Dinu C. Giurescu Ţara românească

167

Radu Praznaglava solicită pe braşoveni să nu pună opre­lişti : „...şi să lăsaţi să vie orice marfă în ţara domniei mele, şi pîine şi fier sau orice, slobod să umble" ¹⁶⁷. Iar privilegiul eliberat la 21 noiembrie 1421 scuteşte acest articol complet de vamă¹⁶⁸, în timp ce negustorii din Tîrgovişte plătesc taxă mai redusă, atunci cînd cum­pără felurite mărfuri, între ele şi fierul^1B9. Cînd braşo­venii iau măsuri discriminatorii împiedicînd achiziţiile, domnii munteni protestează de îndată, în termeni hotă-rîţi ¹⁷°. Cîteodată se caută separat oţelul¹⁷¹. Alteori se adăuga arama şi obiecte făurite din ea ¹⁷². Radu cel Mare comandă meşteşugarilor braşoveni mai multe cazane mari de aramă „...din care unul mare aşa încît să se poată fierbe în el doi boi deodată, unul pentru un bou, al trei­lea pentru o jumătate de bou" ; apoi alte trei cazane, tot de aramă, potrivite pentru a fierbe în ele respectiv doi ţapi, unul şi o jumătate de ţap ¹⁷³.

Dintre obiectele de metal revin periodic la import ar­mele (săbiile) ¹⁷* şi îndeosebi cuţitele. Rădilă, angrosist din Cîmpulung, revendică, cu sprijinul voievodului Radu cel Mare, o datorie de 18 000 de cuţite de la sasul Blaj¹⁷⁵. Mihnea neguţătorul se judecă pentru 31000 cu­ţite ¹⁷⁶. Nu mai puţin grăitoare este corespondenţa în legătură cu armele. Vladislav al II-lea protestează ener­gic cînd braşovenii opresc un transport de scuturi¹⁷⁷. La fel şi Basarab Laiotă¹⁷⁸. în timp ce Vlad Călugărul in­vocă principiul reciprocităţii : „...să faceţi şi domnia voastră pe voia noastră, cum facem şi noi pe voia dom­niei voastre, şi să lăsaţi să se aducă de acolo la noi, fără

¹⁶⁷ I. BOGDAN, op. cit., p. 10 (nr. IV), doc. din 17 mai 1421.

¹⁶⁸ Ibidem, p. 12 (nr. V). La fel la pp. 18, 20, 23, 33, 251
şi DRH, B, I, p. 101, 108.

«9 DRH, B, I, p. 109 (nr. 55).

¹⁷⁰ Vezi mai jos, politica comercială, p. 176—180.

¹⁷¹ I. BOGDAN, op. cit., p. 94 (nr. LXXII).

¹⁷² I. BOGDAN, Documente privitoare la relaţiile Ţării Roma­
neşti..., p. 256 (nr. CCXIII). Cf. pp. 58, 64, 67, 76, 251.

«3 Ibidem, p. 348 (nr. CCCII). ™ Ibidem, pp. 19, 20, 23, 28, 34, 190.

«6 Ibidem, p. 222 (nr. CLXXXV). Cf. p. 304 (nr. CCXLVIII).

¹⁷⁶ Doc. din 1500, ibidem, p. 345 (nr. CCXCIX). Cf. p. 347.

¹⁷⁷ Ibidem, p. 89 (nr. LXV).
«« Ibidem, p. 129 (nr. Cil).

168

piedică, săgeţi şi arcuri şi săbii şi scuturi şi fier pentru arme.."™ (subl. ns., D.C.G.).

Printre alte mărfuri importate mai notăm inul şi cî-nepa, funiile (frînghiile) ¹⁸⁰, cergile¹⁸ⁱ, şăpcile şi căl-ţiunii — ambele din postav¹⁸², cojoace¹⁸³, şube¹⁸⁴, zeghe^1S5, săpun (erau 2 varietăţi „de cîte 4 florini şi alte... mai proaste, de cîte 3 florini") ¹⁸⁶, care de transport (comandă specială) ¹⁸⁷, trăsuri uşoare numite „lea­găne" ¹⁸⁸₃ hamuri 1S9, cuie (de şindrilă şi de scînduri late) ¹⁹°, mese („...frumoase de lemn — scrie Basarab cel Tînăr — dar să mi le trimiteţi în grabă peste o săptă-mînă, şi mesele să fie rotunde") ¹⁹¹, argintărie ^W2_y cande­labre ¹⁹³, orologii şi ceasornice, medicamente, pergament, hîrtie, ceară roşie, obiecte de cult etc.¹⁹⁴. Grupa „diverse" are o pondere însemnată în totalul importurilor efectuate de pe piaţa braşoveană : în 1503, de exemplu, din 3 016 315 aspri, valoarea totală a mărfurilor trimise spre Ţara Românească (în principal) şi Moldova, articolele „nespecificate" nominal însumează 936 985 de aspri (deci circa 31%) iar în alţi ani ai secolului al XVI-lea — de exemplu în 1547 — acest procent urcă la aproape 97<>/₀ ! "5

