–
în covorul ruginiu
visele verii
cer întunecat -
pe luciul iazului nicio stea
doar frunze aurii
ciorchine rătăcit
printre frunze ruginii –
ciorile în stol
VASILE CONIOŞI-MESTEŞANU
M-am născut în 18 iunie 1973, în Satu Mare. Am făcut silvicultură în liceu, cotind apoi spre filologie româno-franceză la facultate, în Iaşi.
După armată, 6 luni de infanterie în Satu Mare şi Zalău, am devenit profesor titular la Tarna Mare, extremitatea nordică a Ardealului.
Consilier educativ, pasionat de folclor şi fotografie.
Apar pe coperta cărţilor:
Tarna Mare - istorie, legendă adevăr, 2009
Tarna Mare – un sat din ţinutul Tisei superioare, monografie, 2011
Apar în volumele Romanian Haiku: Stol de cocori, 2013
Zbor de cocori, 2013
Iarăşi cocorii, 2013
Chemarea cocorilor, 2014
Prezent în expoziţii foto colective în ţară şi străinătate.
pârliţi la mare –
uns cu toate alifiile
primarul nostru
ninge viscolit -
înaintea regelui
numai nebunul
lebede-n iarnă–
în ritmuri diferite
fulgii şi penele
visuri de Crăciun –
sub bradul săracului
numai podele
Întâi Iunie –
un pachet de scutece
şi bunicului
curs de ikebana –
la ferestrele mele
flori de gheaţă
zăpezi de demult –
sub mănuşile noi
cicatrici mai vechi
înmormântare -
zăpada acoperind
îngerii de piatră
soarele ascuns -
bâjbâind printre frunze
cu bastonul alb
ora de desen -
golind tot verdele
înapoi pe frunze
lună plină -
o broască tulburând
câteva cratere
ploaie de stele –
prin covata crăpată
şuieră vântul
balta bunicii –
ştergând cu patinele
câteva riduri
soare cu dinţi –
buna strângând năframa
nepoatelor
de 1 Mai -
urmele de pescăruş
pe betonul proaspăt
chiciură pe crengi –
uşor estompate
crizantemele
frunze sub nuc –
soarele împrăştie
umbra bunicii
noapte geroasă –
un câine ghemuindu-se
printre hortensii
zăpezi de demult –
sub mănuşa cea nouă
vechea cicatrice
ritmuri de koto -
grădina mea niponă
pe tot peretele
terasa cu tei –
parfumul altor vremuri
pe ceaşca goală
secetă mare –
la fântână-nc-aşteaptă
un flacon verde
vinerea neagră –
atât de scump preţul
unui concert rock
caniculă –
flori proaspete de cireş
pe vaza goală
ION CUZUIOC
S-a născut la 16 septembrie 1949 în familia intelectualilor Valentina şi Pavel Cuzuioc din comuna Ţareuca, judeţul Orhei, Republica Moldova.
A absolvit Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu” din Chișinău.
Scrie și publică poezii din anii de studenție. A editat peste 35 de cărţi de epigrame, aforisme, proză (romane, nuvele, poveşti şi povestiri pentru copii, schiţe umoristice), versuri lirice, publicistică.În toţi aceşti ani publică cronici literare, eseuri, sfaturi medicale, articole ştiinţifico-populare. Selecţii din creaţia sa literară au fost incluse în peste 100 de antologii şi culegeri din România: Bucureşti, Cluj-Napoca, Ploieşti, Iaşi, Braşov, Bacău, Brăila, Buzău, Galaţi, Câmpina, Alba Iulia, Craiova,Târgu Jiu, Horodnic, Timişoara, Târgoviște etc .
Distins cu Ordinul ,,Gloria Muncii”, Titluri Onorifice: ,,Ambasador al Păcii (ONU) și „Ambasador al Culturii Păcii”(Asociația Europeană a Societății Civile) ; Distincţia ,,Coroana Păcii”; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2000),(2009) şi numeroase premii şi menţiuni la Saloane Internaționale de Carte, Concursuri și Festivaluri Literare Naţionale şi Internaţionale.
Membru al Uniunii Epigramiştilor, Uniunii Scriitorilor și Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România şi al site-urilor literare: Agonia.ro, Citatepedia.ro, Romanianhaiku şi Romanian Kukai.
