De ce sunt mai sănătoși oamenii care se roagă

01.12.2014

De ce sunt mai sănătoși oamenii care se roagă

Peste 85% dintre pacienții americani care suferă de o boală deosebit de gravă se roagă, indică un studiu publicat de cercetători ai Universității Rochester (SUA). Acest procent este semnificativ mai mare decât cel al persoanelor care apelează la metode alternative de tratament (precum homeopatia). Această statistică pare justificată de numeroasele studii care indică o paletă variată de beneficii pe care rugăciunea le aduce sănătății.

Dr. Herbert Benson, specialist cardiovascular la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Harvard și un pionier al studiilor vizând legătura dintre minte și corp este cel care a descoperit „răspunsul de relaxare”, o stare a corpului care intervine după o perioadă de rugăciune sau de meditație. După astfel de perioade, metabolismul corpului încetinește, la fel și ritmul inimii, tensiunea arterială scade, iar ritmul respirației devine mai calm și mai regulat.

Această stare psihologică a fost de asemenea corelată cu un sentiment de control, cu un sentiment de luciditate liniștită și cu o stare de pace a minții. Efecte sunt notabile, mai ales din perspectiva faptului că mai mult de jumătate dintre controalele medicale din Statele Unite, sunt motivate de probleme precum depresia, tensiunea arterială ridicată, ulcere, migrene care, la rândul lor, sunt provocate în parte de nivelurile ridicate de stres și anxietate.

Numeroși cercetători au vrut să afle mai sigur ce mecanism biologic este acționat prin rugăciune. Neurologul Andrew Newberg, directorul Centrului pentru Spiritualitate și Minte la Universitatea Pennsylvania a descoperit că, în timpul rugăciunii, regiunea creierului responsabilă de orientarea și asocierea, acea zonă care ne ajută să distingem între noi înșine și obiectele din jur, își reduce activitatea. Cercetătorul e de părere că reacțiile cerebrale din timpul rugăciunii sunt o dovadă că experiențele spirituale au o infrastructură biologică. Unii au interpretat aceste descoperiri ca fiind un indiciu că Dumnezeu este o invenție a creierului uman. Alții au spus că, din contră, cercetările relevă că oamenii sunt dotați din naștere cu suportul biologic potrivit pentru interacțiunea cu Dumnezeu.

Alte cercetări au încercat să afle dacă nu cumva rugăciunea ar funcționa pe baza aceluiași mecanism ca și tehnicile de relaxare. Ken Pargement, de la Universitatea de stat Bowling Green din SUA, a testat comparativ efectele meditației spirituale și a concentrării nespirituale asupra unor persoane care sufereau de migrenă. Rezultatul a fost că cei care au meditat folosind afirmații spirituale („Dumnezeu este bun. Dumnezeu este pace. Dumnezeu este dragoste.”) au prezentat o diminuare a numărului de dureri de cap și o creștere a toleranței la durere, față de cei care s-au concentrat asupra unor afirmații fără substrat spiritual („Iarba e verde. Nisipul este moale.”).

Potrivit unui studiu finanțat de Institutul Național de Sănătate din Statele Unite, persoanele care se roagă zilnic prezintă un risc de a dezvolta probleme cu tensiunea arterială, cu 40% mai scăzut decât cei care nu au o disciplină spirituală constantă. Însă diferența este vizibilă și prin compararea celor care se roagă cu cei care nu se roagă deloc. Un studiu publicat recent în jurnalul Gerontology, a arătat că din cei 4.000 de subiecți în vârstă folosiți pentru studiu, cei care se rugau sau meditau, au făcut față mai bine bolilor și au trăit mai mult decât ceilalți.

Studierea efectelor rugăciunii asupra celui care se roagă rămâne un câmp fascinant de analiză științifică, deși și știința are limitele ei. De pildă, știința nu a găsit metode pentru a măsura efectele rugăciunii de mijlocire – acea rugăciune adresată lui Dumnezeu în folosul altcuiva. În plus, știința nu deține nici instrumentele pentru a izola cauzele biologice de cele care țin de conștientizarea prezenței unui Dumnezeu viu.

