De: Sheikh dr. Salih bin Fawzan Al-Fawzan
Yüklə 0,93 Mb.
|
   1438
Atenţionări cu privire la reglementările specifice femeilor dreptcredincioase ]Română – Romanian – روماني [ De: Sheikh dr. Salih bin Fawzan Al-Fawzan
EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC) & Daniela Dinu Revizuit de: Alina Luminiţa Crăciun & Zainab Alastal & Mariam Oana تنبيهات على أحكام تختص بالمؤمنات 
الشيخ د. صالح بن فوزان الفوزان
المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية ودانيلا دينو مراجعة: ألينا لومينيتا كراسيون و زينب الأسطل ومريم وانا 
În Numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul), Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul) Introducere Toată Slava I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, şi binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea Sa cea Dreaptă; fie ca Allah Cel Atotputernic să aibă milă de ei în Ziua Judecăţii! Slavă lui Allah, care a predestinat, a călăuzit şi a creat cele două jumătăţi, bărbatul şi femeia, dintr-o picătură, în conformitate cu Voia Sa. Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Care nu are niciun partener, a Lui este Slava atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi. De asemenea, mărturisesc că Mohammed (ﷺ)1 este Robul şi Trimisul Său, pe care l-a ridicat la Ceruri (în timpul ascensiunii nocturne, Al-Miʻrāj), timp în care el (ﷺ) a văzut câteva dintre Semnele Măreţe ale Domnului său. Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, asupra familiei sale şi a companionilor săi cei bine înzestraţi şi plini de dăruire! Haideți să observăm poziţia privilegiată pe care islamul i-a oferit-o femeii şi importanţa deosebită pe care acesta i-a acordat-o, mergând până într-acolo încât Profetul (ﷺ) obişnuia să le aloce femeilor un anumit timp pentru a le da îndrumări specifice şi i-a sfătuit pe oameni cu privire la comportamentul faţă de femei în timpul predicii din cadrul Pelerinajului de Adio, pe muntele ʻArafāt. Aceasta confirmă obligativitatea protejării femeii în orice perioadă, fapt necesar cu precădere în aceste vremuri în care femeia musulmană este prezentată doar într-o anumită lumină, ceea ce a ştirbit o parte din nobleţea ei şi i-a diminuat statutul. Sperăm ca, prin conţinutul său, această carte, care aduce în discuţie anumite reglementări specifice femeii, să fie o călăuză pe acest drum. Ea este doar o contribuţie modestă, însă făcută cu o străduinţă foarte mare. Mă rog ca Allah Preaînaltul să o facă folositoare tuturor pe cât de mult este posibil! Această carte este doar un prim pas pe această cale şi sperăm să îi urmeze alte etape mult mai cuprinzătoare, prin care cele conținute de volumul de față să fie completate.
Prin expresia „înainte de islam” se face referire la perioada ignoranţei în care trăiau vechii arabi, în mod particular, şi întreaga omenire, în general. Atunci, omenirea se afla în perioada Mesagerilor, precum şi a învăţăturilor şi a căilor spre călăuzire. Allah Preaînaltul a privit atunci către oameni, aşa cum ne spune un hadith, precum şi la ura care exista atât printre arabi, cât şi printre nearabi, excepţie de la aceasta făcând doar câţiva dintre oamenii Cărţii. Statutul femeii a cunoscut în acele momente o perioadă de răscruce şi aceasta mai ales în societăţile arabe, din moment ce acestea detestau până şi naşterea ei. Mai mult decât atât, unii dintre arabi obişnuiau să îşi îngroape fetiţele de vii, iar alţii le lăsau în viaţă, însă ele cădeau apoi pradă unei vieţi umile şi înjositoare, după cum ne spune Allah Preaînaltul: „Iar dacă vreunuia dintre ei i se vesteşte (naşterea) unei fiice, chipul lui devine negru şi el e plin de mânie ~ Se ascunde de lume din pricina răului ce i s-a vestit. Să-l ţină el, în ciuda umilinţei, sau să-l îngroape în ţărână? Ce proastă judecată!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:58-59] „Şi când fetiţa (copila) care a fost îngropată de vie (aşa cum obişnuiau să facă arabii păgâni înainte de venirea islamului) va fi întrebată ~ Pentru ce păcat a fost ea omorâtă (întrebarea aceasta este o învinuire, mustrare şi condamnare a celor care au îngropat-o).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 81:8-9] Termenul de „al-mau’ūdah” (din limba arabă) face referire la fetiţa care era îngropată de vie pentru a fi omorâtă. În cazul în care scăpa cu viaţă din aceasta, ea era condamnată la o viaţă plină de umilinţe, fără a avea drept de moştenire, indiferent cât de mare ar fi fost averea celor moșteniți sau cât de tare ar fi suferit ea din cauza sărăciei şi a nevoilor, întrucât moştenirea le era destinată doar bărbaţilor. Mai mult decât atât, ea era considerată a fi o parte a moştenirii lăsate în urma decesului soţului ei, alături de bunurile şi de averea acestuia. De asemenea, era un fapt obişnuit ca un grup de femei să trăiască sub autoritatea unui singur soţ, din moment ce nu exista prescripţia unui număr limitat de soţii, indiferent de suferinţa, stânjeneala şi nedreptatea pe care această situaţie o provoca.
