Obligativitatea existenţei tutorelui femeii la încheierea căsătoriei şi înţelepciunea din spatele acesteia
Faptul că i se dă femeii dreptul de a îşi alege soţul care i se potriveşte nu înseamnă acordarea în mod absolut ei a alegerii de a se căsători cu oricine ar vrea, pentru că aceasta i-ar putea afecta familia, ci ea este legată de tutorele ei, care veghează asupra alegerii făcute de ea şi o îndrumă în această privinţă, asumându-și încheierea contractului de căsătorie. Ea nu poate încheia contractul de căsătorie de una singură, iar dacă a făcut aceasta, respectivul contract este considerat nul, în conformitate cu cele existente în Tradiţiile Profetului (ﷺ), în hadith-ul relatat de ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!):
„Pentru orice femeie care se căsătoreşte de una singură, fără acceptul tutorelui ei, căsătoria ei este considerată nulă, căsătoria ei este considerată nulă, căsătoria ei este considerată nulă.” (At-Tirmidhi şi Abu Dawud)
De asemenea, în cele patru cărţi de ahadith s-a consemnat:
„Nu există căsătorie decât prin existenţa tutorelui.” (At-Tirmidhi, Abu Dawud, Ibn Majah şi Ahmad)
Cele două ahadith, precum şi altele spuse în acest sens, evidenţiază faptul că o căsătorie nu este considerată validă decât prin existenţa tutorelui, întrucât principiul de baza al interzicerii este interzicerea venită (într-un hadith) autentic.
At-Tirmidhi (Allah are milă de el!) a spus:
„Trebuie acţionat conform acestuia din punctul de vedere al învăţaţilor în islam, printre care şi ʻOmar, ʻAli, Ibn ‘Abbas, Abu Hurairah şi alţii, şi, de asemenea, tot astfel a fost consemnat şi de către savanţii generaţiei de urmaşi dreptcredincioşi și de către Profetul lui Allah (ﷺ):
Dostları ilə paylaş: |