¹⁷⁹ Ibidem, p. 190 (nr. CLVI). întreaga corespondenţă este cu braşovenii.

«o I. BOGDAN, op. cit., pp. 18, 20, 23, 28, 34. isi Ibidem, pp. 19, 20, 23, 28.

182. 
     Ibidem, pp. 12, 16, 23, 28, 73, 76.
     
183. 
     Ibidem, pp. 34, 243.
     

1⁸⁴ Ibidem, p. 248.

185. 
     Ibidem, pp. 23, 28.
     
186. 
     Ibidem, p. 244.
     

18⁷ Cerute anume de voievodul Radu cel Mare : I. BOG­
DAN, op. cit., pp. 220—221 (nr. CLXXXIII—IV).

i«s Ibidem, p. 170 (nr. CXXXVII) şi p. 185 (nr. CLII).

189 Ibidem, p. 23 (nr. XI), p. 28 (nr. XII), p. 165, (nr. CXXXIII).

i»o Ibidem, p. 243 (nr. CCIV).

"i Ibidem, p. 170 (nr. CXXXVII).

192 Ibidem, p. 168 (nr. CXXXV).

«3 Ibidem, pp. 339—340 (nr. CCXC).

^1U Vezi RADU MANOLESCU, op. cit., pp. 148—150.

i^⁵ RADU MANOLESCU, op. cit., pp. 152—156. Pentru activităţile braşovene ceea ce interesa era mai ales valoarea măr­furilor exportate pentru a se şti ce taxe trebuiau percepute.

169

Tranzitul Dar comerţul extern al Ţării Româneşti cuprindea şi o importantă activitate de tranzit, fie a produselor venite pe mare sau din Imperiul otoman spre Transilvania şi Ungaria, fie a celor de aici (inclusiv cele de provenienţă central-europeană) spre sudul Dunării. Voievozii au fa­vorizat tranzitul, fiind aducător de venituri. O atare po­litică este atestată de înseşi amintitele privilegii eliberate între 1413 şi 1437, cum şi de alte mărturii. „Şi orice marfă vine din ţara turcească ¹⁹⁶ în ţara noastră" — rea­minteşte Laiotă Basarab „bunilor prieteni..." pîrgarilor din Braşov ■— „...noi nimic nu oprim şi nu împiedecăm ca să treacă la voi, ci toată intră în mîinile voastre..." ^19T. Din secolele XIV—XV nu ne-au rămas cifre ; dar, la 1503, registrele vigesimale braşovene consemnează că din totalul de 8 365 034 de aspri, cît valorează comerţul global al oraşului, înregistrat oficial în acest an, 4 246 034 de aspri (50,7%) reprezintă mărfurile orientale tranzi­tate prin Ţara Românească şi Moldova spre oraşul tran­silvănean ¹⁹⁸. Şi circuitul invers este atestat, deşi nu are importanţa primului, iar ştirile sînt sporadice. Tot în 1503 aflăm că s-au trimis la sud de Carpaţi 2 424 950 de bu­căţi cuţite (din care 1 140 000 fabricate în Stiria), re-prezentînd aproape jumătate din valoarea exporturilor braşovene ; o atare cantitate nu putea fi desfăcută în nici un caz pe piaţa munteană, ci o parte era îndreptată din­colo de Dunăre. Un astfel de tranzit se efectua şi în a doua jumătate a secolului al XV-lea ; negustorul turc Balikci zade Hayreddin din Brusa trece în testamentul său, redactat la 6 septembrie 1480, între altele, 11400 de cuţite şi 4 700 de teci de cuţite, de provenienţă din Ţara Românească¹⁹⁹. S-ar putea ca şi unele postavuri apusene să fi urmat acelaşi circuit, deşi lucrul nu este încă dovedit ^°.

¹⁹⁶ Este vorba fie de mărfuri „orientale", provenite chiar din
teritoriile cucerite de Înalta Poartă, fie, mai ales, de cele din
Orientul Mijlociu şi Depărtat, sosite la Dunăre via Istanbul
Peninsula Balcanică.