Odată cu venirea islamului, această nedreptate asupra femeii a fost înlăturată, ei fiindu-i redat locul cuvenit în societatea umană. Allah Preaînaltul spune: „O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o femeie (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:13] De asemenea, El, Preaînaltul, a menţionat că ea este egală cu bărbatul ca fiinţă umană, aşa cum, de asemenea, ea este egală cu bărbatul în ceea ce priveşte recompensa şi pedeapsa pentru faptele sale: „Pe cel ce face o faptă bună – bărbat ori femeie – şi este credincios (statornic în credinţa lui) îl vom dărui Noi cu o viaţă bună. Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după (faptele) cele mai bune pe care le-au săvârşit.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:97] În plus, Allah Preaînaltul spune: „(Este astfel) pentru că Allah să-i osândească pe făţarnici şi pe făţarnice, pe politeişti şi pe politeiste. Însă Allah primeşte căinţa dreptcredincioşilor şi dreptcredincioaselor. Allah este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:73] El, Preaînaltul, a interzis ca femeia să fie considerată o parte a bunurilor lăsate ca moştenire de către soţul ei: „O, voi cei care credeţi! Nu vă este îngăduit să moşteniţi femei în pofida voinţei lor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:19] Mai mult decât atât, Allah Cel Atotputernic i-a garantat femeii o personalitate distinctă, oferindu-i statutul de moştenitoare şi nu pe acela de moştenită şi dreptul la moştenirea unei părţi din bunurile familiei sale. El, Preaînaltul, spune: „Bărbaţilor le revine o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinţii şi rudele; asemenea le revine şi femeilor o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinţii şi rudele, de va fi puţin ori mult; o parte anumită (li se cuvine).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:7] De asemenea, Allah Preaînaltul spune: „Allah vă porunceşte în privinţa (moştenirii) copiilor voştri: un fiu are (o parte) cu partea a două fiice. Dacă sunt fete, mai mult decât două, primesc ele două treimi din ceea ce a lăsat (defunctul). Dacă este una singură, capătă ea jumătate (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:11] Multe alte prescripţii au fost date cu privire la moştenirea femeii ca mamă, fiică, soră sau soţie. În ceea ce priveşte căsătoria, Allah Preaînaltul a limitat numărul soţiilor cu care se poate căsători un bărbat la maximum patru, cu condiţia ca el să fie pe cât este posibil de drept cu soţiile sale. De asemenea, lui i-a fost impusă o bună convieţuire cu acestea, după cum ne spune El, Preaslăvitul: „(...) ci purtaţi-vă cu ele după cuviinţă! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:19] Mai mult decât atât, Allah Preaînaltul a transformat „zestrea” oferită de soţ la nuntă într-un drept al soţiei şi a prescris oferirea integrală a acesteia, în afară de cea la care ea renunţă de bunăvoie: „Şi oferiţi femeilor zestrea (prin zestre se traduce cuvântul arab mahr, care este, de fapt, darul pe care mirele îl face miresei) de bună-voie, iar dacă ele se lipsesc – nesilite – de ceva, atunci voi cheltuiţi-o după cum doriţi, cu plăcere!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:4] Allah a făcut-o pe femeie ocrotitoare şi responsabilă peste casa soţului ei – cea care are puterea de a impune şi de a interzice în casa soţului ei, o regină peste copiii săi. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus: „(...) soția este păzitoarea casei soțului ei şi este responsabilă pentru aceasta (...)” (Al-Bukhari şi Muslim) De asemenea, Allah Preaînaltul i-a cerut soţului să acopere cheltuielile necesare acesteia şi să o îmbrace în mod corespunzător.
