| 2. Statutul femeii în islam
Odată cu venirea islamului, această nedreptate asupra femeii a fost înlăturată, ei fiindu-i redat locul cuvenit în societatea umană. Allah Preaînaltul spune:
„O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o femeie (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:13]
De asemenea, El, Preaînaltul, a menţionat că ea este egală cu bărbatul ca fiinţă umană, aşa cum, de asemenea, ea este egală cu bărbatul în ceea ce priveşte recompensa şi pedeapsa pentru faptele sale:
„Pe cel ce face o faptă bună – bărbat ori femeie – şi este credincios (statornic în credinţa lui) îl vom dărui Noi cu o viaţă bună. Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după (faptele) cele mai bune pe care le-au săvârşit.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:97]
În plus, Allah Preaînaltul spune:
„(Este astfel) pentru că Allah să-i osândească pe făţarnici şi pe făţarnice, pe politeişti şi pe politeiste. Însă Allah primeşte căinţa dreptcredincioşilor şi dreptcredincioaselor. Allah este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:73]
El, Preaînaltul, a interzis ca femeia să fie considerată o parte a bunurilor lăsate ca moştenire de către soţul ei:
„O, voi cei care credeţi! Nu vă este îngăduit să moşteniţi femei în pofida voinţei lor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:19]
Mai mult decât atât, Allah Cel Atotputernic i-a garantat femeii o personalitate distinctă, oferindu-i statutul de moştenitoare şi nu pe acela de moştenită şi dreptul la moştenirea unei părţi din bunurile familiei sale. El, Preaînaltul, spune:
„Bărbaţilor le revine o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinţii şi rudele; asemenea le revine şi femeilor o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinţii şi rudele, de va fi puţin ori mult; o parte anumită (li se cuvine).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:7]
De asemenea, Allah Preaînaltul spune:
„Allah vă porunceşte în privinţa (moştenirii) copiilor voştri: un fiu are (o parte) cu partea a două fiice. Dacă sunt fete, mai mult decât două, primesc ele două treimi din ceea ce a lăsat (defunctul). Dacă este una singură, capătă ea jumătate (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:11]
Multe alte prescripţii au fost date cu privire la moştenirea femeii ca mamă, fiică, soră sau soţie.
În ceea ce priveşte căsătoria, Allah Preaînaltul a limitat numărul soţiilor cu care se poate căsători un bărbat la maximum patru, cu condiţia ca el să fie pe cât este posibil de drept cu soţiile sale. De asemenea, lui i-a fost impusă o bună convieţuire cu acestea, după cum ne spune El, Preaslăvitul:
„(...) ci purtaţi-vă cu ele după cuviinţă! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:19]
Mai mult decât atât, Allah Preaînaltul a transformat „zestrea” oferită de soţ la nuntă într-un drept al soţiei şi a prescris oferirea integrală a acesteia, în afară de cea la care ea renunţă de bunăvoie:
„Şi oferiţi femeilor zestrea (prin zestre se traduce cuvântul arab mahr, care este, de fapt, darul pe care mirele îl face miresei) de bună-voie, iar dacă ele se lipsesc – nesilite – de ceva, atunci voi cheltuiţi-o după cum doriţi, cu plăcere!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:4]
Allah a făcut-o pe femeie ocrotitoare şi responsabilă peste casa soţului ei – cea care are puterea de a impune şi de a interzice în casa soţului ei, o regină peste copiii săi. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:
„(...) soția este păzitoarea casei soțului ei şi este responsabilă pentru aceasta (...)” (Al-Bukhari şi Muslim)
De asemenea, Allah Preaînaltul i-a cerut soţului să acopere cheltuielile necesare acesteia şi să o îmbrace în mod corespunzător.
Dostları ilə paylaş: | 
