Cuvânt înainte

PREFAŢĂ

Salvatore Sutera

Director proiect

Fondazione Museo Nazionale della Scienza e della Tecnologia

“Leonardo da Vinci” Milano, Italia

Este o adevărată plăcere pentru Muzeul de Ştiinţă şi Tehnologie “Leonardo da Vinci” să iniţieze şi să coordoneze proiectul “Cooperarea Şcoală-Muzeu pentru perfecţionarea predării şi învăţării ştiinţelor”, din care face parte şi cartea de faţă. Proiectul ne oferă ocazia colaborării cu parteneri de seamă, cum ar fi Deutsches Museum din Munchen, Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Budapesta, Muzeul Naţional de Ştiinţele Naturii din Madrid, Muzeul Cărţilor de Joc din Turnhout, Colegiul Catolic din Regiunea Kempen, Institutul Universitar de Formare a Profesorilor din Lorraine şi Institutul Regional de Cercetare Educaţională din Lombardia. Este finanţat de Uniunea Europeană (programul Socrates), organizaţie căreia aş dori să îi aduc mulţumiri pe această cale în numele tuturor instituţiilor partenere.

Muzeul de Ştiinţă şi Tehnologie a dorit foarte mult ca acest proiect să constituie o modalitate de a-şi lărgi şi îmbogăţi vasta sa experienţă cu programe educative pentru şcoli. Proiectul pregăteşte terenul pentru schimbul de experienţe, nu numai între instituţii italiene ce lucrează în domeniu, ci, mai mult decât atât, între instituţii la nivel european, având drept scop identificarea bazei de lucru comună şcolilor şi muzeelor care ar putea contribui la diseminarea cunoştinţelor în domeniul ştiinţific. Pe lângă aceasta, proiectul SMEC ¹ reprezintă un instrument prin intermediul căruia se poate aduce o contribuţie la consolidarea importanţei muzeelor ca resurse educaţionale pentru învăţarea elevilor şi perfecţionarea profesională a profesorilor; şi, în consecinţă, se poate accentua rolul sectoarelor didactice din cadrul muzeelor ca segmente importante ale instituţiilor muzeale.
Proiectul SMEC în cadrul transformării MNST
Înfiinţarea unei Fundaţii pentru Muzeul de Ştiinţă şi Tehnologie din Milano (MNST) vede un dublu obiectiv educaţional tradus în viaţă: pe de o parte, identitatea istorică a Muzeului este reafirmată prin punerea în evidenţă a colecţiilor; iar pe de altă parte, se propune o abordare insolită a demersului didactic, bazată pe activităţi interactive, cum sunt acelea ale unui centru de ştiinţă.

În cadrul transformării instituţionale şi organizatorice actuale ce are loc în MNST, Secţia Didactică trece şi ea printr-o perioadă de schimbări. În intervalul 2002-2004 (concomitent cu proiectul SMEC), eforturile Secţiei Didactice vor fi dedicate consolidării programelor educative curente, elaborării de noi servicii, dar, mai mult decât atât, identificării strategiilor necesare pentru transformarea Fundaţiei într-un loc cu un puternic demers educativ interactiv şi un cadru propice învăţării non-formale. Simultan cu transformarea instituţională are loc şi o re-gândire a abordării expoziţionale a colecţiilor permanente, care se vor îmbunătăţi prin organizarea secţiunilor specifice şi a ariilor tematice.

_________________

¹SMEC este acronimul în limba engleză pentru “Cooperare Europeană Şcoală-Muzeu”

În contextul unei reforme mai generale în domeniul muzeologiei ştiinţifice, care are loc atât în muzeele de ştiinţă cât şi în centrele de popularizare a ştiinţei, ipoteza de la care porneşte MNST generează o situaţie interesantă, dacă ţinem cont mai ales de dificultăţile cu care se confruntă mai multe muzee şi centre de ştiinţă “tradiţionale” în ceea ce priveşte rolul lor în educarea publicului larg. Pe de o parte, o singură dimensiune istorică găseşte cu greu ecou în rândul vizitatorilor muzeelor, îndeosebi a celor tineri. Pe de altă parte, centrele de ştiinţă, fiind lipsite de acea dimensiune istorică pe baza căreia s-ar putea încadra în lumea muzeelor, au avut de înfruntat diverse probleme. Acestea din urmă par totuşi a fi fost depăşite în prezent, din moment ce centrele de ştiinţă evoluează pozitiv în direcţia creării unui anumit aspect istoric. În acest context, alegerea MNST contopeşte tradiţia şi inovaţia, o provocare ale cărei rezultate vor deveni mai evidente în anii următori.