Membru al Uniunii Cineaştilor, Uniunii Umoriştilor, Uniunii Jurnaliştilor şi Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Membru al Confederaţiei Internaţionale a Cineaştilor, Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor.
iarbă uscată –
furnicile-au dat busna
în ceaiul mamei
frunze ruginii –
eclipsă de soare la
mijloc de toamnă
seacă fântâna –
ceața a acoperit
mâinile mamei
cămașă ruptă –
un nou val de căldură
coase gaura
sâmbăta morților –
din vatra cuptorului
zboară hulubași
bate vântul –
evenimentul zilei
noi numiri în guvern
un val de scumpiri -
o rază de lumină
prin broasca ușii
măceșe în pod –
printre oalele casei
numai licurici
toamnă și-n casă –
luna rătăcind printre
inele de fum
cer înnourat –
peștii din lacul secat
de-a berbeleacul
o buburuză
fâlfâie din aripioare –
ultimul strugure
în toiul toamnei –
de la nunți bogate
cu portofel sărac
păsări migratoare –
din ceaunul cu porumb
sar cocoșei
fiul la circ -
și tata face tumbe
când vine - acasă beat
pește curățat -
resurse umane în
prag de alegeri
un porumbel
pe turla bisericii -
vin băbuțele
secetă pe câmp –
o mierlă sub combină
pauză de prânz
pian prăfuit –
muza e-n concediu
dangăt de clopot
cântec de jale -
s-au înmulțit țânțarii
vecinu-i plecat
foșnet de frunze -
un vierme stă de pândă
s-au copt merele
poet cu barbă -
aruncându-ți privirea
îi vezi chelia
furtună-n noapte -
candelă la icoană
sub plapumă voci
visul albinei -
zbor deasupra florilor
în plină iarnă
ANA DROBOT
Născută în 1983, la Bucureşti. Am terminat Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, de la Universitatea Bucureşti, secţia engleză-franceză, în 2006. Din octombrie 2007 predau limba engleză la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti.
Am devenit interesată de haiku şi am început să învăţ să scriu haiku din august 2014. De atunci particip la concursul săptămînal şi lunar de haiku organizat de grupul Romanian Haiku. Am publicat haiku în reviste (Haiku Journal, Ploc, A Hundred Gourds, Atoms of Haiku), şi pe site-uri: Mainichi, Asahi, DailyHaiga, Brass Bell, Haikouest, am participat la concursul de haiga al World Haiku Association, organizat de Kuniharu Shimizu, am publicat haiga în Prune Juice. Am fost printre runners up la 2014 Golden Triangle Haiku Contest, în mai 2015 am obţinut locul 5 la 11th Indian Kukai, în iunie 2015 locul al doilea la European Quarterly Kukai, Xth Edition, în octombrie premiul special la concursul lunar organizat de Romanian Kukai, menţiune de onoare la a treia ediţie Matsuo Basho International Award.
ierbarul complet -
prinse-n straturi de gheață
măceșe roșii
cireşi scuturaţi-
înfloreşte un zîmbet
din privirea lor
furtună de vînt -
niciun drum înapoi
spre tinereţe
înapoi acasǎ-
gipiesu-mi spune
cǎ sunt altunde
zori nebuloși –
el deschide ochii după
intervenția laser
cafea amară -
scuturate pe mese
flori de lemn dulce
se sparge geamul -
mirosul iasomiei
şi mai puternic
blocaj în trafic -
de după gardul cu ghimpi
răsar trandafiri
cer fǎrǎ stele -
acoperind pistruii
puțin fond de ten
banca goală -
depărtându-se pe-alei
frunzele foșnind
se simte iarna -
dintr-o datǎ clinchet de clopoţei
pe strada pustie
aglomeraţie -
bǎncile din parc
pline de nea
căldura sobei -
febra mea creşte
puţin mai mult
sperietoare de ciori -
o limbǎ pe care
nu o pot vorbi
cǎţǎrat în copaci -
cǎlcînd
pe umbre
la aterizare -
tîrîndu-se prin cîmp
umbra avionului
plonjez
în bazinul de înot…
linişte
secrete -
marea-mi şterge
paşii
frunze uscate –
brăţara de chihlimbar
se reflectă-n rîu
tîrg de vechituri -
printre frunze gălbui
un ibric de-aramă
e primǎvarǎ -
ce repede trece rîul
pe lîngǎ moarǎ
înzǎpezire -
pe pervaz se aşeazǎ
pasǎrea albastrǎ*
*bluebird, pasǎre de iarnǎ
care trǎieşte în America, simbol
al iernii, pene albastre-albe-roşii
tren de dimineaţǎ -
cineva începe sǎ cojeascǎ
o portocalǎ
mere pe masǎ -
biroul lui Tolstoi
acoperit cu sticlǎ
ROXANA DUMITRACHE
Sunt născută pe 16 iunie 1960 în București și sunt de profesie inginer geodez. Un inginer meloman, călător prin țara mea și prin lume, ce iubește oamenii și cărțile. Cred că, noi oamenii de pretutindeni, putem să ne înțelegem dacă dorim cu adevărat acest lucru.
