învăţătura postmilenistă (post-mileniu înseamnă „după mileniu"). Postmile-
niştii sunt de părere că Isus revine după ce Evanghelia a triumfat în întreaga lume şi
a adus pacea, bunăstarea şi gloria spirituală. Mileniul este înţeles aici ca un termen
pentru o perioadă nedefinită de timp înainte de revenirea lui Isus Cristos, în timp ce
El domneşte spiritual în inimile poporului Său. Biserica e Israelul Noului Legămînt.
Se crede că situaţia în lume se îmbunătăţeşte tot mai mult şi lumea va fi convertită
treptat. Un adept al acestei orientări, L. Boettner, scrie: „Postmilenismul este con-
cepţia despre lucrurile viitoare care susţine că Regatul lui Dumnezeu e răspîndit as-
tăzi în lume prin predicarea Evangheliei şi prin lucrarea salvatoare a Duhului Sfînt
în inimile indivizilor, astfel ca lumea să fie în sfîrşit creştinizată şi apoi să poată re-
veni Cristos".1 Aceasta va fi urmată de învierea generală şi judecata generală. A-
proape că nu mai trebuie să spunem, această concepţie are astăzi foarte puţini ade-
pţi, fiind contrazisă mai ales de cele două războaie mondiale. Cei care au susţinut
această părere (în primul rînd teologii liberali) fie s-au convertit la amilenism), fie
au renunţat la credinţa în fiabilitatea Sfintei Scripturi.
învăţătura premilenistă (pre-mileniu înseamnă „înainte de mileniu"). A treia
concepţie spune că Isus Cristos Se va întoarce pe pămînt ca să-Şi pedepsească duş-
manii şi să întemeieze aici Regatul Său mesianic. Menţionarea celor 1000 de ani (în
Apocalipsa 20:2-7 survine de şase ori) trebuie înţeleasă literal, deci că va fi împlini-
tă literal, ca şi promisiunile Vechiului Testament de pace, prosperitate şi cunoaşterea
universală a Domnului. Numai cînd va reveni Isus Cristos personal şi vizibil pentru
toţi în gloria Lui va putea fi pămîntul umplut de cunoştinţa gloriei Domnului, „ca
fundul mării de apele care-1 acopăr" (Habacuc 2:14). Aceasta a fost concepţia prim-
ilor creştini, şi aceasta este şi concepţia noastră.