Curs 6 Finanțe internaționale

Curs 6 Finanțe internaționale 10.11.2021
Evoluția conceptului și practicii în convertibilitate ar putea și structurată pe 3 etape succesive delimitate doar teoretic nu și efectiv întru-cât trecerea de la o fază la alta a avut loc din mers:

1. 
   O primă etapă corespunde etalonului aur când era garantată preschimbarea autonomă a bancnotelor în aur sau argint la valoarea nominală a biletelor de bancă pe baza stocului de acoperire. Prin urmare moneda națională era convertibilă în orice altă monedă în funcție de paritatea în aur iar stocul de acoperire garanta echilibrul între masa banilor aflați în circulație și necesarul de bani pentru tranzacțiile din economie. Dacă masa bănească depășea nevoile de circulație banii se depreciau, se ieftineau iar prin convertirea lor în aur (terorizarea aurului) se reechilibra situația. Dacă însă masa bănească era sub nivelul nevoilor de circulație banii se reapreciuau , se scumpeau pentru că banii aflați în circulație înregistrau o creștere a puterii de cumpărare.
   
2. 
   Corespunde etalonului aur-devize când deținătorului de bancnote sau disponibilități în cont îi este garantată dispunerea asupra acestora precum și preschimbarea lor în altă monedă dar și în devize la un curs oficial. Cu timpul mai multe țări au adoptat o convertibilitate ridicată fie numai pentru nerezidenți, fie numai pentru operații curente
   
3. 
   Constituirea FMI deschide calea unei etape novatoare de reglementare unitară prin însuți statului acestei instituții. Din 1958 principalele țări din restul Europei au trecut la convertibilitate care potrivit articolului 8 din statutul FMI reprezintă: „ dreptul rezidenților și nerezidenților de a preschimba moneda națională cu moneda străină în mod liber prin vânzare- cumpărare pe piață fără nici o restricție.
   

În sens restrâns se consfințește obligația băncii centrale de a cumpăra propria monedă de la o altă bancă centrală dacă:

• 
  Acea sumă provine din tranzacții curente recente sau acea suma îi este necesară băncii centrale străine pentru plăți curente.
  

Practica a consacrat o serie de condiții pentru trecerea la convertibilitate:

1. 
   Ridicat potențial economic capabil să asigure mărfuri suficiente la export și competitive ca preț și calitate.
   
2. 
   Structura prețurilor interne să se aproprie de structura prețurilor externe
   
3. 
   Echilibrul balanței de plăți externe să fie sustenabil
   
4. 
   Fundamentarea economică a cursului monedei naționale
   
5. 
   Rezervă internațională la un nivel corespunzător
   
6. 
   Demonopolizarea comerțului exterior în favoarea firmelor private
   
7. 
   Crearea si funcționarea de mecanisme de de intervenție operativă și eficiente pentru stabilirea monedei naționale.
   

Dintre toate cele de mai sus esențiale rămâne condiția legată de echilibrarea sustenabilă a balanței de plăți externe deoarece doar astfel se poate menține viabila rezerva oficială internațională și nu se va vinde pentru susținerea cursului monedei proprii. Existența unui sold pasiv în balanță semnifică existența unor creanțe lichide ale străinilor față de țară creanțe pentru acoperirea cărora este necesar un consum de rezervă internațională iar acesta la rândul său poate afecta cursul monedei naționale.
Potrivit statutului FMI statele membre care îndeplinesc condiții de convertibilitate beneficiază de dreptul de a dezvolta aranjamente comerciale și financiare astfel încât să faciliteze plățile internaționale și totodată să mențină stabilitatea cursului propriei monede. Așadar prin convertibilitate FMI înțelege un set de relații între autoritățile monetare și de asemenea și faptul că toate celelalte operațiuni de plăți cu exteriorul se pot efectua liber conform cursului pieței este ceea ce se numește convertibilitate de piață sau reciprocă.
În cazul convertibilității oficiale cursul este fix controlat riguros și sever prin intervenția băncii centrale asupra rezervei internaționale.
În cazul convertibilității libere, cursul poate respecta următoarele regimuri:

1. 
   Cursuri fluctuante – când se cunoaște cursul și se mișcă între anumite limite de intervenție ale autorității monetare
   
2. 
   Cursuri flotante – când cursul este incert conform cererii și ofertei de pe piață iar convertibilitatea se poate realiza printr-o varietate de tehnici de asigurare contra riscului valutar
   

Atât convertibilitatea oficială cât și convertibilitatea liberă impun existența obligatorie și necesară a rezervei monetare internaționale sub administrarea și evidența autorității monetare ca suport material al intervenției sale pe piața valutară prin vânzare cumpărare de valută.
Accepțiunea FMI pentru convertibilitate nu se referă la libertatea transferurilor în general, a mișcărilor de capital ci doar la tranzacții și plăți curente.