Despre carte
Yüklə 1,68 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 18.3. RĂZBOIUL CHIMIC
- 18.4. MUNIŢIA NEEXPLODATĂ
- 19. PRIMUL AJUTOR
- 19.1. PRINCIPII GENERALE
- 19.2. ŞOCUL PSIHOLOGIC
18.2. RĂZBOIUL BIOLOGIC Deşi Convenţia din 1925 de la Geneva (semnată de 133 de state, dar neacceptată de 21 state) a interzis arma biologică, se pare că numeroase ţări au studiat-o şi dezvoltat-o. Războiul biologic constă în aruncarea unor cutii cu microbi sau otrăvuri, sub formă de prafuri ori lichide, asupra adversarilor. Microbii sunt variante îmbunătăţite în laborator ale unor bacterii, virusuri, ciuperci care produc boli grave la oameni, animale, plante. Otrăvurile sunt toxine foarte puternice, produse de microbi sau de animale. Arma biologică acţionează numai asupra organismelor vii, lăsând intactă infrastructura; este foarte ieftină. Este arma ţărilor sărace. Iată cât costă distrugerea unui singur om adversar: cu arme convenţionale aproximativ 2000 dolari; cu arme nucleare - 800 dolari, iar cu arma biologică - 1 dolar. Pe de altă parte, oamenii se pot apăra eficient şi simplu de armele biologice (cunoscute!) prin vaccinare, igienă, mască respiratorie, decontaminare (spălare, neutralizare etc). Adică, se procedează la fel ca la orice epidemie. De aceea arma biologică nu este gândită să omoare - ci să incapaciteze populaţia, soldaţii, adversarii; sau să distrugă economia ori agricultura adversarului (plantele agricole, animalele domestice). Cele mai importante şi mai cunoscute boli grave care pot apărea în cazul unui război biologic de modă veche sunt arătate în tabel - dar există şi altele noi încă secrete, mult mai eficiente, mai groaznice. Alte informaţii:
Principalul pericol al armei biologice constă în faptul că îmbolnăvirea se poate produce nu numai la persoanele care s-au aflat în zona infectată ci şi prin: contactul necontrolat cu oamenii sau animalele provenite din zona infectată, nerespectarea regulilor de izolare (carantină), consumarea apei şi a alimentelor infectate. Protecţia - se poate face prin măsuri de:
- protejarea căilor respiratorii, a pielii şi mucoaselor cu ajutorul mijloacelor speciale sau simple de protecţie individuală; - etanşarea uşilor şi ferestrelor de la locuinţă, întreprindere etc; - igiena strictă: evitarea consumării apei din surse necontrolate de organele sanitare; evitarea mâncării neprelucrate la cald (se va consuma numai apă fiartă timp de 20 minute); protejarea rezervelor de alimente; - colectarea igienică a gunoaielor; menţinerea curăţeniei la closete (în special a celor fără apă curgătoare; dezinfectarea şi decontaminarea lor se face cu cioramină sau var); autocontrolul preventiv al corpului şi îmbrăcăminţii; - decontaminarea locuinţei, a surselor de apă şi a alimentelor; - anunţarea organelor de protecţie civilă în cazul apariţiei unor aglomerări suspecte de insecte sau rozătoare. ' b) Creşterea rezistenţei organismului: prin vaccinare. c) Izolarea sursei de infecţie: orice persoană cu temperatură mare trebuie izolată şi anunţată la medic; îndeplinirea indicaţiilor date de organele medicale privind depistarea purtătorilor de microbi. După atacul biologic -o mare importanţă în prevenirea bolilor molipsitoare o au: respectarea normelor de igienă individuală şi colectivă, igiena resurselor de apă, combaterea insectelor şi rozătoarelor.