Citesc de când mă știu dar de scris mi-am făcut curaj de curând. Scriu pentru că vreau să nu uit nimic din întâmplările trăite. Scriu pentru că vreau să împărtășesc tot ceea ce îmi umple sufletul și pentru că nu uit nicio clipă că nimic din ceea ce am cunoscut sau am învățat nu îmi aparține numai mie. Am afirmat odată că, scrisul este o dovadă de altruism. Să te simți bogat și să vrei în permanență să dăruiești. Scriu, pentru că am citit și citesc, am trăit și trăiesc și cred că la rândul meu, pot să mă adug vieții scriind.
De haiku, m-am apropiat încet dar constant. Nu aș putea preciza momentul în care am trecut de la lectură la scris dar, în anul 2014 mi-am făcut curaj să public haiku pe blogul meu. Un început stângaci, din fericire corectat imediat, cu amabilitate, de dl. Corneliu Traian Atanasiu. Asta numesc eu noroc: să cutezi să scrii haiku și să fi citit și îndrumat, de cunoscători.
M-am alăturat participanților la concursurile săptămânale și lunare de haiku cu entuziasm. Încă învăț, fiecare etapă a concursurilor Roumanianhaiku și Roumaniankukai fiind pentru mine, adevărate ore de clasă. Ca orice elev silitor, cu profesori merituoși, am reușit scrierea câtorva haiku-uri apreciate de ceilalți haijini pe parcursul acestui an. Cu pași mici, calc pe urmele celor care, reușesc să surprindă în șaptesprezece silabe, clipa efemeră.
nori pe cer -
vântul adunând frunze
în colţul casei
un ram înghețat -
prizonieră o frunză
așteptând zorii
ultimul cocor
și-a întins aripile -
în sat doar bătrâni
sfada babelor -
cu ultima zăpadă
se joacă mieii
pe cer un cocor -
în grădină muguri noi
se umflă-n pene
din vechea ceașcă
zbor o mie de cocori -
adunând cioburi
Noaptea-Nvierii -
în adâncuri fără cer
opaițe arzând
o pală de vânt –
cu ochii închiși ascult
concertul serii
o pală de vânt
umflă pânza bărcilor -
șevalet uitat
în parcul central
nicio bancă liberă -
merii în floare
moșii de vară –
pe ulița satului
din poartă-n poartă
după furtună -
ape reci brăzdând adânc
obraji și câmpuri
în cornul lunii
stă agățat muntele –
în cui ghetele
sezon estival –
stele pe mal și la bar
eu doar le număr
icoană la geam –
pe chipul bătrânei
timpul fărâme
o barcă în larg
tot mai aproape de țărm -
luna val cu val
prima zăpadă -
nicio poartă deschisă
pe drum doar vântul
pescar la copcă –
doar un pisoi rătăcit
tulburând apa
parcul părăsit –
duse de vântul toamnei
vise și frunze
merii în floare –
o albină tulbură
liniștea sălii
sezon estival
și marea și berea fac
valuri și spumă
coșul cu ouă -
cu chișița bunicii
primele linii
sezon estival –
nevestele geloase
valuri și spume
stoluri de grauri –
ciugulind știri proaspete
reporteri de front
CARMEN DUVALMA
Născută pe 19 mai 1958, în Iaşi, am absolvit Institutul Politehnic din Bucureşti şi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, urmată de doctoratul în filologie cu o teză despre teatrul lui Eugen Ionescu. În prezent, sunt profesoară de limba şi literatura română la Liceul Tehnologic ,,Constantin Brâncoveanu” din Târgovişte.
Scriu poezii din liceu. Am publicat poezie, proză, eseuri, articole în Contemporanul, Litere, Revista nouă Câmpina, revista Urmuz, revista Agero-Stuttgart şi în volumele unor colocvii naţionale şi internaţionale.
Am debutat editorial cu volumul de poezii Visul care mă va ucide, apărut în 2008, la Editura Vinea, prefaţat de Cezar Ivănescu. Au urmat un volum de proză, Medalionul de argint, apărut la Editura Bibliotheca, în 2009, şi volumul Eugen Ionescu şi lumea refugiului total, la Editura Muzeul Literaturii Române, în 2011. Am publicat poezii în Târgovişte-Chişinău-Sankt-Petersburg. Antologie de poezie bilingvă română-rusă, apărută în 2013, la Editura Bibliotheca şi proză scurtă în antologia Declin, Editura Arhip Art, Sibiu, 2010.