Surse: Huffington Post, Intro2psych

Mersul la biserică scade tensiunea arterială (12.05.2013)

Cu cât o persoană merge mai des la biserică, cu atât are mai puţine probleme cu tensiunea arterială. Aceasta este concluzia unui studiu publicat de o echipă de cercetători norvegieni, din cadrul Universităţii Norvegiene de Ştiinţă şi Tehnologie.

Cercetătorii au observat că participanţii care merg mai des la biserică, au tensiunea mult mai mică decât ceilalţi, chiar şi atunci când elimină o serie de variabile care ar fi putut influenţa tensiunea. 

Studiul longitudinal intitulat HUNT nu a măsurat intensitatea credinţelor religioase, cercetătorii presupunând că o persoană care merge des la biserică este mai religioasă.

Studii anterioare efectuate pe subiecţi americani au descoperit aceeaşi tendinţă, însă autorii norvegieni spun că au dorit să verifice dacă rezultatele se aplică şi în cazul religioşilor scandinavi, care au un alt profil etic faţă de americani.

Frica generează îmbătrânire prematură (12.05.2013)

Experimentarea prelungită a fricii, până la nivelul anxietăţii, poate accelera procesul de îmbătrânire, relatează Daily Mail.

Un studiu efectuat de cercetători de la Brigham and Woman's Hospital din Boston au descoperit că expunerea prelungită la anxietatea fobică (frica faţă de anumiţi stimuli: aglomeraţie, înălţime) poate scurta teleomerele (capetele cromozomilor, care protejează materialul nostru genetic).

 

Nivelul ridicat de anxietate fobică a fost asociat cu o reducere importantă a lungimii teleomerelor, într-un studiu efectuat pe 5.000 de femei între 42 şi 69 de ani, care suferă de anxietate fobică. Cercetătorii au observat că teleomerele femeilor care sufereau de fobii aveau caracteristici tipice pentru celulele cu şase ani mai în vârstă.

Coordonatoarea studiului a notat că acesta arată existenţa unei legături între o formă comună de stres psihologic şi mecanismele îmbătrânirii premature, fiind un exponent pentru maniera în care stresul poate îmbătrâni organismul.

Iertarea face bine la inimă (12.05.2013)

Iertarea face bine la inimă. Persoanele care nu își hrănesc resentimentele au șanse mai mici de a-și întreține hipertensiunea atât de nocivă pentru sănătate. 

Potrivit unui studiu de la Universitatea California, San Diego, persoanele care renunţă la mânie sunt mai ferite de efectele dăunătoare ale creşterii bruște a tensiunii arteriale. O atitudine iertătoare reduce „reactivitatea" la evenimentele stresante, oferind „o protecţie de lungă durată" contra efectelor nocive ale acestor evenimente, spun cercetătorii.

Oamenii de știință au efectuat un experiment pe 200 de voluntari, pe care i-au împărțit în două grupe și pe care i-au rugat să se gândească la evenimente negative în termeni negativi, sau concilianți, măsurându-le simultan tensiunea arterială. 

Cercetătorii au constatat că grupul „mânioşilor" prezenta o medie mult mai mare a tensiunii arteriale în comparaţie grupul voluntarilor care au fost rugaţi să privească conciliant momentul neplăcut.

12.05.2013-Experiment: perioadele scurte de post, bune pentru sănătate

Realizatorul emisiunii de pe BBC Horizon: Eat, Fast and Live Longer, Michael Mosley, a realizat un experiment în care ţine post două zile pe săptămână, pentru a vedea ce beneficii sau daune aduce postul pe perioade scurte stării de sănătate.