Stai în adăpost sau în casă până la terminarea decontaminării străzilor, terenurilor etc. infectate. Nu consuma alimentele şi nu folosi obiectele găsite pe câmp, sau pe stradă. Uneori căderea bombelor biologice poate să treacă neobservată. La locul căderii se pot găsi: bucăţi de diferite mărimi din bombele biologice aruncate din avion, resturi de cutii, pachete, saci, precum şi grupuri neobişnuite de insecte, rozătoare, păsări - în cantităţi uneori nepotrivite locului sau anotimpului respectiv. Nu atinge obiectele suspecte! Dacă insectele sau rozătoarele descoperite au tendinţa de împrăştiere, organizaţi pe loc echipe de 3-4 oameni ca să le prindă şi să le distrugă, fără însă a le atinge direct cu mâna, ci folosind unelte improvizate, la îndemână: sape, lopeţi etc. Insectele, rozătoarele, obiectele suspecte găsite lângă locurile unde au căzut bombe vor fi distruse, decontaminate cu lapte de var, formol sau acid fenic. Dacă nu este pericol de incendiu - locul respectiv se stropeşte cu petrol şi se aprinde. Se consideră contaminaţi oamenii şi animalele aflate în focarul biologic, care au consumat alimente sau apă suspecte, infectate, ori au venit în contact direct cu oamenii şi animalele îmbolnăvite. Toţi cei contaminaţi biologic vor executa decontaminarea sanitară, iar hainele lor vor fi tratate în locuri special amenajate de către organele de protecţie civilă. Se vor lua măsuri ca nici o persoană sau animal să nu părăsească zona supusă atacului biologic şi nici un obiect, aliment sau produs agricol să nu fie scos din zona contaminată. Prin aplicarea carantinei se interzice şi pătrunderea în zona contaminată a oricărei persoane din afara acestei zone. La primele semne ale bolii trebuie chemat medicul şi anunţate autorităţile. Până la venirea medicului, bolnavii suspecţi vor fi izolaţi într-o încăpere separată, vor mânca din farfurii şi cu tacâmuri ţinute separat de celelalte vase ale familiei. Obiectele atinse de aceştia (veselă, haine, aşternuturi, closet etc.) vor fi decontaminate prin fierbere cu leşie. 18.3. RĂZBOIUL CHIMIC Substanţele toxice de luptă (STL), chiar în cantităţi mici, provoacă urgent vătămări grave şi chiar moartea. Ele pot acţiona sub formă de gaze, vapori, în stare solidă, lichidă (picături) şi pătrund în organism prin: aer, apă, hrană, piele. Dar STL îşi pierd capacitatea de distrugere relativ repede (câteva zile). Unele îşi păstrează capacitatea de acţiune mai mult timp, fiind considerate „persistente", iar altele mai puţin timp, fiind socotite „trecătoare". După efectul asupra oamenilor, STL se împart în: neuroparalizante, asfixiante, sufocante, toxic vezicante, iritante, psihochimice. Persistenţa STL este influenţată de starea vremii şi de natura terenului. Astfel: curenţii de aer împrăştie substanţele sub formă gazoasă sau de vapori, micşorându-le eficacitatea; temperatura ridicată le scurtează persistenţa; ploile spală terenul contaminat, uneori chiar apa din sol le dizolvă şi le neutralizează. Pe solul pietros STL au persistenţa mai mică decât pe un sol afânat, acoperit cu vegetaţie. Cele sub formă de gaz sau vapori mai grei ca aerul se acumulează în albiile râurilor, văi, şanţuri, păduri, locurile cu vegetaţie înaltă şi deasă, ceea ce le permite să-şi prelungească capacitatea de acţiune, chiar dacă sunt trecătoare. Condiţiile meteorologice cum ar fi temperatura, vântul, ploaia, ninsoarea, ceaţa etc. au o influenţă puternică asupra stării zonei contaminate şi duratei de acţiune a STL. Vântul puternic, violent, slăbeşte acţiunea gazelor (împrăştie şi diluează aerul contaminat; măreşte viteza de evaporare a substanţei toxice). Vântul slab sau lipsa vântului întăreşte acţiunea STL. Precipitaţiile (ploaia, zăpada) nu sunt favorabile STL. Ploile puternice spală substanţele de pe sol, de pe obiecte, şi micşorează foarte mult gradul de contaminare. Protecţia oamenilor şi a animalelor împotriva acţiunii STL constă în evitarea contactului direct cu acestea prin: adăpostirea în camera de locuit sau adăposturi etanşe, cu atmosfera nepoluată; îmbrăcarea mijlocelor individuale de protecţie (masca contra gazelor şi combinezonul de protecţie a pielii). Accidentele chimice (industriale, de transport etc). La apariţia pericolului de