¹⁹⁷ Pe la 1476: I. BOGDAN, op. cit., p. 129 (nr. Cil).

¹⁹⁸ RADU MANOLESCU, op. cit., p. 172 şi tabelul recapi­
tulativ anexat la p. 308.

¹⁹⁹ Ibidem, pp. 160—161.

²⁰⁰ Ibidem.

170

mul _COyfiertului exterior

Care a fost mecanismul acestui comerţ exterior, cum se desfăşura el, de la strîngerea mărfurilor destinate expor- tului şi pînă la achiziţionarea celor venite din alte ţări ? Documentele nu ne arată întreaga sa funcţionare, dar ne lasă să vedem totuşi unele aspecte semnificative. Cele mai numeroase şi importante tranzacţii se efectuau în tîr-guri unde se adunau cantităţile destinate exportului. Participanţii la negoţ din Ţara Românească au efectuat în 1503 — 452 de transporturi spre şi de la Braşov, vehiculînd, la export, import şi tranzit, mărfuri în va­loare globală de 4 272 547 de aspri. Registrele oraşului transilvănean au însemnat şi localităţile de provenienţă a participanţilor : 30 — din care 13 târguri şi 17 sate. Din cele 13 centre — Brăila, Bucureşti, Buzău, Cîmpu-lung, Curtea de Argeş, Floci, Gherghiţa, Piteşti, Rîm-nicul Vîlcea, Ruşii de Vede, Slatina, Tîrgovişte, Tîrg-şor — s-au efectuat, în direcţia amintită, 388 de trans­porturi (85,8%); pe cînd din 17 sate au pornit numai 40 — restul de 24 de transporturi neavînd indicată lo­calitatea ²⁰¹. In fruntea centrelor promotoare ale comer­ţului extern se situau, în 1503, Tîrgşorul (cu 83 de transporturi), Cîmpulung (cu 73), Tîrgoviştea (cu 67), Buzăul (cu 61) şi Gherghiţa (cu 27), care asigurau, ele 5 împreună, 66,5% din totalul transporturilor (301 din 452) efectuate în acel an²⁰². Situaţia se menţine aceeaşi de-a lungul primei jumătăţi a secolului al XVI-lea. De pildă, în 1542, cînd Brăila, Bucureşti, Buzău, Cîmpu­lung, Curtea de Argeş, Floci, Gherghiţa, Piteşti, Rîmni-cul Vîlcea, Tîrgovişte şi Tîrgşor au asigurat 1 182 de transporturi dintr-un total de 1 432 sau 82,5<>/₀ ²⁰³, pro­cent sensibil egal cu acela din 1503, la un număr de transporturi de circa 3,16 ori mai mare. Cifrele, conclu­dente, demonstrează că în 1503 (şi în deceniile urmă­toare) oraşele Ţării Româneşti concentrau peste 80°/₀ din exportul, importul şi tranzitul efectuat de neguţă­torii munteni cu destinaţia Braşov. Şi deşi nu avem date asemănătoare, considerăm, pe temeiul unor fapte şi mărturii, că aceste tîrguri îndeplineau acelaşi rol şi de-a

²⁰¹ Toate datele la RADU MANOLESCU, op. cit.,
pp. 260—261.

²⁰² Ibidem. Restul tîrgurilor enumerate au asigurat între 3
şi 15 transporturi.

²⁰³ RADU MANOLESCU, op. cit., pp. 265—267.

171

lungul secolelor XIV—XV²⁰⁴. Observăm, în primul rînd, că amintitele cifre marchează — în 1503 — nu un început, ci o etapă semnificativă a unei evoluţii ante­rioare şi care a continuat, în acelaşi sens, în decadele ce au urmat. Observăm, în al doilea rînd, că tîrgurile se bucurau de sprijinul domniei — confirmat în scris pentru Cîmpulung şi Tîrgovişte chiar de la începutul se­colului al XV-lea. Reducerea de vamă acordată de Dan al II-lea tîrgoviştenilor ²⁰⁵ şi pentru mărfurile autohtone, şi pentru cele străine, favorizează, evident, pe tîrgoveţi, fiindcă le îngăduie să constituie şi partide de mărfuri pentru export, achiziţionate Ia un preţ mai scăzut decît alţi negustori. Observăm, în al treilea rînd, că la 1413 Mircea cel Bătrîn, acordînd braşovenilor privilegiul de comerţ, precizează că ei vor plăti vamă „...prin tîrgurile din ţara domniei mele şi pe drumul Braşovului pînă la Brăila"²⁰⁶, formulare repetată în celelalte confirmări ; de altfel, Brăila, Tîrgşorul şi Tîrgovişte sînt indicate anume pentru taxare în interiorul ţării. Dan al II-lea, după ce înnoieşte aceloraşi braşoveni hrisovul lui Mircea cel Bătrîn, se adresează în 1431 „întregii ţări". Sînt in­dicate nominal Cîmpulungul, Curtea de Argeş, Tîrgo­vişte, Tîrgşorul, Gherghiţa, Brăila, Buzău, Flocii — adică tocmai principalele oraşe care, şi la 1503²⁰⁷, asigurau 4/5 din tranzacţiile neguţătorilor munteni în circuitul spre şi dinspre Braşov. Dovadă evidentă despre rolul pre­ponderent al tîrgurilor în comerţul extern în secolul al XV-lea şi — adăugăm noi — şi înainte de 1400.

