Dermatologie si nursing in dermatologie anatomia si fiziologia pielii

petele 

leucomelanodermice, de exemplu în sifilisul secundar apar pe gât realizând colierul venerei. Pete 

mixte leucomelanodermice apar şi în cicatrici. 

Modificările pigmentare pot însoţi şi alte leziuni elementare ca de ex cele papuloase, de ex 

papulele nigricante din sifilisul secundar. 

Petele  pigmentare  artificiale  iau  naştere  prin  introducerea  unor  coloranţi  străini  pe  cale 

exogenă sau endogenă. 

Pe  cale  exogenă  vorbim  de  tatuaj  care  poate  fi  ornamental  (memorial,  erotic),  poate  fi 

accidental (explozie sub un metru distanţă), sau profesional (la muncitorii din minele de cărbuni, la 

fabricile de negru de fum, etc). În cazul coloranţilor endogeni pigmentaţiile sunt difuze şi apar mai 

ales după preparatele de argint (argiroza), de aur (crisioza) când sunt cenuşii, sau după antipaludice 

galbene sau xantodermia palmoplantară (după consum exagerat  de morcovi  sau dovleac).  Icterul 

este de asemenea o pigmentaţie endogenă indiferent de patogeneză. 

b)  Petele  vasculare  se  caracterizează  prin  culoarea  lor  roşie.  Ele  pot  fi  produse  prin  mai 

multe mecanisme fiziopatologice: 

- prin hiperplazie capilară: petele vasculare propriu-zise. Ele pot apărea congenital ca în 

hemangioame sau pot fi câştigate ca reţeaua de teleangiectazii localizată mai ales pe pomeţi şi nas, 

revelatoare pentru o hepatită cronică sau pentru o hiperfoliculinemie. 

-  prin  congestie vasculară în  care  caz se numesc  pete congestive. Aceste  pete dispar prin 

presiune pentru ca să reapară imediat. Petele congestive pot fi realizate printr-o congestie activă, 

când sunt roşii sau roze, prezintă o căldură locală (petele eritematoase sau eritemele) sau printr-o 

congestie pasivă (petele cianotice), roşii-violacee şi fără căldură locală.  

Petele  congestive  pot  fi  primare  şi  secundare.  În  marea  lor  majoritate  sunt  primare 

realizând erupţii care după aspectul lor pot imita pe  cele din  bolile eruptive, fiind scarlatiforme, 

rujeoliforme,  rubeoliforme  sau  figurate  (anulare,  circinate,  etc).  Haloul  eritematos  este  zona 

hiperemdică reactivă din jurul altor leziuni (papule, pustule, etc), fiind deci secundară.  

c)  Petele  purpurice  reprezintă  a  3-a  variantă  a  petelor  vasculo-sanghine,  în  care  spre 

deosebire de celelalte se produce extravazarea sângelui şi ca atare, ele nu dispar la presiune. După 

mărimea lor şi a vaselor din care derivă se deosebesc peteşiile, care sunt punctiforme şi derivă din 

capilare,  echimozele  extinse  şi  plane,  produse  de  rupturi  venoase,  sufuziunile  care  bombează  şi 

provin din vasele mari. Primele sunt expresia unei fragilităţi capilare, echimozele şi hematoamele 

se  pot  produce  şi  prin  traumatisme  accidentale.  Coloraţia  acestor  pete  se  modifică  cu  timpul 

datorită transformărilor metabolice suferite de hemoglobina extravazată: peteşiile devin brune-roşii 

şi apoi se pigmentează (producându-se hemosideroza), cele mai profunde la început sunt albastre, 

apoi  brune-verzui  şi  la  sfârşit  galbene.  În  boala  varicoasă  şi  complexul  posttrombotic, 

hemosideroza devine permanentă. 

Apariţia  spontană  sau  după  traumatisme  minore  denotă  fragilitatea  vasculară,  constituind 

sindromul purpuric, în care se deosebeşte o purpură simplă (numai cutanată) şi una hemoragică cu 

epistaxis, melenă, hematemeză, etc. 

2.  Leziunile  elementare  solide  se  produc  printr-un  mecanism  complex  în  care  participă  în  mod 

regulat congestia, edemul, infiltratul celular, hipertrofia celulară şi uneori şi degenerescenţa. Ele nu 

conţin lichid şi sunt proeminente. Dintre ele fac parte: 

•  Papula este o ridicătură emisferică de mărime variind între 1mm (papula miliară) până la 

5 mm, este dură, nu conţine lichid şi este rezolutivă dar după o perioadă de persistenţă mai lungă. 

Ia naştere prin mai multe mecanisme: 

Papula epidermică se formează prin îngroşarea epidermului (hiperkeratoză, acantoză) şi e 

tipică prin veruci; 

---

 

4 

Papula  dermică  ia  naştere  prin  mai  multe  mecanisme  şi  cuprind  3  subtipuri.  Papula 

edematoasa, formată printr-un edem circumscris al corpului papilar, care apare în urticarie. Papula 

prin  infiltrat  celular  se  întâlneşte  în  sifilisul  secundar.  Papula  dismetabolică  care  apare  în 

amiloidozele cutanate. 

Papula mixtă dermo-epidermică (prin ambele mecanisme) apare în lichenul plan. 

Papulele  erozive  sunt  tipice  pentru  sifilisul  II,  ele  au  suprafaţă  erodată  şi  un  diametru  de 

0,5-1 cm.  