răspândire accidentală a unor substanţe periculoase, autorităţile vor alarma populaţia din zona de acţiune a norului sau a lichidului toxic. Cetăţenii se vor apăra fie cu mijloacele individuale de protecţie (mască, pele-rină etc), fie prin adăpostirea în locuinţe (într-o încăpere etanşeizată), adăposturi de protecţie civilă, sau prin evacuare (autoevacuare) temporară. Protecţia animalelor se realizează prin izolare în grajduri la care se dansează uşile, ferestrele. În zona de acţiune a norului toxic se mai introduc: restricţii de consum a apei şi produselor agroalimentare sau furajelor expuse contaminării; restricţii de circulaţie; măsuri suplimentare de pază şi ordine. La masca de gaz se pot asambla diverse cartuşe filtrante, marcate cu o bandă de culoare: - galbenă - pentru protecţie contra clorului, bioxidului de sulf, hidrogenului sulfurat; - albastră (pentru acid cianhidric); - verde (pentru amoniac). 18.4. MUNIŢIA NEEXPLODATĂ Nebunia unora devine suferinţa altora, mai devreme sau mai târziu. Şi azi mai apar bombe, grenade, proiectile rămase din războaiele mondiale. Recent au început să apară şi proiectile din uraniu sărăcit - totuşi radioactiv. Sau minele antipersonal: până în 1997 fuseseră pozate în lume (Angola, Bosnia, Cambodgia, Mozambic, Afganistan etc.) circa 70-100 milioane de mine -care fac în continuu aproximativ 2000 victime pe lună (majoritatea copii). Dacă descoperi muniţie sau armament de orice fel: - NU le atinge, NU le lovi, NU le mişca; - NU încerca să demontezi focoasele sau alte elemente componente; - NU le ridica, transporta sau depozita în locuinţă, în curte sau în grămezi din fier vechi; - Semnalizează şi marchează vizibil şi explicit locul, pericolul; - Anunţă imediat Poliţia! 19. PRIMUL AJUTOR 19.1. Principii generale Înainte de a îndepărta victima, Urgenţe şi priorităţi, Eliberarea, dezgroparea victimelor, Cum dai primul ajutor, Evacuarea rănitului 19.2. Şocul psihologic 19.3. Urgenţele: hemoragii, plăgi, răni Hemoragia, Hemoragia internă, Rănile, Cangrena 19.4. Oprirea respiraţiei sau a inimii Stopul respirator, Stopul cardiac, Leşinul, Sincopa, Criza de inimă, înecul 19.5. Fracturi, luxaţii, entorse Fractura, Luxaţia, Entorsa, întinderea 19.6. Accidente produse de căldură, electricitate, chimicale Arsuri de la flacără, Electrocutarea, Trăsnetul, Arsuri produse de substanţe corozive, Arsuri de la soare, Insolaţia, Extenuarea, Intoxicaţia respiratorie, Asfixierea cu oxid de carbon 19.7. Accidente produse de violenţă Muşcăturile produse de: om, animale, insecte, înţepătura de albină, viespe, înecarea (cu un obiect), Lovitura la cap, Paralizia, Accidente produse de viteza excesivă, Naşterea accidentală, Boala de iradiere 19.8. Accidente la ochi Orbirea produsă de: Soare, Fulger, Stropi de acid, chimicale, piper, A intrat ceva în ochi, Ochiul învineţit, Cum ajuţi un nevăzător 19.9. Accidente produse de frig Îngheţul (hipotermia), Degeraturile, Boala de tranşeu (la picioare), Insomnia, Paraziţii, Igiena obligatorie 19.10. Accidente de călătorie Băşici la picioare, Urticaria, Răul de mare, Răni produse de apa sărată, Constipaţia, Buzele crăpate, pielea uscată 19.11. Accidente produse de foame Intoxicaţia alimentară, otrăvirea, Intoxicaţia cu chimicale 19.12. Pericolele înălţimii Ameţeala, Sinucigaşul, Răul de altitudine, Flebita 19.13. Boli infecţioase 19.14. Transportul accidentaţilor 19.15. Dă-i mortului o ultimă şansă
- să asigure vindecarea lui fără, sau cu cât mai puţine urmări. Fiecare om trebuie să fie pregătit, să ştie cum se dă primul ajutor. Acordarea primului ajutor e o îndeletnicire care trebuie învăţată şi exersată dinainte (vezi #20.3). Chiar dacă în continuare sunt indicate numeroase metode şi sfaturi aparent uşor de aplicat (din păcate ele nu acoperă toate accidentele posibile), nu poţi deveni instantaneu un salvator priceput şi îndemânatic. Puţină experienţă practică valorează infinit mai mult decât o tonă de teorie. Învaţă şi medicină naturală: (auto)masaj, presopunctură, ierburi de leac. Când nu se poate ajunge la medic sau la spital, uneori supravieţuitorul ori salvatorul trebuie să ia măsuri drastice ca să salveze o viaţă. Unele sfaturi din acest capitol sunt destinate numai pentru aceste împrejurări.