înseamnă că satele nu participau la schimburile eco­nomice cu alte ţări ? Le aflăm prezente dar, în mod firesc, cu o activitate modestă. La 1503, aceleaşi registre

²⁰⁴ Desigur, a existat o evoluţie şi în acest sector în inter­
valul 1300—1500, pe măsura creşterii activităţii comerciale, a
dezvoltării tîrgurilor, a consolidării puterii politice şi militare
a Ţării Româneşti. O atare evoluţie a mers tocmai în direcţia
ilustrată de cifrele din 1503.

²⁰⁵ Vezi mai sus, pp. 147.

²⁰⁶ I. BOGDAN, op. cit., p. 4 (nr. 1).

²⁰⁷ Porunca lui Dan al II-lea nu menţionează Bucureştii, Pi­
teştii, Rîmnicul Vîlcea, Ruşii de Vede, Slatina, dar le înglobează
în formularea „...tuturor celorlalte tîrguri". De remarcat că, la
1503, aceste 5 oraşe, omise de Dan al II-lea, asigurau numai
45 din cele 388 de transporturi, cît totalizează toate centrele
urbane la un loc. RADU MANOLESCU, op. cit., pp. 260—261.

172

braşovene, înregistrează 17 sate cu 40 de transporturi, în frunte situîndu-se Stoeneştii cu 7 transporturi^zu8. E adevărat că, în anii următori, participarea sporeşte nu­meric, ponderea lor modificîndu-se însă foarte puţin ; în 1529—1530 întîlnim 31 de sate, iar în 1542—55²⁰*». Făceau unele sate tranzacţii similare şi în secolul al XV-lea ? Răspunsul este afirmativ : pe de o parte cifrele din 1503 consemnează un moment dintr-o evoluţie de ansamblu ; pe de altă parte, dispunem şi de unele sporadice mărturii directe : Bobul, negustor din Sărata se plînge voievodului Vlad Călugărul că a fost prădat prin părţile Braşovului, de un anume Capotă '^nu ; Neagoe din Măgureni duce marfă spre vînzare în acelaşi oraş, cam în aceiaşi ani ²¹¹.

Rolul Dar cînd neguţătorii sînt străini şi vin în Ţara Româ-bruşo- nească, care era mecanismul schimburilor ? Imaginea cea venilor mai completă ne-o dau tot braşovenii, parţial genovezii şi liovenii. Politica economică a voievozilor munteni faţă de marele centru transilvănean este consemnată într-o sumă de tratate şi în corespondenţa oficială a epocii. Primul act, din 20 ianuarie 1368, trimite la înţelegeri anterioare („ab antiquo"), scrise sau orale²¹². Sînt sta­tornicite regulile pentru tranzit şi cele privind vînzarea şi cumpărarea în Ţara Românească a mărfurilor aduse de braşoveni. Pentru tranzitare vor plăti 2 vămi (trice-sime, 3%) la ducere, una la Cîmpulung sau în proxi­mitate, iar la întoarcere a doua, la vadurile Dunării. In ambele cazuri, primeau un înscris („pecetea" vame­şilor), cu care circulau apoi liberi. Tranzitul prin Brăila avea regim preferenţial, deoarece plătea numai o vamă la Cîmpulung fie la ducere, fie la întoarcere. Pentru ceea ce vindeau şi cumpărau înlăuntrul Ţării Româneşti se prevedea o singură taxare, tot la Cîmpulung sau în

²⁰⁸ RADU MANOLESCU, op. cit., p. 261.

20» Ibidem, pp. 265—267. Vezi şi analiza de la pp. 214—223 pentru secolul al XVI-lea.