Poeme haiku am început să scriu abia din primăvara lui 2015, când am participat la concursurile Sharpening The Green Pencil, European Quarterly Kukai şi Yamadera Basho Memorial Museum Haiku Contest. Prezentă în revista Wild Plum şi la concursul săptămânal Romanian Haiku.
crinii înfloriţi—
aripile lor albe
fragile în vânt
furnica suie
pe-un fir de păpădie—
deasupra-i cerul
ploaie de vară—
parfumul liliacului
în aerul ud
de-a pururi copil—
aroma scorţişoarei
prin vechiul oraş
torsul pisicii
în aburii ceaiului -
noapte ploioasă
chiar după ploaie -
doi gândaci îndrăgostiţi
într-o petală
petale ude
printre merii în floare -
eclipsă de gând
floarea soarelui-
în bătaia vântului
galbenul vibrând
trezire în zori -
zborul efemeridei
sclipind în rouă
menta bunicii -
amintirea ei şi azi
umple grădina
dans de fluture-
pe un fir de roiniţă—
zi liniştită
noapte de vară -
culcată între stele
coaja de lună
soarele topit -
în căldura leneşă
a nisipului
plimbările lungi -
scoicile ascuţite
pe plaja goală
ora de siestă -
doar omida leneşă
pe frunza de dud
grauri în vie -
cuţitele bunicii
asurzitoare
toată lumina -
într-o coajă de nucă—
sfârşitul verii
sfârşit de toamnă -
umbrele triste de plopi
lângă vechiul parc
cafeaua în zori
pe terasă doar vântul -
toamnă târzie
lebede albe
înotând mute pe lac -
sfârşit de sezon
închisă de frig
floarea de păpădie -
galben tomnatic
arome de ceai
din camera bunicii -
amintirile
de la fereastră -
florile iasomiei
la-nceput de drum
doar alge şi scoici -
pe malul mării tulburi
sclipirile verzi
ADINA AL. ENĂCHESCU
Data și locul nașterii: 25 august 1933, Râmnicu Vâlcea. Absolventă a Facultății de Matematicăa Universității din Bucuresti, în 1956. A predat matematica în liceele vâlcene, în prezent pensionară.
Între anii 1997 - 2015, publică 31 de cărți, dintre care 12 cărți de haiku și tanka, 11 cărți de poezie, un roman, o carte de povestiri, o carte de teatru pentru copii, 3 cărți cu poeme într-un vers, etc.
Este prezentăîn 14 dicționare de autori în țarăși în lume, în 120 de Antologii și a primit 108 premii, diplome și medalii.Este membră a SOCIETĂȚII SCRIITORILOR ROMÂNI, a SOCIETĂȚII ROMÂNE de HAIKU, a Societății de Haiku Constanța, a Societății Culturale Anton Pann, etc.
La CONCURSUL NAȚIONAL de HAIKU (2005) organizat de Revista HAIKU și de SOCIETATEA ROMÂNĂ de HAIKU am luat Premiul II pe lume cu haiku-ul :
gara pustie -
doi copii orfani
îșiîmpart luna
Mă revoltase faptul ca dărâmaseră gara și nu reușiseră să facă alta în loc. Mă inspirase faptul că după Revoluție (după 1989) mulți copii mici trăiau pe stradă nemâncați și în zdrențe, amețiți de foame și credeau că luna este o pâine mare, coaptă în cer. Eu scriam atunci despre niște copii nemâncați, amețiți de foame care dormeau pe băncile din fața gării Vâlcea. Așa a fost atunci (2005).
Am pentru ce trăi în viață, rămâne și în urma mea ceva de valoare, rămân în bibliotecile țării și lumii CĂRȚILE MELE.
la gura sobei
suflând în crengile verzi –
mama bolnavă
cer fără stele
câmpul plin de ciulini –
toamnă săracă
copii culegând –
floarea Paștelui pentru
ÎNVIERE!
prin ger și zăpadă –
copii cu sorcova și
capra la urat
ploi și vânt culcând
la pământ corolele –
narciselor
torent de culori –
grădinile de lângă case
au explodat
glasul clopotului –
își croiește drum prin
moina de-afară
noapte cu stele –
prind rădăcini pe mormânt
primii ghiocei
de dimineață
s-au deschis lăcrămioarele –
pline de rouă
micii clopoței
ai lăcrămioarelor vestesc –
primăvara!
