, transportul; forma compacta de depozitare reduce spaţiul destinat unor astfel de activităţi; cele mai des folosite ambalaje terţiare sunt: cutii din lemn, cutii din carton, box palet, saci de hârtie, cutii pentru infoliere sau WRAP AROUND

•  ambalaje cuaternare: grupează mai multe ambalaje terţiare, au capacitate foarte mare şi se folosesc frecvent în comerţul internaţional (containere metalice) fiind transportate cu trenul, vaporul, avionul, maşini de mare capacitate.

•  ambalaje auxiliare: care fixează ambalajele directe în interiorul celor indirecte având rol de atenuare a şocurilor, a transmisiilor de căldură, de pătrundere a umidităţii (rumeguş, carton ondulat, spume sintetice, lemn).

C. După modul de circulaţie a ambalajului :

• C. După modul de circulaţie a ambalajului :

• utilizare multiplă (refolosibile) – recuperate din reţeaua de desfacere (lăzi, cutii, butoaie, sticle, saci de iută, etc.)

•  de unică folosinţă (nerefolosibile, tip pierdut) - pungi din hârtie sau mase plastice, cutii din carton, cutii metalice.

• D. Din punct de vedere al formei (Turtoi, 2000):

• D.1. Ambalaje rigide

•  ambalaje de formă rectangulară: paralelipipedică, cubică (mai rar), cu muchii rotunjite (tăvi, palete, navete, bidoane, coşuri, etc.)

ambalaje de formă cilindrică: butelii, borcane, bidoane, cutii, butoaie, keg-uri, tuburi rigide, etc.

• ambalaje de formă cilindrică: butelii, borcane, bidoane, cutii, butoaie, keg-uri, tuburi rigide, etc.

• ambalaje de formă tronconică: pahare, găletuşe, cutii

• ambalaje cu forme variate (diametre variabile pe înălţime sau forme neregulate): flacoane, ambalaje prismatice, etc.

• D.2. Ambalaje flexibile: îşi modifică forma şi volumul după umplere şi închidere: pliculeţe, pungi, saci, baloturi, pachete pernă, etc.

E. Din punctul de vedere al materialului din care sunt confecţionate (Turtoi, 2006):

• E. Din punctul de vedere al materialului din care sunt confecţionate (Turtoi, 2006):

•  ambalaje de sticlă: borcane, butelii, fiole, damigene

•  ambalaje metalice: aluminiu, tablă cositorită lăcuită, staniu, oţel inoxidabil (cutii, butoaie, keg-uri)

• ambalaje din materiale celulozice: lemn, hartie, carton, mucava (cutii, navete, butoaie, palete, pliculeţe, cofrage de ouă, saci, etc.)

•  ambalaje din materiale plastice : flexibile, semirigide şi rigide (pungi, saci, barchete, pahare, cutii, găletuşe, navete, tăvi, palete, etc.)

F. După modul de grupare: ambalaje solitare, grupate, colective;

• F. După modul de grupare: ambalaje solitare, grupate, colective;

• G. După sistemul de circulaţie:

•  Sistem de restituire a ambalajelor

•  Sistem de cumparare al ambalajelor

• H. După căile de transport:

•  Ambalaje pentru transport terestru

• Ambalaje pentru transport fluvial-maritim

• Ambalaje pentru transport aerian.

• I. După destinaţie:

• Ambalaje pentru piata externă

•  Ambalaje pentru piata internă