Mecanismul cursului de schimb

MECANISMUL CURSULUI DE SCHIMB


Termeni cheie: curs de schimb, curs la cumpărare, curs la vânzare, cotare directă, cotare indirectă, cotare încrucişată, curs oficial, curs de piaţă, poziţie valutară, risc valutar, gestionarea riscului valutar



1. Conceptul de curs de schimb
Cursul de schimb reprezintă raportul de schimb între două monede care se compară în cadrul mecanismului cursului de schimb sau altfel definit este prețul unei monede exprimat în raport cu moneda altei țări.

El constituie o variabilă economică deosebit de importantă, evoluția sa având influență asupra dezvoltării economice, asupra nivelului prețurilor, a importului și exportului la nivel mondial, influențând nu numai agenții economici, ci și persoanele fizice.

Pe plan internaţional (ISO 4217), simbolizarea monedelor naţionale se realizează printr-o denumire cu 3 litere (primele două semnifică ţara emitentă, iar a treia - denumirea monedei respective).
EXEMPLU: USD (United States Dollar – dolar american), JPY (Japan Yen – yen japonez), CHF (Confederation Helvetique Franc – franc elveţian) etc.
Modalitatea de exprimare a cursului valutar este: 4,4012/104 EUR/RON (sau 1EUR = 4,4012/104 RON). EUR se numeşte monedă de bază (engl. base currency), iar RON monedă variabilă (engl. variable/domestic currency).

Cotația valutară reprezintă prețul de cumpărare/de vânzare afișat de un intermediar pe piață pentru moneda de bază.

• 
  4,4012 EUR/RON reprezintă cursul la cumpărare (BID). El este privit prin prisma operatorilor pe piaţa valutară (care acţionează în calitate de intermediari) şi este cursul la care aceştia cumpără moneda de bază (EUR) contra monedei variabile (RON).
  
• 
  4,4104 EUR/RON reprezintă cursul la vânzare (ASK), fiind cursul la care intermediarul pe piaţa valutară vinde moneda de bază (EUR) contra monedei variabile (RON).
  

Diferenţa între cursul la cumpărare şi cel la vânzare (= 0,0092 = 92 puncte; PIPS = percentage in points) se numeşte marjă (spread) şi reprezintă câştigul intermediarului - el cumpără la un curs mai scăzut şi vinde apoi la un curs mai ridicat. Întotdeauna, cursul la cumpărare practicat de intermediar (bid) este mai mic decât cursul la vânzare (ask) al acestuia. Un pip se determină ca 1/10.000 (excepție JPY pentru care 1 pip = 1/100).

Evoluția cursului de schimb se reflectă în aprecierea/deprecierea unei monede față de altă monedă cu care se compară. Acest fenomen – caracteristic regimurilor valutare bazate pe cursuri de schimb flotante, este determinat de modificarea cursului de schimb ca urmare a confruntării continue a cererii și ofertei de valute de pe piață. În situația în care modificarea cursului de schimb are loc ca urmare a deciziei băncii centrale prin care aceasta modifică paritatea cursului de schimb, termenul utilizat este de valorizare/devalorizare – caracteristic regimurilor valutare bazate pe cursuri de schimb fixe.

La două momente diferite, într-o cotație valutară aprecierea unei monede implică deprecierea celeilalte monede, însă gradul de apreciere al uneia nu este egal cu gradul de depreciere al celeilalte.

În situația în care se dorește nu numai determinarea aprecierii/deprecierii unei monede față de o singură altă monedă, ci și interpretarea evoluției internaționale (de ansamblu) a cursului unei anumite monede față de un coș de valute, este necesar a se calcula un curs de schimb efectiv care ia în considerare cursurile bilaterale și ponderea pe care diferitele valute din coș o dețin în comerțul internațional al țării analizate.

Pentru clienţii de pe piaţa valutară care adresează intermediarilor ordine de vânzare/cumpărare, cursurile de schimb trebuie privite invers decât din punctul de vedere al intermediarilor. Ceea ce pentru intermediar reprezintă curs la cumpărare, pentru client este curs la vânzare, iar cursul la vânzare al intermediarului este curs la cumpărare pentru client.

Piața valutară implică participarea următoarelor categorii de operatori:

• 
  market maker  formatorii de piață care acționează în calitate de intermediari și afișează cotații pentru diferite valute
  
• 
  market taker  clienții (persoane fizice și juridice) care efectuează tranzacții de vânzare/cumpărare de valute la cotațiile afișate
  

Un intermediar nu poate acționa în același timp ca market maker și ca market taker, ci doar la momente diferite.
În practica internaţională se întâlnesc următoarele modalităţi de cotare:
 cotarea directă (incertă) prin care se determină numărul de unităţi de monedă naţională ce revine la o unitate de monedă străină. Această cotaţie se exprimă prin raportul:

EXEMPLU: în România: 1 EUR = 4,4013/62 RON.

Modalitatea de cotare directă a monedelor naționale se întâlneşte în majoritatea ţărilor.
 cotarea indirectă (certă) prin care se determină numărul de unităţi de monedă străină ce revine la o unitate de monedă naţionala. Această cotaţie se exprimă prin raportul:

EXEMPLU: în Anglia: 1 GBP = 1,6080/98 USD.

Modalitate de cotarea indirectă a monedelor naționale se întâlneşte în ţări precum Marea Britanie, ţările Zonei Euro, Canada, Australia, Noua Zeelandă.
O valută poate fi monedă de bază în cadrul unei cotații și monedă cotantă în cadrul altei cotații.

Regulamentul valutar al României precizează faptul că moneda națională (leul) cotează direct față de toate celelalte valute.

 cotarea încrucişată (cross-rate): două monede care îşi exprimă iniţial cursul printr-o a treia monedă comună, îşi pot determina cursul între ele renunţându-se la moneda comună.

Pentru a determina acest curs, se utilizează următoarele relaţii de calcul:

• 
  în cazul monedelor care cotează direct