poala muntelui –
ciobanul cu turma de
oi, miei și berbeci
bate grindina –
la ușă Grivei mârâie
ud și supărat
drum de țară –
scârțâie căruțele
pline cu bostani
zi de Halloween –
pregătim bostanii
pentru sărbătoare
lumina lunii –
o ciută bea din izvor
câteva stele
puful păpădiilor
dus de vântul rebel –
ca viața noastră
noapte cu stele –
prind rădăcini pe mormânt
primii ghiocei
cer îndurare –
câmpuri acoperite
cu flori de ciulini
ninge întruna –
copii cu sorcova-n mână
cad prin zăpadă
iată berzele –
trăi-voi pân' la anul
să le revăd?
ora vrăjită –
gutuile bunicii
luminând ograda
la Cozia –
Cerurile Oltului
ne sunt aproape
eu și salcia
amândouă despletite –
ne plângem soarta
cireșe coapte
imi lovesc iarăși geamul –
ca-n tinerețe
FLORIN C. FLORIAN
,,În această lume,
în care cuvintele nu rămîn
mai mult decît roua pe frunze,
ce aş putea spune
pentru posteritate?’’
cafea amară -
în toate ziarele
ştiri despre război
ciulini înfloriţi -
umbra sperietorii
prinde culoare
liniştea nopţii -
o castană tulburînd
stelele din lac
bătăi de toacă -
întunecînd seninul
stoluri de grauri
la cules struguri -
cu gîndul la copiii
plecaţi departe
cîntec de jale
înfiorînd suflarea -
galbenul toamnei
ploaie de frunze -
tot mai puţine stele
în vechiul rîmnic
sat îmbătrînit-
peste tot miroase-a
prune putrede
levănţică-n cui -
din vechea poză mama
încă surîde
pînza de paing -
andrelele bunicii
uitate-n sertar
seară de priveghi -
lumînarea aprinde
amintirile
sfîrşit de sezon -
în scoica din torpedo
vuietul mării
apus sîngeriu -
năvodul pescarilor
tras cu greu la mal
secera lunii -
în vechea fierărie
oase albite
boabe de rouă -
în pliscul mierlei se sfarmă
ultima stea
sărbătoare-n sat -
rochiţa rîndunicii
prin ochiuri de gard
niciun fulg de nea -
bunica ne coace iar
Albă ca Zăpada
rugi pentru ploaie -
nemişcată pe clopot
o libelulă
primul curcubeu -
culorile pastel
neîncepute
plajă de nudişti -
chiar şi umbra zmeului
înfierbîntată
pe 7 cărări -
vecinul strînge-n braţe
cîrciumărese
rafală de vînt -
un cosaş nedezlipit
de ţîţa-caprei
vînt printre rufe -
cu ochii aţintiţi pe
fusta vecinei
cuibul de viespi-
vecina înţepată
că am respins-o
PETRU IOAN GÂRDA
Născut la 26 martie 1954, în com. Cătina, jud. Cluj. Inginer, profesor de specialitate la Colegiul Tehnic Edmond Nicolau, din Cluj-Napoca.
Membru al Cenaclului Satiricon al epigramiştilor din Cluj-Napoca din 2009 și membru UER.
Scriu din 2008, pe site-ul agonia.ro, epigrame, fabule, parodii, haiku etc. și particip cu succes la concursurile de umor din țară și din Chișinău.
Am publicat cartea de epigrame Modus ridendi, în 2013. În 2015 – volumul Umor... 3G, împreună cu Ananie Gagniuc și Laurențiu Ghiță, contribuind cu fabule și poezii umoristice.
Premiul II la concursul de haiku Sharpening the Green Pencil, ediția a IV-a, 2015.
Particip fără întrerupere la concursul săptămânal de haiku, din mai 2009. Particip, din mai 2009, la concursul lunar Romanian Kukai. Ocazional, particip la concursul Shiki Monthly Kukai.
zile de pace -
tunuri de zăpadă
trăgând ne-ncetat
Crăciun fără nea –
bunica smulge fulgii
de pe gânsac
pustietate –
doar sunetul fulgilor
ce se așează
student în vacanță –
sub pomul de Crăciun
doar o podoabă
sinistrați la Crăciun –
în vale o tânără
naște-ntr-un staul
geamuri termopan –
răsfoind fotografii
cu flori de gheață
rafală de vânt -
deodată peștii prinși
se duc pe copcă
ordine-n curte -
și omul de zăpadă
luat pe făraș
pribeagă-n noapte –
doar luna alunecă
pe lacu-nghețat
accident de tren –
în boxă se află doar
acarul Păun
luna lui Marte –
ochii mâțișorilor
se deschid încet
casă uitată –
iedera acoperă
până și ușa
în zori Vivaldi,
la prânz capriciu de Bach -
zi de-aprilie
cireși înfloriți -
un bondar îmi face
o vizită scurtă
sfârșit de mai -
motanu-și face siesta
sub un salcâm
burniță deasă –
ghemuit sub o vacă
micuțul ciurdar
noapte de veghe –
paznic atent la teii
de sub fereastră
seceta verii –
mirosul de fân cosit
inundă satul
ceas de perete –
inima bunicului
tot pierde ritmul
incendiu la știri –
pe plita uitată
dă laptele-n foc
gata cu marea –
revin la valurile
cotidiene
un orb pe imaș –
bastonul alb caută
mușuroaiele
eclipsă de lună -
din barcă se-aruncă
vârrr...colacii
țigăncușa –
cumpăr trei kilograme
din nucile mele
OANA GHEORGHE
Născută la data de 18 mai 1978. Absolventă a facultății de Biologie din cadrul Universității Vasile Alecsandri Bacău.
