Curtea de Apel Cluj

Deschiderea procedurii insolvenţei. Recurs. Achitarea creanţei creditorului care a solicitat deschiderea. Lipsa altor declaraţii de creanţă. Inexistenţa procedurii colective. Admiterea recursului

Deşi creanţa a fost achitată ulterior deschiderii procedurii, împrejurările noi intervenite până la soluţionarea recursului şi necontestate de către lichidatorul judiciar (nu sunt alţi creditori), sunt de natură a infirma atât necesitatea derulării procedurii, cât şi, în ultimă instanţă, existenţa stării de insolvenţă, prin raportare la faptul că debitoarea a acoperit integral toate creanţele scadente, conform evidenţei contabile.

Deşi legiuitorul nu a instituit, în mod expres, un remediu într-o astfel de situaţie, se poate face o paralelă cu prev.art.134 din Legea nr.85/2006, caz în care, de asemenea, nu există depuse declaraţii de creanţă şi, ca atare, nu există o procedură concursuală şi colectivă, scopul procedurii fiind atins.

Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 79 din 18 ianuarie 2010

Prin sentinţa civilă nr. 3365 din 14.10.2009 a Tribunalului Maramureş, s-a admis cererea creditoarei Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare.

În temeiul art. 107 pct. 1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate, respectiv intrarea în faliment a debitoarei SC P.L. Baia Mare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut constatat că la data de 13.03.2009, creditoarea Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare a formulat o cerere pentru deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva debitoarei SC P.L. Baia Mare întemeiat pe dispoziţiile Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În motivarea acţiunii s-a susţinut că debitoarea datorează la bugetul de stat suma de 21.164 lei, datorie certă, lichidă şi exigibilă rezultată din neachitarea mai multor obligaţii fiscale şi majorări de întârziere.

Debitoarea a fost citată prin publicitate la 17.03.2009, însă nu şi-a contestat insolvenţa în termenul legal de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 33(2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. În conformitate cu prevederile art. 33(6) din lege, dacă debitorul nu contestă în termenul prevăzut la alin. (2) că ar fi în stare de insolvenţă, judecătorul sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii, care poate fi generală sau simplificată.

Debitoarea a fost dizolvată prin sentinţa civilă nr. 992/2008, pronunţată de acest tribunal în baza art. 237 al. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 modificată privind societăţile comerciale, pentru nedepunerea la termen a situaţiilor financiare prevăzute de lege.

Având în vedere că debitoarea a fost dizolvată anterior formulării cererii introductive, sunt aplicabile prevederile art. 1(2) lit. „d” din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 3 pct. 25 din lege privind procedura simplificată, respectiv intrarea direct în faliment

Cele trei condiţii pentru declanşarea procedurii: insolvenţa vădită, existenţa unei creanţe certe lichide şi exigibile de peste 30 de zile şi cuantumul creanţei, peste pragul minim de 10.000 lei, sunt întrunite în speţă.

Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta SC P.L. Baia Mare, solicitând admiterea recursului, casarea sentintei atacate şi respingerea cererii introductive.

În susţinerea recursului pârâta a arătat că, într-adevăr, societatea a acumulat o datorie către Administraţia Finanţelor Publice în sumă de 21.164 lei. A precizat că din această datorie, s-a achitat suma de 15.136 lei şi, totodată, până la primul termen de judecată, va face dovada plăţii restului de datorie şi astfel consideră că nu se impune deschiderea procedurii insolvenţei faţă de SC P.L. Baia Mare, această societate fiind o societate cu activitate curentă, cu angajaţi pentru care se achită toate obligaţiile bugetare.

De asemenea, s-a învederat că sentinţa prin care s-a dispus dizolvarea societăţii a fost modificată, cererea fiind respinsă, astfel încât nu se impunea deschiderea procedurii simplificate şi intrarea în faliment.

Analizând recursul, Curtea constată că el este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa recurată, la solicitarea creditoarei AFP BAIA MARE, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei, respectiv intrarea în faliment a debitoarei SC P.L. Baia Mare, fiind desemnat administrator judiciar.

În motivare s-a arătat că, prin probele administrate, s-a dovedit existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, în cuantum de 21.164 lei, care nu a fost achitată în termen de 30 de zile de la scadenţă.

De asemenea, s-a reţinut că debitoarea nu a formulat contestaţie, în interiorul termenului defipt de lege.

Prin recursul declarat împotriva acestei sentinţe, debitoarea a învederat că nu se află în stare de insolvenţă şi că a achitat creanţa invocată în susţinerea cererii, neavând alte datorii, astfel încât se impune respingerea cererii.

In probaţiune, au fost depuse chitanţele care atestă achitarea creanţei în cuantum de 21.164 lei, fiind anexată şi o caracterizare a societăţii, emisă de către AFP Baia Mare, din cuprinsul căreia rezultă că pârâta este un debitor fără probleme privind comportamentul fiscal.

De asemenea, administratorul statutar a prezentat dovezi conform cărora a achitat toate datoriile scadente care figurau în balanţa contabilă la data deschiderii procedurii insolvenţei, astfel încât nu există alte creanţe, fiind plătite şi datoriile curente, faţă de bugetul local şi cel general consolidat, precum şi faţă de furnizori.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că aceste susţineri nu au fost contrazise de către lichidatorul judiciar desemnat de către judecătorul sindic, care nu şi-a exprimat poziţia procesuală şi nu a învederat instanţei de recurs că ar exista alte declaraţii de creanţă, deşi termenul stabilit în vederea depunerii acestora a expirat la data soluţionării prezentului recurs.

Totodată, se constată că sunt reale şi apărările recurentei conform cărora societatea nu se mai află în situaţia prevăzută de disp. art. 1 alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006.

În acest context, Curtea consideră că se impune admiterea recursului, cu consecinţa respingerii cererii, în condiţiile în care procedura insolvenţei a fost instituită în vederea urmăririi şi recuperării creanţelor existente faţă de o debitoare, în cadrul unei proceduri concursuale şi colective.

Astfel, deşi creanţa a fost achitată ulterior deschiderii procedurii, împrejurările noi intervenite până la soluţionarea recursului şi necontestate de către lichidatorul judiciar, sunt de natură a infirma atât necesitatea derulării procedurii, cât şi, în ultimă instanţă, existenţa stării de insolvenţă, prin raportare la faptul că debitoarea a acoperit integral toate creanţele scadente, conform evidenţei contabile.

Deşi legiuitorul nu a instituit, în mod expres, un remediu într-o astfel de situaţie, se poate face o paralelă cu prev.art.134 din Legea nr.85/2006, caz în care, de asemenea, nu există depuse declaraţii de creanţă şi, ca atare, nu există o procedură concursuală şi colectivă, scopul procedurii fiind atins.

Aşa fiind, Curtea apreciază că nu se justifică menţinerea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei, întrucât s-a făcut dovada contrară a existenţei stării de insolvenţă, sentinţa recurată fiind modificată în sensul respingerii cererii, deoarece nu există creditori şi nici masă credală şi, ca atare, procedura nu mai poate avea nicio finalitate. (Judecător Mirela Budiu)