În prezent, cercetătorii descoperă dovezi care arată că perioadele scurte de post ar putea aduce multe beneficii sănătăţii şi ar putea ajuta în lupta împotriva obezităţii. Medicii însă sunt de părere că beneficiile nu au fost dovedite şi până când se vor face mai multe studii pe oameni, este bine să se consume 1.500-2.000 de calorii pe zi.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Illinois, Chicago au testat metoda Zi de Post Alternativă sau ADF. Este o zi a săptămânii în care se mănâncă orice, după care ziua următoare se mănâncă mai puţin de 600 de calorii. Krista Warady, profesor care a supravegheat două grupuri de oameni care ţineau dieta a observat că „nu există niciun risc pentru persoanele cu probleme cardiovasculare care ţin post şi care mânâncă mai puţin," scrie BBC.

Michael Mosley a ţinut însă un alt post, sau aşa numita dietă 5:2. Jurnalistul mânca normal 5 zile pe săptămână, după care următoarele 2 zile mânca doar 500 de calorii, formate mai mult din legume. A urmat acest tip de post timp de o lună şi jumătate. În această perioadă, analizele sale au arătat o îmbunătăţire a indicatorilor sângelui, dar şi a glucozei şi a colesterolului.

Deşi la început s-a opus acestui experiment, până la urmă i s-a părut simplu, nu a simţit nevoia să mănânce în plus în zilele de post şi va continua să o facă, dar nu atât de des. „Postul, la fel ca mâncatul, trebuie făcut cu moderaţie," încheie el.

12.05.2013

Postul negru, secretul vieţii lungi şi al creierului sănătos

Cercetătorii de la National Institute of Ageing din Baltimore, SUA, au descoperit că persoanele care ţin post negru o zi sau două zile pe săptămână trăiesc mai mult şi sunt protejate de afecţiuni ale creierului precum Alzheimer şi Parkinson.

Experimentele efectuate pe şoareci şi pe şobolani au arătat că reducerea masivă a numărului de calorii consumate a dus la prelungirea vieţii acestora, însă acest experiment nu poate fi reprodus pe oameni.

Acum, cercetătorii de la National Institute of Aging din SUA au descoperit că persoanele care nu consumă niciun fel de aliment timp de o zi sau două beneficiază de un efect de protejare a creierului de afecţiunile degenerative.

Profesorul Mark Mattson, conducătorul laboratorului de neuroştiinţe al institutului, a declarat: "Reducerea numărului de calorii poate proteja creierul, însă efectul nu poate fi obţinut prin reducerea cantităţii de mâncare consumate. Cea mai bună variantă este adoptarea unor perioade de post total, în care nu se consumă nimic, alternate cu perioade în care se poate consuma orice".

Cercetătorii au descoperit că atunci când cantitatea de calorii consumate este redusă drastic se observă creşterea cantităţii de substanţe chimice din creier ce au rolul de mesager celular. Aceste substanţe au un rol important în stimularea creşterii neuronilor din creier, proces ce contracarează efectul afecţiunilor precum Alzheimer sau Parkinson.

"Celulele creierului sunt supuse unui stres ce produce un efect similar celuia pe care exerciţiul fizic îl are asupra celulelor din muşchi. Aşadar, efectul este unul pozitiv", a explicat Mattson.

Descoperirea a fost prezentată în cadrul unei conferinţei anuale a American Association for the Advancement of Science , ce a avut loc în Vancouver.

Sursa: The Guardian

12.05.2013-medicina in Vechiul Testament

-Multe civilizatii antice au avut practici medicale foarte nestiintifice. De exemplu, un remediu la calvitie era sa se amestece grasime de cal, hipopotam, crocodil, pisica, sarpe si ibex, amestecat cu un dinte de magar zdrobit in miere. Moise nu a spus asemenea lucruri! Remediul lui Moise cu privire la lepra din Leviticul 13 seamana mult cu practicile medicinale moderne: diagnostic, dezinfectie si carantina. Ganditi-va, de exemplu, ca porunca era ca bolnavul sa-si acopere gura si sa strige: "Necurat! Necurat!" (Lev. 13.45) pe oriunde mergea. Bacteria de lepra se transmite prin secretii nazale si saliva.