Pasiunea pentru științele medicale s-a împletit întotdeauna cu pasiunea pentru poezie dar debutul s-a produs în anul 2013, atât în poezia clasică cu scrieri apărute în revistele de cultură băcăuane Plumb și Ateneu, antologia“Versuri şi proză” - selecţie de Cristina Ştefan, cât și în poezia niponă, odată cu apariția în antologiile haiku, ”Iarăși Cocorii”, ”Chemarea Cocorilor”, revista de lirică japoneză ”Albatros” şi revista de cultură şi artă ”Interarte”.
În anul 2014, împreună cu fotograful Broșu Constantin, am inițiat un proiect inedit, rezultând expoziția foto-haiku ”Declic în silabe”. În anul 2015, aflată la cea de-a II-a doua ediţie, expoziţia foto-haiku ”Declic în silabe”devine un proiect de grup în care 35 de haijini au scris haiku la fotografie. Tot anul 2015 aduce şi premiul de debut în volum haiku, cu cartea “Fluture, încotro?”, în cadrul celei de-a IV-a ediţii a concursului organizat de Romanian Kukai.
sfadă la hotar -
mireasma căpşunilor
întrece gardul
efemeride -
în bătaia vântului
florile de tei
sunetul ploii -
nori peste luna plină
în seara asta
pagina albă -
un fluture de noapte
cerne lumina
zile toride –
lângă râu un nor de praf
anunţă ploaia
nici un nor pe cer –
în secetă de idei
scrutez mai adânc
se lasă seara –
zborul efemeridei
la fel de senin
răscolind cerul -
din focul de tabără
doar cărbuni mocnind
nopţi fără tine –
prin fereastra deschisă
luna întreagă
ploaie de vară –
lacrimi de bucurie
pe obrajii aprinşi
cer înseninat –
şi în ochii tăi şi-ai mei
aceleaşi stele
noapte senină –
în descântec de greieri
răsare luna
un oftat adânc –
limpezit după ploaie
cerul la apus
luna răsare
din adâncul fântânii –
alta-n ochii tăi
deodată norii
încep să prindă viaţă -
stoluri de grauri
onor militar –
frunza de stejar cade
a câta oară...
pe ramul uscat
povara unei frunze –
adie vântul
încep să zboare
foile din carnețel -
haiku de toamnă
copaci desfrunziți –
printre ramuri doar luna
mai umple golul
cântec amuţit –
ramura din fereastră
îngână vântul
rătăcind drumul –
prin crengile golaşe
seninul toamnei
zi mohorâtă –
coroana copacilor
sprijină cerul
drapel arborat –
pe un tanc se aşază
un porumbel alb
prin jaluzele -
o rază se strecoară
în ceaşca de ceai
NADIN-MIHAELA GHILESCHI
Născută pe 26 martie 2001. Elevă în clasa a VIII-a la Şcoala Gimnazială Elena Rareş - Botoşani, membră a clubului de haiku coordonat de profesorul Cezar-Florin Ciobîcă.
Din 2014, particip la Concursul lunar Romanian Kukai, unde am obţinut un loc I şi un loc al II-lea. De asemenea, am obţinut locul I la Mainichi Haiku Contest, 2014, secţiunea International Children şi Distinguished Work Prize la 7th Yamadera Basho Memorial Museum English Haiku Contest, 2015, ambele desfăşurate în Japonia.
