Deschiderea cursului
PLANURI DE PROTECTIE IMPOTRIVA INCENDIILOR
Yüklə 2,27 Mb.
|
PLANURI DE PROTECTIE IMPOTRIVA INCENDIILOR1. PLANUL DE INTERVENŢIE- Structura-cadru - 1. Date de identificare: - denumirea agentului economic sau a instituţiei; - sediul, număr de telefon, fax; - profilul de activitate. 2. Planul general al unităţii (la scară), pe care se marchează: - amplasarea clădirilor, instalaţiilor tehnologice şi a depozitelor în incintă; - căile de acces şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia; - reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă şi alte substanţe stingătoare; - rezervele de agenţi stingători şi de mijloace de protecţie a personalului de intervenţie; - reţelele şi racordurile de alimentare cu energie electrică, agent termic, gaze şi alte fluide combustibile; - reţelele de canalizare; - vecinătăţile. 3. Concepţia de organizare şi de desfăşurare a intervenţiei în caz de incendiu: - concluzii privind intervenţia, rezultate din scenariul de siguranţă la foc sau din evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor; - particularităţi tactice de intervenţie pentru: - evacuarea utilizatorilor (persoane şi, după caz, animale sau bunuri), acordarea primului ajutor şi protejarea bunurilor periclitate; - localizarea şi lichidarea incendiilor; - protecţia personalului de intervenţie; - protecţia vecinătăţilor; - înlăturarea efectelor negative majore produse de incendiu. 4. Forţe de intervenţie în caz de incendiu: - serviciul propriu de pompieri civili (dotare, încadrare); - servicii de pompieri civili cu care se cooperează (categoria, localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare); - subunitatea de pompieri militari de raion (localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare); - alte forţe cu care se cooperează şi modul de anunţare (ambulanţa, protecţia civilă etc.) 5. Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu, exterioare unităţii: - reţele de alimentare cu apă: - debite; - presiuni; - amplasarea hidranţilor şi stabilirea distanţelor faţă de incinta unităţii; - alte surse artificiale sau naturale de apă: - felul şi capacitatea acestora;
6. Planul fiecărei construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de depozitare (la scară), pe care se marchează ori se înscriu date privind: - destinaţia spaţiilor (încăperilor); - suprafaţa construită şi aria desfăşurată; - regimul de înălţime (numărul de niveluri); - numărul de persoane care utilizează construcţia, pe niveluri şi pe total; - căile interioare de acces, evacuare şi de intervenţie; - natura materialelor şi a elementelor de construcţii; - nivelurile criteriilor de performanţă privind siguranţa la foc, asigurate; - instalaţiile utilitare aferente; - instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi stingere a incendiilor cu care este echipată; - dispozitivul de intervenţie în caz de incendiu. În cazul agenţilor economici şi al instituţiilor având numai construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de depozitare cu risc mic (redus) de incendiu şi care nu se încadrează în categoriile de clădiri înalte şi foarte înalte, fără săli aglomerate ori cu aglomerări de persoane şi fără depozite de mari valori, nu este obligatorie întocmirea planurilor detaliate prevăzute la pct. 6 din structura-cadru. În aceste situaţii, în conturul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi al platformelor de depozitare, marcate în planul general al incintei unităţii (pct. 2) ori într-un tabel separat, se înscriu suplimentar: destinaţia, suprafaţa, numărul de niveluri, gradele de rezistenţă la foc sau nivelurile de stabilitate la foc şi, după caz, categoriile pericolului de incendiu. O copie autentificată (avizată) de pe planul de intervenţie se pune la dispoziţie brigăzii sau grupului de pompieri militari, pentru efectuarea recunoaşterilor şi a studiilor tactice şi pentru punerea acestora în aplicare cu prilejul exerciţiilor, aplicaţiilor tactice de intervenţie, precum şi în situaţiile de urgenţă publică, în caz de incendiu ori de alte dezastre. 2. PLANURILE DE EVACUARE A PERSOANELOR IN CAZ DE INCENDIU Cuprind elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de. numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel: a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane; b) pe încăperi, dacă in ele se află cel puţin 50 de persoane; c) pentru încăperile de cazare şi dormitoarele comune, indiferent de numărul de locuri. Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor. Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care se marchează cu culoare roşie traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări sau scări exterioare, după caz. Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor (stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de anunţare a incendiilor) şi posibilităţile de refugiu (încăperi speciale, terase etc.), precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii.