Cu adevărat, în zilele noastre, nu doar inamicii islamului, ci, mai degrabă, inamicii întregii omeniri, dintre necredincioşi şi ipocriţi şi dintre aceia ale căror inimi sunt bolnave, sunt deranjaţi de nobleţea, valoarea şi protecţia pe care femeia a dobândit-o în islam. Aceasta se petrece deoarece duşmanii islamului dintre necredincioşi şi ipocriţi îşi vor să transforme femeia într-un instrument de distrugere şi într-o capcană prin intermediul căreia să îi vâneze pe cei a căror credinţă este slabă şi ale căror instincte sunt deviate, dorind ca, prin intermediul ei, să îşi satisfacă propriile pofte, după cum ne spune Allah Preaînaltul: „Şi Allah voieşte să vă ierte pe voi, în vreme ce aceia care urmează poftele lor râvnesc ca voi să vă abateţi cât mai mult (de la El).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:27] Chiar şi musulmanii în ale căror inimi este o boală îşi doresc ca femeia să fie o marfă ieftină expusă pe piaţa celor care deţin dorinţe şi pofte satanice, o marfă dezgolită în faţa ochilor lor; sau tind ca, prin intermediul ei, să obțină ceea ce este chiar şi mai mojic decât aceasta. Din această cauză, ei au insistat ca femeile să iasă din propriile case pentru a lucra alături de bărbaţi, stând unul lângă altul, sau pentru a îi îngriji pe bărbaţii bolnavi din spitale, sau pentru a îi servi pe ei ca stewardese în avioane, sau ca studente sau profesoare în sălile de curs mixte, sau ca actriţe în teatre, sau drept cântăreţe sau prezentatoare în mass-media, unde stau neacoperite şi dezgolite, fiind o ispită prin glasul şi prin înfăţişarea lor. De asemenea, publicaţiile defăimătoare au transformat fetele extravagante şi dezbrăcate într-un instrument al sporirii atractivităţii publicaţiilor lor şi al creşterii vânzărilor acestora. Mai mult decât atât, unii comercianţi şi unele fabrici au folosit aceste poze ca instumente pentru sporirea atractivităţii produselor lor, din moment ce acestea sunt expuse în reclamele şi pe produsele lor. Ca urmare a acestor acte şi întreprinderi deviante şi eronate, femeia a fost lipsită de rolul ei real din propria casă, fapt care a condus la constrângerea soţilor acestora pentru a le oferi servitoare din ţări străine, care să îi educe pe copiii lor şi care să le organizeze treburile propriilor case, aceasta constituindu-se într-o sursă de ispită şi de atragere a nenumărate rele. 4. Nu este niciun rău în faptul că femeia munceşte în afara casei sale, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~ ~ Capitolul al doilea ~ Evidenţierea reglementărilor cu privire la înfrumuseţarea fizică a femeii 1. Femeii i se cere să manifeste ceea ce o caracterizează şi este potrivit pentru ea, în conformitate cu natura sa înnăscută Dintre acestea, (menţionăm) tăierea unghiilor şi îngrijirea lor, întrucât această acțiune este Sunnah (urmarea Tradiţiilor nobilului nostru Profet ﷺ) și este în conformitate cu opinia majorităţii învăţaţilor. De asemenea, aceasta este una dintre caracteristicile sale înnăscute, menţionate într-un hadith, ştiut fiind faptul că, prin îndepărtarea lor, sunt încurajate curăţenia şi frumosul. În opoziţie, lăsarea unghiilor neîngijite conduce la permiterea ca acestea să ia forma unor monştri (să