Precunoasterea stiintifica in Biblia

-Geneza 17.12. De ce a opta zi? In 1935 d.C. Doctorul H. Dam a pus numele vitaminei K avand in vedere pentru aceasta factorul care ajuta la prevenirea hemoragiei. De fapt, vitamina K stimuleaza productia de catre ficat a protorombinei care face sangele sa se coaguleze. Din a cincea pana intr-a saptea zi de viata a unui nou nascut, vitamina K este prezenta in cantitati suficiente. Ar fi intelept, prin urmare, sa se amane operatiile chirurgicale pentru dupa cea de-a saptea zi, nu-i asa? In cea de-a opta zi, cantitatea de protorombina este de fapt mai mare decat dublu fata de normal, iar aceasta este singura zi din viata barbatilor cand lucrurile stau astfel. Ziua a opta este perfecta. Nu Avraam a ales cea de-a opta zi; Dumnezeu i-a revelat-o iar Moise a consemnat-o prin inspiratie.

-Sub Vechiul Testament, au existat multe legi cu privire la mancare (cea mai cunoscuta era cu privire la cea de porc). Porcul este un gunoier (scavenger) si digera usor Trichinella spiralis, care cauzeaza trichinela la oameni. Porcul este purtator de tenie si alti paraziti. Alte civilizatii nu au avut restrictii ca asta.

12.05.2013-Puterea credinţei în Dumnezeu ajută la tratarea depresiei

Credinţa într-o forţă divină are un efect benefic şi semnificativ în tratamentul pacienţilor care suferă de depresie, a arătat un studiu american publicat în Journal of Affective Disorders, notează Daily Mail.

Oamenii de ştiinţă au urmărit legătura dintre nivelul de credinţă într-o divinitate a pacienţilor şi aşteptările lor pentru rezultatele tratamentului, pe care le-au apreciat pe o scală de la unu la cinci, corelate cu rezultatele obţinute în final. Cercetarea s-a desfăşurat la Spitalul McLean din Belmont, Massachusetts, şi a analizat 159 de pacienţi din programul Spitalului Health Partial. De asemenea, au fost notate şi date despre nivelul de depresie, starea de bine şi comportamentele de auto-rănire.

În urma studiului, rezultatele au arătat că pacienţii care şi-au apreciat credinţa în Dumnezeu la un nivel mai mare au fost de două ori mai receptivi la tratament, spre deosebire de cei care au declarat că nu cred în divinitate sau au o credinţă mai slabă.

Chiar şi cei care nu s-au declarat ca fiind afiliaţi unei religii anume au înregistrat progrese în tratament. La apoximativ 30% dintre aceştia au putut fi observate îmbunătăţiri ale stării pe parcursul perioadei respective.

David Rosmarin, doctor clinic la Spitalul McLean şi instructor în Departamentul de psihiatrie al Harvard Medical, susţine că această credinţă este asociată cu o scădere a depresiei şi a stărilor în care pacientul încearcă să se rănească singur, dar şi cu o creştere a bunăstării psihice.

Alte studii efectuate anterior au scos în evidenţă binefacerile rugăciunilor către divinitate. De exemplu, o cercetare efectuată de Spitalul General din San Francisco a arătat că pacienţii care au fost amintiţi în rugăciunile unui grup de necunoscuţi au înregistrat o îmbunătăţire a stării de sănătate, având tot mai puţin nevoie de medicamente şi înregistrând un număr scăzut de complicaţii în timpul tratamentului.

20.11.2011-O alta perspectiva asupra religiei si sanatatii

"Ceea ce este bun din punct de vedere moral in Imparatia lui Dumnezeu, este bun si intr-un sens pragmatic pe pamintul locuit de oameni."

Phillip Yancey face aceasta afirmatie in articolul sau, “Health and the God Factor”; din Christianity Today, nr. 14 (1991).

Ceea ce vrea sa spuna prin aceasta este ca legile si regulile date de Dumnezeu nu sunt rupte de realitatea in care traim si nu au menirea de a ne produce frustrare, ci sunt spre binele nostru, strins legate de sanatatea noastrafizica si mintala.