din nou acasă -
poarta pierdută printre
flori de ciulin
casă-abandonată -
cîntecul greierilor
umple odăile
zile ploioase –
luminîndu-mi odaia
narcisele mamei
zi înnorată -
decolorată lumina
florii-soarelui
porumbe negre -
bunul meu prieten
doar în amintiri
noapte răcoroasă -
în compania lunii
cîţiva funigei
casa părintească -
printre amintiri miros
de cozonaci
după ploaie -
chiar şi fluturii
mai luminoşi
baltă secată -
pe bolta cerului
nici urmă de stea
cuib gol de barză -
o fată plîngînd în fața
maternității
casă pustie -
grădina-n stăpînirea
graurilor
1 iunie -
o păpuşă uitată-n
şotronul din parc
casa natală -
în locul căpşunelor
numai buruieni
merii în floare -
la capul mamei icoana
Sfintei Marii
amurg peste iaz -
un motan încercîndu-și
norocul la copcă
primul vis din an -
în pragul uşii o
umbră cunoscută
zi geroasă -
fumul gros întunecînd
albul zăpezii
noapte de vară -
parfumul pielii tale
legînd amintiri
cireşi în floare -
tot mai multă lumină
şi-n sufletul meu
paradă de Anul Nou -
pisici alergînd un cîine
dus cu sorcova
flori de cireş -
sperînd ca vechiul prieten
să iasă din comă
zi de Crăciun -
în așteptare privind
ramura de vîsc
beznă şi frig -
luminîndu-mi calea
amintirea mamei
plajă pustie -
valurile şterg
toate urmele
VASILICA GRIGORAŞ
Născută la 30 mai 1951, comuna Robeasca, judeţul Buzău. Absolventă a Facultăţii de Filosofie, Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi. După o scurtă carieră didactică, m-am simţit răsfăţată în lumea cărţilor aproape 30 de ani, ca bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui.
Cărţipublicate: Fragmente de spiritualitate românească, Bucureşti, Oscar Print, 2001; Petre Iosub - Un destin exemplar - Vaslui, Thalia, 2008; ediţia a doua 2011;Anghel Rugină - Omul şi savantul, Vaslui, Thalia, 2011, coautor; Aşa vreau eu: povestiri pentru copii, Bucureşti, Oscar Print, 2012; Raze de soare pentru Sara: versuri pentru copii, Bucureşti, Oscar Print, 2012; Reflecţii filosofice: Convorbiri cu prof. dr. Petre Iosub, Vaslui, Thalia, 2015: Odă prieteniei, Jurnal de călătorie în Noua Zeelandă, Bucureşti, Oscar Print, 2015.
Am citit prima oară haiku după anii ’90, însă am început să scriu în anul 2012, participând la concursuri naţionale alături de grupul Romanian Haiku, poemele mele fiind incluse în Antologia Chemarea cocorilor, Anul VII, Iaşi, PIM, 2014.
crengi cu măceşe-
alte coroane de spini
pe troiţa veche
ogor pârjolit-
de-o vreme în vechiul jgheab
nicio stea tremurând
desfrunzire-
soarele ferfeniţă
printre sălcii
valuri spre ţărm-
tot mai mult luna plină
de scoici goale
Şcoala de Belle-Arte-
frunza cap de afiş pe
şevaletul toamnei
teatru de război-
graurii-nconjoară-n zori
sperietoarea
fluturi de lampă
aripă lângă aripă-
iluminare
ceas deşteptător-
în miez de noapte din nou
ace în genunchi
cercuri pereche-
stropi de ploaie dansând step
pe luciul apei
secetă şi-acest an-
brazde-adânci şi umede
pe chipul tatei
tuci pe pirostrii-
Ursa Mare sare
printre cocoşei
iar caniculă-
doar în camera de curat
covor plin cu flori
tata la oaste-
mama întinde războiul
urzind timpul
slujba de noapte-
bătăile de toacă
adâncind tihna
fişier pe blog-
urme de creion chimic
pe poza alb negru
scrâşnet de cazma-
printre cioburi de ulcea
rădăcini adânci
în ton cu Mozart-
grauri ciugulind vioi
mărţişorul din prun
aşteptând în prag-
urme de pui pe prispa
proaspăt vopsită
plasă de năvod-
soare-adus la lumină-n
urechea mării
sezon de alpinism-
pe scoarţa copacului
mămăruţele
maraton în parc-
de dimineaţă vântul
dând start frunzelor
nori tot mai negri-
soţia-nchide clanţa
oprind furtuna
soţ de poveste-
traduceri după traduceri-n
ediţii de lux
sezon estival-
pe val sonate-ncântând
doar papagalii
aproape apus-
doar elixirul din teasc
dezlegându-i limba
clinchet de pahar-
mintea-ntreagă-ncinsă de
cuburi de gheaţă
grauri în cireş
granguri la Cireşica-
diferenţă de gust
LUCREȚIA HORVATH
Sunt născută în localitatea Sânger, jud. Mureș în 1 ianuarie 1953. Am terminat Facultatea de Management Financiar Contabil – secția Contabilitate și Infor- matică de Gestiune. Mi-am desfășurat activitateaca economist în unități de învățământ.