3. PLANURILE DE DEPOZITARE ŞI DE EVACUARE A MATERIALELOR clasificate conform legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află asemenea materiale. La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie să se ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu atât ca posibilităţi de reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de agenţii de stingere. Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale periculoase. şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile de identificare ori de pericol. Traseele de evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare roşie. Planuri de depozitare se întocmesc şi pentru materialele şi bunurile combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită. Planurile de depozitare şi de evacuare se amplasează în locuri care pot fi cel mai puţin afectate de incendiu şi m apropierea locurilor de acces în încăperi, astfel încât să poată fi utile forţelor de intervenţie. Schemele de intervenţie se întocmesc pentru instalaţiile tehnologice cu risc ridicat (foarte mare) de incendiu, stabilite de patron, şi cuprind instrucţiuni referitoare la: a) descrierea succintă a procesului tehnologic, cu funcţionarea principalilor parametri (presiuni. temperaturi de lucru b) cantitatea de produse combustibile din instalaţie şi agenţii eficienţi pentru stingerea acestora; c) precizarea în ordine cronologică a operaţiunilor ce se efectuează în caz de incendiu, explozie, avarie sau alte dezastre; d) prezentarea măsurilor pentru protecţia vecinătăţilor; e) desemnarea persoanelor care participă la acţiunile de intervenţie; f) enumerarea mijloacelor tehnice p.s.i. existente în instalaţie şi precizarea, pe releveele instalaţiilor, a locurilor de amplasare a acestora sau a componentelor de punere funcţiune. Pe releveul instalaţiei se marchează locul de amplasare a autospecialelor sau a altor utilaje de intervenţie din dotarea serviciului propriu de pompieri civili. Schemele de intervenţie se elaborează de şefii de instalaţii, se întocmesc în două exemplare şi se aprobă de patron, exemplarul 1 păstrându-se la şeful instalaţiei, iar exemplarul 2, la şeful formaţiei de intervenţie, salvare şi prim ajutor. 4. INSTRUCŢIUNILE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR se elaborează pe baza documentelor avute la dispoziţie, cum sunt normele, normativele, regulamentele şi instrucţiunile de exploatare şi funcţionare, regulamentele de ordine interioară şi alte documentaţii de specialitate. Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind: a) prevederile specifice de p.s.i. din reglementările în vigoare; b) obligaţiile generale ale salariaţilor privind prevenirea şi stingerea incendiilor; c) regulile şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor pentru exploatarea instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice locale, precum şi pentru reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi punere în funcţiune; d) evidenţierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie; e) prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu cum sunt intoxicările, arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum şi a regulilor şi măsurilor de prevenire a acestora. Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează, după caz, de şeful sectorului de activitate (instalaţiei, secţiei, atelierului etc.) şi se aprobă de patron. Premergător aprobării de către patron instrucţiunile apărare împotriva incendiilor se verifică de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor. În funcţie de volumul lor şi de condiţiile la locul de muncă respectiv instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează sau se păstrează la persoana competentă care efectuează instructajul periodic de prevenire şi stingere a incendiilor. Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor se păstrează la cadrul tehnic sau la persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor. Salariaţii din locurile de muncă pentru care s-au întocmit instrucţiunile prevăzute la art. 37 au obligaţia să le studieze, să şi le însuşească şi să le respecte. Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se completează în toate cazurile cu informaţiile din schemele de intervenţie, acolo unde acestea sunt întocmite. Pentru noile tehnologii şi instalaţii instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor întocmite de proiectanţi au iniţial caracter provizoriu şi se completează cu cele care apar ca fiind necesare, pe timpul punerii în funcţiune, probelor tehnologice şi din exploatare în timp de un an, după care se aprobă de patron şi devin definitive. Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se revizuiesc cel puţin o dată la 3 ani şi se reactualizează la modernizări, dezvoltări, reprofilări şi la apariţia unor noi reglementări. Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor va avea înscrisă data întocmirii şi aprobării. CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, indicativ P.118/1999 Reglementarea tehnică, Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, indicativ P.118/1999, a fost elaborat de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Constanţa – I.P.C.T. S.A. – Bucureşti şi aprobat cu Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului nr. 27/N/07.04.1999.