O astfel de alegere ia în calcul şi o serie de chestiuni de natură practică: în primul rând, finanţarea (publică sau privată), care este încă destul de limitată în Italia, spre deosebire de alte ţări europene sau americane. O astfel de problemă devine mai evidentă dacă ne gândim la faptul că dimensiunile MNST îl situează în rândul altor muzee europene mari, pe când bugetul său este mult mai mic (1/10 în medie).

În al doilea rând, centrele de ştiinţă, ca şi muzeele, nu se nasc “din senin”. Pe lângă necesitatea unui proiect ştiinţific şi financiar-managerial, există şi aceea a unei perioade de pregătire, în care personalul, care lucrează atât la organizarea cât şi la realizarea activităţilor, trebuie să înveţe modalităţi de lucru diferite de cele ale unui muzeu tradiţional. În acest context, mulţumită finanţării din partea Ministerului Educaţiei, Universităţii şi Cercetării, a fost posibil ca, în loc să închidem MNST pe perioada de pregătire, acesta să rămână deschis pentru public pe durata renovării spaţiilor muzeale şi să se lucreze la elaborarea unei structuri care să poată oferi servicii educaţionale pe care unele muzee europene sunt deja capabile să le ofere: de fapt, 19 zone interactive noi au devenit operaţionale.

În al treilea rând, un factor important pentru evaluarea funcţionalităţii proiectului muzeului este publicul pe care muzeul îl poate implica. Alte obiective sunt sporirea numărului de vizitatori şi încurajarea accesului la Muzeu.²

Proiectul SMEC în cadrul misiunii educative a MNST
În contextul dezvoltării ofertei de programe educative, MNST lucrează şi la elaborarea de activităţi pentru şcoli, activităţi pentru care Muzeul s-a remarcat încă de la începuturile sale. Acestea sunt structurate pe două abordări: vizite ghidate tradiţionale la colecţiile Muzeului şi activităţi interactive axate pe diseminarea cunoştinţelor ştiinţifice (în special fizică, apoi chimie şi biologie). Diseminarea cunoştinţelor de tehnologie s-a bazat iniţial (şi în parte se bazează şi în continuare) pe expunerea unor maşinării de mari dimensiuni, dintre care unele sunt încă în stare de funcţionare. Publicul, mai ales grupurile de elevi, sunt încurajate să se implice fizic şi mintal, în timp ce transmiterea cunoştinţelor se construieşte nu pe exerciţii teoretice, ci pe experimente interactive (Enrico Miotto, în acest volum, oferă mai multe detalii privind metodologia educaţională a activităţilor).

_______________________

²Astăzi Muzeul primeşte 200.000 elevi şi 20.000 profesori pe an.

Şcolile sunt privite ca o categorie de public muzeal deosebit de importantă, din mai multe motive:

• 
  sunt puternic motivate, convinse de utilitatea imediată a muzeului ca resursă extra-curriculară care ajută la facilitarea învăţatului;
  
• 
  profesorul vede educaţia în cadrul muzeelor ca pe un instrument important de îmbogăţire a proiectelor didactice;
  
• 
  vizita la muzeu poate oferi soluţii legate de înţelegerea de concepte, de învăţarea prin descoperire, sau de probleme de amplasament (unele experimente nu pot avea loc cu uşurinţă în clasă);
  
• 
  cultura ştiinţifică şi tehnică, deosebit de puternică în rândul tinerilor (prin jocuri video, muzică, produse high-tech) este adesea generată nu numai în cadrul şcolii, ci şi în alte contexte.
  

O metodologie eficientă, în ceea ce priveşte transmiterea de cunoştinţe, ar trebui să se bazeze deopotrivă pe dimensiunea istorică şi pe învăţarea interactivă.

Vizită ghidată a colecţiilor muzeului + Atelier interactiv   Dimensiune istorică învăţare non-formală   Continuitate Originalitate