Am descoperit haiku în 2009. De atunci am participat la concursurile lunare de haiku organizate de grupul Romanian Kukai, am făcut parte din Haiku Club și am folosit pseudonimul Speranța Rubin. De asemenea am publicat în revista RO KU – prima revista online de haiku din România nr.1- mai 2010. În această perioadă unele din poemele mele au fost apreciate cu premii. Din octombrie 2015 m-am înscris în grupul Romanian Haiku.
În anul 2011 a văzut lumina tiparului volumul de poezii „Raze în asfințit”- Editura Mega Cluj-Napoca, unde am publicat și câteva haiku-uri.
mână în mână -
cântecul greierului
rupe tăcerea
doar o albină -
și grădina devine
mult mai frumoasă
cămin părăsit -
doar tufa iasomiei
în loc de poartă
fulger în noapte –
și dintr-o dată cerul
atât de înalt
cămin părăsit -
numai mugurii țâșnesc
fără oprire
rugina coasei -
de-aș mai fi în putere
măcar o dată
singur de Crăciun -
doar vârful bocancilor
înspre afară
cireș în floare –
doar umbra lângă mine
pe banca de lemn
alai de nuntă -
parfumul salcâmului
s-așează în rând
final de cules -
luceafărul de seară
mai strălucitor
mesaj pe mail -
o carte nedeschisă
zace pe masă
bufniță cântând -
bătrâna gârbovită
asmute câinii
singurătate -
doar vârtejul de frunze
intră pe ușă
scârțâit de pași -
doar povara tăcută
pe banca de lemn
pocnet de mugur -
în miez de noapte cântec
de înviere
singur pe bancă -
o frunză ruginie
printre cele verzi
soare-n asfințit -
pe prispa dărâmată
volbura-n floare
gătită de drum –
de-acum m-așteaptă-n poartă
numai tătuca
țară ca-n povești -
ajungând de poveste
cu aleșii ei
cer înnourat -
în lanul de rapiță
soarele captiv
arșiță-n luncă -
nu mai coboară luna
la scaldă în lac
felinar aprins –
și dintr-o dată cerul
și mai albastru
strat de chiciură –
umplând pustietatea
patru măceșe
zvon de martie –
bocancii cu vârful
înspre plecare
COSTIN ILIESCU
Născut pe 03 iunie1950 în Buhuşi. Am urmat Institutul de Arhitectură ION MINCU.
În prezent lucrez în propriul meu birou de arhitectură. Sunt căsătorit şi am doi copii.
Despre haiku am aflat prin 2012 și am început să scriu în 2014. Consider că este genul de poezie în care ca și în arhitectura japoneză, văd esenţa exprimării sensibile în raport cu lumea. Am fost remarcat de domnul Corneliu Traian Atanasiu şi invitat să particip la concursurile RK obţinând câteva diplome.
crapă de ziuă-
în smalţul oalei de lut
primele raze
adormit în zori-
jumătatea de lună
râmâne de veghe
băltoaca din drum-
din lucrarea la mate
bărcuţa plutind
concert nocturn-
dirijând fulgerele
felinarul de vânt
discul de vinil-
Bach ridică-n fugă
praful din şanţuri
statuia de bronz-
aşteptând dezvelirea
toţi porumbeii
oglinda apei-
pieptănându-şi pletele
salcia creaţă
liliac în zbor-
zbaterea aripilor
mărunţind luna
focul din vatră-
trosnetul vreascurilor
sporind liniştea
reclamă gratis-
un căţel făcut covrig
la brutărie
noapte cu viscol-
aprinzând mii de stele
becul de pe stâlp
o scară de lemn-
scârţâitul treptelor
urcă în genunchi
un naufragiu-
agăţată de un pai
lumina lunii
lampa de veghe-
o geişă clipeşte
de pe abajur
restanţe la fisc-
în locul tabloului
doar o amprentă
fierul plugului-
scos la lumina zilei
soarele pe-un ciob
ceaunul de tuci-
lumina lunii sare
în mămăligă
la iarbă verde-
furnica din palmă
pe linia vieţii
pendul în balans-
măturând tot tavanul
razele lunii
mătura din colţ-
paingu-i croşetează
o husă nouă
o piatră-n baltă-
stelele ciocnindu-se
una de alta
frunze veştede-
o colecţie de toamnă
într-un toc cui
se-ntorc cocorii-
fluturându-şi mâneca
sperietoarea
ciutura spartă-
sunetul picăturii
umple fântâna
PETRUȚA IONESCU
Membră a grupului Romanian Kukai începând din 1.02.2014
Dostları ilə paylaş: |