Cap.I. – generalităţi şi Cap.2 – Condiţii generale de performanţă a construcţiilor. Cap.1., prezintă scopul şi domeniul de aplicare al normativului precum şi terminologia utilizată, clasificări. SCOP: - Domeniu de aplicare: Normativul P.118/1999, stabileşte performanţele şi nivelurile de performanţă admisibile privind “siguranţa la foc” a construcţiilor şi este destinat proiectanţilor , executanţilor, verificatorilor de proiecte, experţilor tehnici şi responsabililor tehnici cu execuţia, proprietarilor sub orice titlu şi utilizatorilor construcţiilor, precum şi organelor administraţiei publice potrivit obligaţiilor şi răspunderilor ce le revin în conformitate cu legea privind calitatea în construcţii nr.10/1995. Prevederile normativului sunt obligatorii la construcţii de orice fel şi instalaţiile utilitare aferente acestora, indiferent de forma de proprietate sau destinaţie. Nu fac obiectul normativului, instalaţiile şi echipamentele tehnologice de producţie, inclusive proiectele de montaj aferente acestora şi construcţiile destinate fabricării, manipulării şi depozitării explozibililor, instalaţiile tehnologice în aer liber, construcţiile nucleare, construcţiile subterane hidroenergetice şi ale metroului, precum şi cele specifice organizării de şantier. Prevederile prezentului normativ, tratează condiţiile şi nivelurile de performanţă specifice siguranţei la foc a construcţiilor din categoria C de importanţă şi cu destinaţii curente (civile, de producţie şi/sau depozitare, mixte). Pentru construcţiile din categoriile de importanţă A şi B se vor stabili şi asigura măsuri suplimentare de siguranţă la foc. În cadrul subcapitolului Terminologie, Clasificări, sunt definite expresiile şi termenii de p.s.i. utilizate în normative cum sunt: - sarcina termică – suma energiilor calorice degajate prin combustia completă a tuturor materialelor din spaţiul considerat; - densitate sarcină termică – potenţial caloric total al unui spaţiu, încăpere, etc., raportat la aria pardoselii luată în considerare (I/m2); - combustibilitatea materialelor şi elementelor de construcţii- capacitatea acestora de a se aprinde şi arde în continuare, contribuind la creşterea cantităţii de căldură dezvoltată de incendiu. În funcţie de comportarea la foc, materialele şi elementele de construcţii, pot fi incombustibile CO sau combustibile. Materialele combustibile se clasifică în clasele de combustibilitate: C.1 – practic neinflamabile; C.2 – dificil inflamabile C.3 – mediu inflamabile; C.4 – uşor inflamabile. - compartiment de incendiu – construcţie independentă (instalaţie) precum şi construcţii comasate sau grupate, aplasate la distanţele normate faţă de vecinătăţi, sau volum construit compartimentat prin pereţi antifoc faţă de construcţiile (instalaţiile) adiacente. În clădirile înalte şi foarte înalte, compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, constituit din unul până la trei niveluri succesive, delimitate de elemente rezistente la foc conform normativului şi cu aria desfăşurată totală conform compartimentului de incendiu admis pentru construcţiile civile (publice) de gradul I de rezistenţă la foc. - grad de rezistenţă la foc – capacitatea globală a construcţiei sau a compartimentului de incendiu de a răspunde la acţiunea unui incendiu standard. - risc de incendiu – posibilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi, construcţii sau compartimente de incendiu ori instalaţii, în cele cu funcţiuni civile (publice) se exprimă prin riscuri de incendiu, iar în cele destinate activităţilor de producţie şi de depozitare se exprimă prin „ categorii de pericol de incendiu”. Cap. 2. Condiţii generale de performanţă a construcţiilor Subcapitolul 2.1. – Risc de incendiu şi Grad de rezistenţă La clădirile civile (publice) riscul de incendiu este determinat, în principal, de densitatea sarcinii termice (q) stabilită prin calcul şi de destinaţia respectivă. În funcţie de densitatea sarcinii termice, riscul de incendiu în clădiri civile (publice) poate fi: - mare : q = peste- 840 Mj/m2 - mijlociu: q = 420 – 840 Mj/m2 - unic: q = sub. -420 Mj/m2 În funcţie de destinaţie (funcţiune), unele spaţii şi încăperi din clădirile civile, se încadrează în următoarele riscuri de incendiu: - mare: în care se utilizează, sau depozitează materiale sau substanţe combustibile (arhive, bilanţuri, multiplicare, parcaje auto) - mijlociu: în care se utilizează foc deschis (bucătării, centrale termice, oficii cu preparări calde); - mic: celelalte încăperi şi spaţii. Pentru întregul compartimentul de incendiu sau clădire, riscul de incendiu considerat va fi cel mai mare care reprezintă minimum 30% din volumul acestora. La construcţii de producţie şi/sau depozitare, riscul de incendiu are în vedere natura activităţilor desfăşurate, caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţele utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, şi densitatea sarcinii termice. La acestea riscul de incendiu este definit prin categorii de pericol de incendiu, ce exprimă: - categoriile A şi B: posibilităţi de incendiu şi explozie volumetrică (risc foarte mare de incendiu); - categoria C: posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de incendiu); - categoria E: existenţa unor materiale sau substanţe incombustibile în stare rece sau a substanţelor combustibile în stare de umiditate înaintată, peste 80% (risc mic de incendiu); Zonele de încăperi, încăperile, compartimentele şi construcţiile de producţie şi /sau depozitare vor avea definit riscul de incendiu (fiecare în parte) prin una din cele cinci categorii de pericol de incendiu, conform tabel 2.1.5., în funcţie de pericolul de incendiu determinat de proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, inclusiv utilajele, rafturile, paletele, ambalajele, etc. ( se va menţiona obligatoriu în documentaţia tehnico-economică). Cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu necompartimentată existentă într-o încăpere (spaţiu), compartiment de incendiu sau construcţie, de regulă, determină categoria de pericol a acestora, cu următoarele excepţii: - categoria A şi B de pericol de incendiu al căror volum aferent este mai mic de 5% din volumul încăperii sau a compartimentului respectiv; - categoriile C şi D de pericol de incendiu cu un volum aferent mai mic de 10% din volumul încăperii sau al compartimentului, respectiv, fără a depăşi o arie de 400 m2. Pentru compartimente de incendiu sau construcţii, categoria de pericol de incendiu cea mai periculoasă se extinde la întregul volum al acestora atunci când reprezintă mai mult de 30% din volumul construit al compartimentului sau construcţiei. Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească elementele principale ale construcţiei (stâlpi, coloane, pereţi, grinzi, planşee, nervuri, acoperişuri, etc.) astfel încât întreaga construcţie sau compartiment să poată fi încadrat într-un anumit grad de rezistenţă la foc, sunt precizate în tabel 2.1.9. Pentru ca un element al construcţiei să corespundă la un anumit grad de rezistenţă la foc, trebuie să îndeplinească a,bele condiţii minime (atât cea de combustibilitate cât şi cea de rezistenţă la foc) precizate în tabel 2.1.9. Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei sau al unui compartiment de incendiu este determinat de elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare şi se precizează obligatoriu în documentaţia tehnico- economică. Subcapitolul 2.2. – Amplasarea construcţiilor şi conformarea lor la foc. Art.2.2.1.: Construcţiile supraterane civile, de producţie şi/sau depozitare, de regulă, se amplasează comasate sau grupate la distanţe nenormate între ele, în limitele unor compartimente de incendiu specifice, cu arii maxime admise în funcţ ie de destinaţie, gradul de rezistenţă la foc cel mai dezavantajos, riscul de incendiu şi numărul de niveluri cel mai mare (luând înb calcul suma ariilor construite efective). Construcţiile independente şi grupările sau comasările de construcţii constituite conform art. 