fie asemănătoare ghearelor unui leu), deoarece sub ele se acumulează murdăria, fapt care face imposibilă ajungerea apei în acea zonă. Unele femei își lasă unghiile lungi, imitându-le pe femeile necredincioase şi dând dovadă de necunoaştere a Tradiţiilor Profetului (ﷺ), pe care le ignoră în acest mod. De asemenea, este Sunnah ca femeile să îşi îndepărteze părul axial şi pubian, conform unui hadith în care a fost menţionat acest lucru şi datorită faptului că aceasta este o modalitate de înfrumuseţare. Este preferabil ca acest act să se realizeze săptămânal sau, în orice caz, îndepărtarea părului să nu fie amânată pentru mai mult de 40 de zile.
Sheikh Mohammed ibn Ibrahim Al Ash-Sheikh, muftiul Arabiei Saudite (Allah să aibă milă de el!), a spus: „Femeii nu îi este permisă raderea părului de pe cap, conform hadith-ului consemnat de către An-Nasa’i în culegerea sa de ahadith, relatat de către ‘Ali (Allah sa fie mulţumit de el!), şi de către Al-Bazar în culegerea sa de ahadith, relatat de ʻUthmān (Allah sa fie mulţumit de el!, pe care Ibn Al-Jarir l-a consemnat de la ‘Akrama:
Însă, în ceea ce priveşte scurtarea părului, nu este nicio problemă dacă aceasta este făcută din cauza unei nevoi şi nu ca un mod de a se înfrumuseţa – ca, spre exemplu, imposibilitatea de a îl îngriji sau dacă acesta creşte foarte repede, fapt ce reprezintă o greutate pentru ea. Aşadar, nu este nicio problemă în ceea ce priveşte tăierea părului, atât timp cât situaţia o impune, aşa cum obişnuiau să facă şi unele dintre soţiile Profetului (Allah să fie mulţumit de ele!) după moartea acestuia, ca o formă de renunţare la a se mai înfrumuseţa şi de neglijare a obiceiului lăsării părului să crească. Dacă motivul pentru care femeia îşi scurtează părul este acela de a se asemăna cu necredincioasele sau cu înfăţişarea bărbaţilor, atunci această acţiune este interzisă fără îndoială din cauza faptului că femeile credincioase nu trebuie să se asemene cu cele necredincioase sau cu bărbaţii în general; această acţiune rămânând interzisă chiar şi dacă scopul este acela de a se înfrumuseţa. Sheikh-ul Mohammed Al-Amin Ash-Shanqiti (Allah să aibă milă de el!) a spus în lucrarea sa – „‘Adwu’a al-baian”: „Cu adevărat, obiceiul care s-a împământenit în jurul nostru în numeroase ţări cu privire la tăierea părului de către femei până chiar aproape de rădăcină este un obicei străin, care contravine modului de a se comporta al femeile musulmanilor şi chiar celui al arabilor de dinainte de islam. Aceasta este doar una dintre numeroasele devieri care au generat stricăciuni şi conflicte în ceea ce priveşte religia, caracterul şi alte caracteristici în afară de acestea.” Apoi, el a menţionat hadith-ul conform căruia „Soţiile Profetului (ﷺ) îşi tăiau din părul de pe cap astfel încât acesta să rămână (după aceea) din abundenţă.” (Muslim) „Cu adevărat, soţiile Profetului (Allah să fie mulţumit de ele!) şi-au tăiat din păr după moartea Profetului (ﷺ) şi aceasta întrucât ele obişnuiau să se înfrumuseţeze în timpul vieţii sale, iar dintre cele mai frumoase podoabe ale lor era părul; însă, după moartea Profetului (ﷺ), ele s-au bucurat de o situaţie specială, care nu se aseamănă cu cea a niciunei alte femei dintre femeile de pe acest Pământ şi anume anularea definitivă a speranţei de a se mai căsători şi deznădejdea lor în această privinţă, o deznădejde în care nu ar putea exista vreo urmă de dorinţă. Ele erau ca şi când s-ar fi aflat într-o custodie permanentă datorită lui (ﷺ), până la moarte. Allah Preaînaltul spune:
Aşadar, femeia trebuie să îşi lase părul să crească, să îl îngrijească şi să îl aranjeze în cozi împletite, iar ei nu îi este permis să îl strângă (asemeni unei cocoaşe) deasupra capului său. Sheikh-ul islamului, Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!), a spus în „Majmu’ al-fatawa” (22/145): „Aceasta este la fel cum obişnuiesc unele femei uşoare4 să îşi împletească părul într-o singură coada ridicată între umeri.” Sheikh-ul Mohammed ibn Ibrahim, muftiul Arabiei Saudite (Allah să aibă milă de el!), a spus: „Însă, în ceea ce priveşte anumite chestiuni cărora le dau curs unele femei musulmane în aceste timpuri, prin strângerea părului lateral sau strângerea lui în întregime (umflat în spate sau deasupra capului) aşa cum fac femeile străine, acestea nu sunt permise. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că, într-un hadith, Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus: „Sunt două tipuri de oameni care vor fi pedepsiți în Iad pe care nu le-am văzut (în vremea mea): oameni care au niște bice asemeni unor cozi de vaci cu care lovesc oamenii și femei care vor fi îmbrăcate, dar vor părea dezbrăcate, care înclină (către rău) și îi fac pe soții lor să încline către rău. Capetele lor vor fi asemeni cocoașelor de cămilă, înclinate pe o parte. Nu vor intra în Paradis și nici (măcar) nu îi vor simți mirosul, deși mirosul său se simte de la o distanță de așa și așa (de departe).” (Muslim) Unii învăţaţi au interpretat cuvintele sale (ﷺ): „vor fi asemeni cocoașelor de cămilă, înclinate pe o parte”, ca făcând referire la coafurile femeilor care îşi aranjează părul într-o pieptănătură asemănătoare celei a femeilor uşoare, pe care o practică şi alte femei, şi o pieptănătura specifică străinelor (necredincioaselor) şi femeilor musulmane care le imită pe acestea.”5 La fel cum femeii musulmane îi este interzis să îşi radă părul de pe cap şi să îl taie fără a avea vreun motiv întemeiat, tot astfel îi este interzis să îşi alungească părul în mod artificial (să îşi pună extensii); conform celor existente în culegerile de ahadith: „Mesagerul lui Allah (ﷺ) a blestemat-o pe «al-wasilah» şi pe «al-mutauasilah», pe femeia care face tatuaje şi pe cea care are un tatuaj.” (Al-Bukhari şi Muslim) Termenul de „al-wasilah” face referire la femeia care pune păr fals altei femei, iar „al-mutauasilah” la cea care cere să i se pună păr fals, din cauza înşelăciunii aflate în aceasta. Din această cauză, este interzisă şi purtarea perucilor cunoscute în zilele noastre. Al-Bukhari, Muslim şi alţii au consemnat că Mu’auiyyah (Allah să fie mulţumit de el!) a ţinut o cuvântare (o predică) în momentul în care a mers la Medina şi a scos un ghemotoc de păr (sau o şuviţă de păr) şi a spus: „Ce este în mintea femeilor voastre de îşi pun ceva ca acestea pe capetele lor?! Cu adevărat eu l-am auzit pe Trimisul lui Allah (ﷺ) spunând: Yüklə 0,93 Mb. Dostları ilə paylaş:
|