Preocuparea lui Dumnezeu pentru sanatatea noastra reiese din multe texte din Scriptura.
El ne prezinta avantajele unei“inimi vesele”; (Proverbe 17:22) si ne avertizeaza cu privire la efectele devastatoare ale emotiilor negative,cum ar fi invidia (Proverbe 14:30). Dumnezeu ne da instructiuni foarte clare cu privire la modul in care trebuie sa avem grija de persoanele bolnave (Levitic 13-14). Mai multe decit atit, biserica primeste insarcinarea de a avea grija de cei bolnavi (Iacov 5:14). Ascultarea de Dumnezeu este asociata in general cu viata lunga si sanatate (Deuteronom 6:1-12, Efeseni 6:1-3).
Tot mai multi specialisti in psihologie si psihiatrie descopera acest adevar prin intermediul studiilor asupra relatiei dintre credinta sau practica crestina si sanatatea mintala. Ceea ce au descoperit insa este ca religiozitatea este de asemeneaasociata si cu sanatatea fizica. Unul dintre psihiatrii care au coordonat studii in acest sens este David Larson, care face urmatoarea declaratie intr-un jurnal de sanatate:

Spiritualitatea si religia au beneficii importante in ce priveste sanatatea si anumite studii au facut masuratori detaliate cuprivire la acest lucru. Intrebarea care se pune astazi nu este daca exista sau nu beneficii, ci cum anume putem obtine acele beneficii. Nu ne mai putem permite sa neglijam aceasta variabila clinica importanta. (Marwick, 1995: “Should physicians prescribe prayer for health? Spiritual aspects of well-being considered.” in Journal of the American Medical Association, 273, p. 1562)

In urma studiilor, el a ajuns la urmatoarele concluzii:

* Cei care se inchina in mod regulat traiesc mai mult;

* Religiozitatea este asociata cu o rata scazuta a atacurilor de cord, a arteriosclerozei, a presiunii ridicate a singelui si a infarcturilor;
* Oamenii religiosi sunt mai putin predispusi sa abuzeze de alcool sau sa foloseasca droguri. Dimpotriva, 40% dintre alcoolici recunosc faptul ca si-au abandonat credinta crestina in anii adolescentei;
* Credinta crestina ofera o protectie mai mare si impotriva divortului. Cei care merg regulat la biserica sunt mult mai putin expusi acestei tendinte.
* Cei mai linistiti in momentul mortii sunt cei care au un puternic angajament religios si o puternica credinta in viata de dupa moarte.
* Religiozitatea este asociata cu o reducere a anxietatii existentiale si ofera un sentiment al sperantei si al scopului in viata.
* Batrinii cu un puternic angajament religios sunt mai putin predispusi la depresii post-operatorii si au mai putine complicatii. De asemenea, isi revin mai repede in urma fracturilor si fac progrese mai rapide si mai multe decit cei care nu au un angajament religios.

In incheiere, el comenteaza: “A nu merge la biserica sau a merge foarte rar reprezinta un factor de risc al sanatatii foarte ridicat.”; (D.B. Larson, “Associations between Dimensions of Religious Commitment and Mental Health”;, American Journal of Psychiatry, 149, 1992, citat in Montagu G. Barker, Psychology, Religion and Mental Health, Rutherford House, Edinburgh, 1998, pag. 85)

Acest studiu, precum si altele in acest sens sugereaza ca oamenii care vin dintr-o traditie crestina si care sunt suficient de dedicati credintei lor, participind regulat la inchinare impreuna cu ceilalti credinciosi, au si anumite tendinte in ce priveste stilul de viata. Aceste tendinte se refera la consumul moderat de alcool sau chiar abstinenta totala, evitarea fumatului, precum si a consumului de droguri si fidelitatea in relatia de casatorie. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceste practici crestine sunt eficiente in protejarea sanatatii fizice si mintale. Cu alte cuvinte, taria (sau seriozitatea) credintei noastre duce la o stare de sanatate a trupului si sufletului.