* înainte de a îndepărta victima sau victimele de la locul accidentului: - Cheamă şi capacitează încă 2-3 persoane disponibile, ca să-ţi dea ajutor, şi dă-le indicaţii precise - nu lăsa nimic subînţeles. - Cheamă sau trimite pe altcineva după un medic, Salvare, Salvamont etc. - Potoleşte panica şi îndepărtează persoanele care stânjenesc ori se înghesuie. - Verifică pericolul imediat al prăbuşirii unor ruine, aprinderii gazelor, ciocnirii unor vehicule, electrocutării etc. - Caută o trusă de prim-ajutor (în automobilul stricat etc). - Dă primul ajutor - ţie şi celorlalte victime. * Stabileşte urgenţele şi priorităţile: - când sunt mai multe victime - cea cu mai multe răni trebuie tratată prima; dar ocupă-te mai întâi de cei cu şanse, nu pierde timpul preţios cu muribunzii irecuperabili (trist, dar eficient); - dintre mai multe răni, ordinea gravităţii este: • întâi stopul cardiac şi respirator; • apoi hemoragiile mari, otrăvirea, şocul; • apoi altele. Procedează cu logică şi blândeţe, pentru ca să nu faci mai mult rău decât bine. Cineva zicea: aproape toţi oamenii mor din cauza leacurilor, a tratamentului, nu a bolii. Dacă se poate, examinează victima înainte de a o muta, dar dacă starea de accident sau pericol continuă să existe şi condiţiile meteorologice sunt nefavorabile, du imediat pacientul într-un loc ferit şi sigur. * Pentru eliberarea sau dezgroparea şi salvarea victimelor blocate în epave ori sub dărâmături sunt necesare cunoştinţe de specialitate, echipament adecvat (vezi #18.1), un plan de acţiune. La începutul oricărei intervenţii de salvare sau de scoatere trebuie gândit astfel: Unde (este victima)? Ce (ameninţă, riscă victima: surpare, foc, apă, gaze etc.)? Cine (trebuie salvat primul)? Cum (se poate ajunge până la victimă: traseul de salvare)? Lucrările de salvare, eliberare, descarce rare pot fi: - îndepărtarea sau ridicarea dărâmăturilor, a resturilor de vehicul; - Străpungerea unor pereţi, ziduri, planşee; - Sprijiniri, consolidări; - Ocolirea sau tăierea unor ruine, grinzi, planşee, construcţii metalice, uşi deformate - care blochează şi împiedică înaintarea, accesul; - Evitarea cablurilor electrice sau conductelor cu gaze, apă, combustibil; - Eliberarea victimelor, în următoarea succesiune: mai întâi capul şi pieptul; acordarea primului ajutor (dă-i să bea apă - altfel moare din cauza şocului); evacuarea din zona periculoasă. * Cum dai primul ajutor: a) Păstrează-ţi calmul. b) Nu schimba poziţia şi locul victimei înainte de a te lămuri de ce suferă. c) Stabileşte capacitatea de reacţie a victimei, scuturând-o uşor (Însă NU-i zgâlţâi capul sau gâtul). S-ar putea să fie doar şocată, nu chiar inconştientă. Verific-o prin atingerea uşoară cu degetul pe ochi: dacă clipeşte, înseamnă că e conştientă. Niciodată nu ţipa, nu zgâlţâi, nu lovi. Nu o forţa să bea, mai ales băuturi alcoolice. d) Dacă victima e inconştientă, dar respiră - verifică dacă are hemoragie, dacă este rănită la cap, gât sau la şira spinării (vezi la #19.5). e) întinde victima pe o suprafaţă plană, fixă. Dacă e nevoie să fie răsucită (de exemplu, stă cu faţa în jos), trebuie rostogolit simultan întregul corp (cap, gât, trunchi ş.a.m.d. -împreună! - vezi la #19.13). f) Dacă nu respiră - fă-i imediat respiraţie artificială (vezi la #19.4). g) Dacă n-are puls - fă-i masaj cardiac (vezi la #19.4). h) Dacă victima nu e grav accidentată, sau după ce primeşte primul ajutor -îşi revine şi e conştientă, aşeaz-o în poziţia de refacere - vezi mai jos. i) Victima va fi încălzită sau va sta la căldură (dar nu supraîncălzită) iar hainele strâmte ori strânse vor fi desfăcute, slăbite. În anumite cazuri circulaţia sângelui trebuie activată (vezi #19.2), alteori ea trebuie slăbită (vezi #19.3, 19.7). j) Dă-i să bea (puţin) ceai, apă - dar NU şi celor răniţi la piept, abdomen, sau celor inconştienţi; k) încurajeaz-o. * Pentru a aşeza victima în poziţia de refacere (pe o parte - preferabil pe dreapta - fig. 19.1), procedează astfel: - întinde victima pe spate; - Stai lângă ea (pe partea dreaptă); - Ridică-i şoldul drept, întinde-i braţul drept şi bagă-i palma sub şold; - Ridică-i genunchiul drept şi pune-i talpa pe sol, cât mai aproape de palma de sub şold; - Apuc-o de haine, la umărul şi şoldul stâng; - Trage cu grijă victima spre tine, răsucind-o până ce trunchiul ajunge perpendicular pe sol; - Scoate-i puţin cotul drept de sub piept; - Bagă-i mâna stângă (cu palma în jos) sub obraz; capul să stea în prelungirea corpului. 