2.2.1., se amplasează astfel încât să nu permită propagarea incendiilor o perioadă de timp normată sau, în cazul prăbuşirii, să nu afecteze obiectele învecinate, respectându-se distanţele minime de siguranţă din tabelul 2.2.2, ori compartimentându-se prin pereţi rezistenţi la foc, alcătuiţi corespunzător densităţii sarcinii termice celui mai mare, potrivit normativului. Pentru limitarea propagării fumului şi focului în construcţii, se realizează compartimente de incendiu, iar în interiorul acestor compartimente se recomandă prevederea elementelor de separare rezistente la foc. Subcapitolul 2.3. – Alcătuiri constructive. Dispoziţii generale Construcţiile şi elementele de construcţii, în general se alcătuiesc şi realizează astfel încât să nu favorizeze apariţia şi propagarea incendiilor. Elementele de construcţie combustibile se recomandă să nu aibă goluri interioare iar eventualele goluri interioare ale acestora vor fi întrerupte, de regulă , la cel mult 3 m pe verticală şi 6 m pe orizontală. Întreruperile se pot executa din acelaşi material ca şi elementul. Întreruperile continuităţii golurilor orizontale se realizează obligatoriu în dreptul pereţilor despărţitori iar a celor verticali în dreptul planşeelor. Continuitatea componentelor combustibile ale acoperişurilor fără pod, trebuie să se întrerupă cel puţin în dreptul rosturilor de tasare, dilatare sau seismice ale construcţiilor, prin intercalarea unor elemente Co, de minimum 1 m lăţime, sau alte sisteme acceptate care să asigure limitarea trasmiterii arderii. Subcapitolul „Alcătuiri constructive” tratează în continuare, condiţiile privind siguranţa la foc ce trebuie respectate la proiectarea şi realizarea platformelor suspendate, galerii, canale, coşuri, tuburi, ascensoare, finisaje, pereţi cortin, case de scări, atrium, încăperi de depozitare, încăperi pentru instalaţii utilitare, spaţii cu pericol de explozie categoria A şi B de pericol de incendiu. Subcapitolul 2.4. – Limitarea propagării focului şi a fumului Dispoziţii generale Elementele de construcţii, pereţi şi planşee utilizate pentru limitarea propagării incendiilor şi a efectelor acestora, precum şi a exploziilor, sunt de tipul:
Protecţia golurilor funcţionale din aceste elemente de construcţii, se realizează, după caz, cu uşi, obloane, cortine, încăperi tampon sau tamburi deschişi, alcătuirte şi dimensionate conform normativului. În funcţie de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din spaţiile pe care le desparte de regulă, pereţii trebuie să reziste la foc conform tabel 2.4.2., dacă prevederile normativului nu stabilesc alte condiţii. Subcapitolul 2.4., tratează în continuare condiţiile privind siguranţa la foc ce trebuiesc îndeplinite la realizarea elementelor antitanc şi protecţia golurilor din acestea, elementelor rezistente la foc şi protecţia golurilor, elementelor rezistente la explozie şi protecţia golurilor. Subcapitolul 2.5.- Evacuare fum (desfumare) şi gaze fierbinţi. Dispoziţii generale Prin desfumare se urmăreşte extragerea din spaţiile incendiate a unei părţi din fumul şi gazele de ardere în scopul asigurării condiţiilor de evacuare a utilizatorilor şi a folosirii mijloacelor de intervenţie la stingere, precum şi de limitare a propagării incendiilor. În spaţiile construite şi necompartimentate, cu aria liberă peste 10.400 m2, se asigură evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi în exterior, conform normativului. În principiu, desfumarea se asigură prin tiraj natural, organizat sau mecanic, realizând circulaţia aerului în spaţiul considerat şi evacuarea fumului în raport cu aerul introdus, sau prin diferenţa de presiune între spaţiul protejat şi cel incendiat pus în depresiune, ori printr-o combinaţie a celor două metode. Prevederea dispozitivelor de desfumare precum şi a sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi produse în caz de incendiu, este obligatorie în situaţiile şi condiţiile stabilite de prezentul normativ. Yüklə 2,27 Mb. Dostları ilə paylaş:
|