Putem privi aceste rezultate in doua moduri. Una dintre posibilitati este sa privim aceste studii cu scepticism si indoiala,gindindu-ne la atitia “crestini”; care traiesc numai aparent dupa standardele morale ale crestinismului. Cu privire la acestia, studiile arata foarte clar ca practicarea cu masura a religiei este de fapt in detrimentul sanatatii. Mai exact, cu cit este mai slab angajamentul nostru, cu atit vor creste sentimentele de ingrijorare, de anxietate si de vina.

Conform studiilor lui Gordon Allport, un psiholog al anilor `60, exista doua tipuri de angajament religios. Primul se refera la o religie extrinseca si este echivalentul conformitatii sociale. Mai exact, religia este un mijloc de a obtine ceva (acceptare sau beneficii sociale). Religiozitatea acestor oameni se afla intr-o corelatie negativa cu sanatatea mintala.
Din contra, religia intrinseca reprezinta echivalentul angajamentului profund, personal. Pentru aceasta categorie de oameni,credinta este importanta de dragul credintei sau al ascultarii de Dumnezeu si reprezinta un scop in sine. Acestia sunt oamenii care aleg sa respecte principiile stabilite de Dumnezeu din convingere, pentru ca inteleg beneficiile ascultarii.
Un alt mod de a privi aceste rezultate este fiind constienti ca ele nu fac altceva decit sa confirme ceea ce ne-a spus Dumnezeu in Scriptura cu multa vreme in urma: “Nu te socoti singur intelept: teme-te de Domnul si abate-te de la rau. Aceasta va aduce sanatate trupului tau si putere oaselor tale.”; (Proverbe 3: 7,8)
Bineinteles, putem sa privim lucrurile in mod diferit in functie de modul in care definim sanatatea mintala. Daca punem un semn de egalitate intre sanatatea mintala si absenta sentimentului de vina si ingrijorare, atunci nu exista nici o corelatie deosebita cu religiozitatea. Daca, pe de alta parte, consideram sanatatea mintala ca fiind sentimentul de a fi in controlul propriei vieti, caracterizate de flexibilitate, deschidere si conformitate cu valorile societatii in care traim, atunci exista o corelatie negativa cu religia. Acest lucru se intimpla deoarece noi, crestinii, credem ca Dumnezeu se afla in controlul vietilor noastre, stim ca suntem pacatosi in fata sfinteniei Sale si ca doar prin harul Sau putem fi iertati. Daca privim sanatatea mintala ca pe absenta simptomelor sau bolilor mintale, atunci exista o puternica corelatie pozitiva cu religiozitatea (Montagu Barker, Psychology, Religion and Mental Health, pag. 84).
Psihologii care se declara impotriva credintei crestine subliniaza de multe ori faptul ca religia duce la un sentiment excesiv de vina. Presupunind ca vina este o emotie negativa si prin urmare opusa sanatatii mintale, ei recomanda evitarea sentimentului de vina. Totusi, psihologii crestini (Narramore, 1985) fac diferenta dintre vina constructiva, care duce la marturisirea pacatelor, si absenta vinei, care duce la distrugerea stimei de sine prin concentrarea excesiva asupra propriei persoane. Un studiu interesant efectuat de Meek, Albright si McMinn (1995: “Religious Orientation, Guilt, Confession and Forgiveness, Journal of Psychology and Theology, 23, pag. 190) a adus dovezi pentru a sustine ca “oamenii religiosi, care merg la biserica sunt intr-adevar mai predispusi sentimentului de vina, dar sunt de asemenea mai predispusi si la marturisirea pacatelor si la iertarea propriei persoane decit cei ne-religiosi”;.
Concluzia lor a fost ca, in cazul oamenilor religiosi, vina are o functie instrumentala, adica ajuta la marturisirea pacatelor, pe cind in cazul oamenilor ne-religiosi, are mai degraba o functie terminala.
Aceasta legatura dintre religie si sanatatea fizica si mintala este complexa si are inca multe laturi ramase nedescoperite.
Religia nu si-a actualizat inca pe deplin potentialul in ce priveste operarea etica, sanatoasa a personalitatii umane.
Relatia dintre credinta, sanatate si religie ramine o preocupare curenta a studiilor de specialitate in psihologia crestina contemporana.