19.1. Aşezarea victimei in poziţia pe o parte, de refacere
- are faţa roşie - aşeaz-o cu capul mai sus decât picioarele; - are faţa palidă - aşeaz-o cu picioarele mai sus decât capul; - varsă ori pierde sânge pe gură, e rănit la cap, leşinat - aşeaz-o pe o parte (la fel şi accidentaţii care trebuie lăsaţi singuri); - e rănită la abdomen, are dureri în corp - aşeaz-o întinsă pe spate, cu genunchii ridicaţi şi sprijiniţi (pe un sul gros de haine etc); - e rănită la plămâni, la piept; respiră cu greutate - aşeaz-o cu pieptul mai ridicat * Evacuarea rănitului din zona periculoasă: - Dacă eşti singur cu victima şi evacuarea ei imediată e obligatorie şi vitală: ridică-i trunchiul şi pune-o pe şezut, cu corpul puţin aplecat înainte. Stai în spatele ei şi sprijin-o cu genunchii. Bagă-ţi mâinile pe la subţiorile sale şi adu-i un antebraţ în faţa pieptului. Apucă-i antebraţul cu ambele mâini. Ridic-o şi sprijin-o pe şoldul tău. Retrage-te târând-o (fig. 19.2). - Pentru alte situaţii - vezi la #19.13. 19.2. Evacuarea unei victime dintr-un automobil 19.2. ŞOCUL PSIHOLOGIC Mulţi accidentaţi mor nu datorită rănilor, ci din cauza netratării şocului. Şocul psihologic produs de accident încetineşte toate funcţiile vitale, slăbeşte circulaţia sângelui. Şocul se amplifică datorită hemoragiei, durerii, expunerii la intemperii, oboselii. La ORICE accident şi acţiune de supravieţuire, indiferent de condiţii, victima sau victimele trebuie tratate de şoc. * Simptome: rănitul este neliniştit, palid, are pielea rece, lipicioasă, îi este frig. Pe frunte îi apare transpiraţie. Buzele sunt decolorate. Pulsul creşte şi slăbeşte până nu se mai simte. Victima poate fi slabă, ameţită, dezorientată, fără capacitate de reacţie, însetată; vomită, leşină (uneori în mod repetat). * Primul ajutor: trebuie să acţionezi imediat şi prioritar asupra ta sau a tovară-şilor din grup, pentru tratarea şocului (cu excepţia cazului în care există probleme şi mai grave sau mai urgente: stop cardiac, hemoragii etc). - Tratează-te pe tine: 1. Caută un adăpost contra ploii, vântului şi zăpezii (vezi la #7); 2. Întinde-te jos confortabil, cu picioarele puţin mai ridicate (pentru o mai bună alimentare a creierului cu sânge); 3. Deschide sau lărgeşte hainele strânse, strâmte, fără a provoca însă răcirea corpului; 4. Calmează durerile (dacă poţi) şi tratează rănile; 5. Înveleşte corpul cu haine suplimentare sau pături pentru a-1 încălzi, dar fără să-l supraîncălzeşti (să nu transpire); 6. Bea lichide calde şi dulci, mănâncă biscuiţi şi dulciuri - dar nu o face când bănuieşti o hemoragie internă (vezi la #19.3). - Când tratezi pe altcineva care e şocat, ia aceleaşi măsuri ca mai sus -plus: 1. Întinde victima pe spate, apucă-i gleznele şi ridică-i picioarele la verticală (fig. 19.3). Ţine-le aşa vreo 15-20 sec, apoi coboară-le, sprijină-le pe ceva (scaun, geamantan etc.) şi lasă-le să stea mai sus decât corpul (vreo 30 cm); 2. Dacă victima îşi pierde cunoştinţa, aşeaz-o cu faţa în jos (să nu se înece cu limba, sângele etc); 3. Încurajeaz-o; vorbeşte-i; 19.3. Primul ajutor în caz ele şoc psihologic 4. Evita zgomotele, panica; fă linişte în jur; nu-i da îngrijiri care nu sunt strict necesare pentru salvarea vieţii (dar nu uita că durerile şi frica influenţează în rău starea generală a victimei). Yüklə 1,68 Mb. Dostları ilə paylaş:
|