•  Tuberculul are dimensiuni mai mari decât papulele, peste 5 mm, cu sediul în derm şi are 

o evoluţie spre cicatrice datorită procesului de necrobioză din centrul ei. Poate fi mai proeminent 

sau  aproape  plat.  Există  unele  semne  provocate  pentru  diferenţierea  tuberculilor:  presiunea  cu  o 

lamă de sticlă, producând anemia teritoriului, modifică culoarea tuberculului din roşie-violacee în 

brună-cafenie.  Apăsarea  cu  un  stilet  butonat  produce  o  depresiune  persistentă,  datorită  lipsei  de 

elasticitate  (cazeum  în  profunzime),  iar  dacă  se  apasă  mai  puternic,  se  poate  pătrunde  în  masa 

necrobiotică  subiacentă.  Toate  aceste  semne  pun  în  evidenţă  focarul  necrobiotic  central, 

caracteristic pentru tubercul. Tuberculii apar mai ales în lupusul tuberculos (în care sunt violacei şi 

moi), în sifilisul terţiar (de culoare arămie şi mai duri) şi în lepra lepromatoasă (mai mari, lucitori 

şi cu anestezie disociată). 

•  Nodulul este o leziune localizată în dermul profund şi  hipoderm, rotundă, fermă,  care 

proemină  puţin  la  suprafaţa  pielii,  dar  se  simte  la  palpare  în  straturile  profunde.  Are  dimensiuni 

mai mari  decât  ale unui  tubercul  şi  este rezultatul unui  infiltrat  celular dermo-hipodermic. Poate 

avea o evoluţie acută, ca în eritemul nodos, sau cronică, ca în hipodermitele nodulare de gambă, se 

poate necroza şi ulcera acut (ca în furuncul), sau poate persista cronic (sarcoidoză). Nodulul a cărei 

mărime depăşeste 1,5 cm  poartă numele de nodozitate. 

•  Goma este o nodozitate hipodermică, cu o evoluţie caracteristică în 4 stadii succesive: de 

infiltrare, când creşte, de ramolire, când se percepe fluctuaţia, de ulcerare şi cicatrizare. Gomele se 

observă  în  tuberculoza  colicvativă  (scrofuloderma),  în  sifilisul  terţiar  şi  în  unele  micoze.  În 

scrofulodermie evoluţia este lentă, ulceraţiile au margini neregulate, de consistenţă moale, fundul 

ulceraţiei  este  murdar,  acoperit  de  secreţii  cenuşiu-purulente,  iar  cicatricea  e  vicioasă.  În  sifilis 

evoluţia este mai rapidă, ulceraţia are margini regulate, rotunde sau ovalare, infiltrate, roşii-arămii, 

fundul ulceraţiei este curat, iar cicatricea suplă. În actinomicoză gomele sunt situate pe un teritoriu 

infiltrat-lemnos, în sporotricoză sunt înşirate de-a lungul unui traiect limfatic.   

Rareori gomele se pot rezorbi dând cicatrici atrofice. 

•  Keratoza se prezintă ca o îngroşare a stratului cornos, formată din mase hiperkeratozice-

aderente. Poate fi primară şi circumscrisă ca în hiperkeratoza palmo-plantară familială sau difuză 

ca în ihtioză, dar poate fi şi secundară ca în eczemele keratozice palmare sau plantare. 

•    Lichenificarea  constă  dintr-o  îngroşare  a  pielii,  cu  exagerarea  şanţurilor,  care  prin 

întretăierea  lor  determină  un  aspect  haşurat.  În  ochiurile  acestui  cadrilaj  se  formează  elemente 

pseudopapuloase.  Placa  este  reliefată  din  tegument,  bine  delimitată,  de  culoare  cenuşie.  La 

formarea  ei  participă  atât  hiperplazia  epidermului  cât  şi  un  infiltrat  dermic.  În  apariţia  ei,  rolul 

fundamental  revine  gratajului  repetat.  Poate  apărea  primar  (în  neurodermită),  sau  secundar 

(eczema lichenificată). 

•  Vegetaţia este o hiperplazie de ţesut moale, realizând proeminenţe mici de mărimea unor 

gămălii de ac pînă la câţiva cm, strâns alăturate, alcătuind excrescenţe conopidiforme (în ,,creastă 

de cocoş’’). Pot fi primare ca în papiloamele genitale sau în vegetaţiile venerice sau secundare ca 

în piodermita vegetantă. 

•  Verucozitatea  este  produsă  prin  asocierea  unor  proliferări  vegetante  acoperite  la 

suprafaţă  de  o  keratoză,  având  ca  expresie  un  teritoriu  rugos,  cornos,  brăzdat  de  şanţuri  adânci. 

Apare primar în verucile vulgare conglomerate, iar secundar în tuberculoza verucoasă.. 

•    Tumora  este  o  proliferare  neinflamatorie  produsă  de  hiperplazia  elementelor  celulare 

proprii,  circumscrisă  pe  un  teritoriu  cutanat.  Se  deosebesc  tumori  epiteliale,  în  care  e  afectat 

---

 

5 

epidermul  şi  tumori  conjunctive,  în  care  epidermul  este  doar  ridicat.  În  tumorile  benigne  nu  se 

percep fenomene inflamatorii, evoluţia e lentă, deseori ele devin staţionare, pot fi congenitale, nu 

există  semne  subiective,  nu  invadează  în  profunzime,  nu  produc  metastaze  şi  rareori  ulcerează. 

Cele maligne au caracter invadant şi se ulcerează, produc frecvent metastaze ganglionare.