²¹⁰ I. BOGDAN, op. cit., p. 207 (nr. CLXXII) şi (nr. CCXXXVII).

²" Ibidem, p. 301 (nr. CCXLV). Cf. RADU MANOLESCU, op. cit., p. 215.

²¹² HURMUZAKI-N. IORGA, Documente, XV/l, pp. 1—2 (nr. II).

173

împrejurimi, dar probabil inferioară tricesimei „...sînt da­tori să ne plătească numai dreapta şi vechea (vamă)" ²¹³.

Actul din 1368 acorda, aşadar, facilităţi braşovenilor, atît pentru comerţul lor de tranzit, cît şi pentru cel des­făşurat direct în ţară, simplificînd mult formalităţile de taxare. Dar, clauzele astfel formulate erau avantajoase şi statului muntean — veniturile sale sporeau proporţio­nal cu volumul şi valoarea mărfurilor vehiculate de bra­şoveni sub diferite forme —• şi oraşelor Cîmpulung şi Brăila, unde staţionarea transilvănenilor însemna activi­tate, prilej de cîştig pentru o sumă de tîrgoveţi — han­gii, ospătari, fierari şi deopotrivă pentru neguţătorii lo­cali care adunau „partidele" de produse destinate ex­portului ²¹⁴. Mai mult, Brăila pare a fi direct favorizată, întrucît, prin plata unei singure tricesime, comercianţii erau îndemnaţi să se îndrepte aci — unde, de altfel, găseau şi mărfurile sosite peste mare²¹⁵. In ultimii ani ai secolului al XlV-lea, germanul Hans Schiltberger vi­zitează oraşul dunărean, unde „...coccele şi galeele îşi descărcau mărfurile aduse de negustori din păgînătate". Termenul folosit de Schiltberger —• niderlegung — arată că Brăila a avut, probabil, un drept de depozit al măr­furilor orientale ²¹⁶.

La 6 august 1413, Mircea cel Bătrîn întăreşte braşo­venilor reprezentaţi la Cîmpulung prin Valentinus — judex Brassoviensis — şi Martinus şi Crusius — seniores de villa Rosarum (Rîşnov) — „...aşezămintele ce le-au avut de la strămoşii domniei mele pentru vamă..."²¹⁷.

²¹³ HURMUZAKI, Documente, 1/2, pp. 144—145 (nr.
CVIII).

²¹⁴ înţelegerea din 1368 menţiona că braşovenii nu vor mai
plăti vamă la Slatina, dar aceasta nu înseamnă că veniturile
statului muntean se reduceau obligatoriu.

²¹⁵ C. C. GIURESGU, Istoricul oraşului Brăila, Bucureşti, 1968,
pp. 44—45. Vezi şi RADU MANOLESCU, op. cit., pp. 26—27 :
M. HOLBAN, în Contribuţii la studiul raporturilor dintre Ţara
Românească şi Ungaria angevină, în „Studii", XV, 1962, nr. 2.
pp. 338—344, vede în acest regim preferenţial acordat Brăilei o
concesie făcută de voievodul Vlaicu regelui Ungariei, care la 1358
formulase pretenţii teoretice asupra teritoriului muntean cuprins
între vărsarea Ialomiţei şi cea a Şiretului în Dunăre.

²¹6 Reisebuch, ed. V. Langmantel, Tubingen, 1885, p. 52. Cf.
DINU C. GIUiRESCU, Relaţiile economice... sec. XIV—XVI,
pp. 175—176 şi ŞTEFAN METEŞ, op. cit., pp. 45—46.

²¹⁷ I. BOGDAN, op. cit., pp. 4—6 (nr. I).

174

Aceeaşi referire deci la convenţii mai vechi, poate acte emise între 1368 şi 1413, pierdute între timp. Oricum însă, textul a slujit de model pentru privilegiile ulte­rioare emise pînă la 1437 şi care nu diferă decît în de­taliu ²¹⁸. Erau supuse la plata vămii toate articolele importate, exportate sau tranzitate de braşoveni, afară de unele produse ²¹⁹.

Privilegiul eliberat de Mircea cel Bătrîn şi cele ulte­rioare precizează şi regimul datornicilor : pentru debi­tele neonorate să nu se oprească, în compensaţie, aşa cum se obişnuia în acea epocă, marfa altui negustor sas²²⁰. Iar textul din 1431 vine cu lămuriri şi cere aplicarea principiului reciprocităţii : „Şi cine are datornici sau din ţara domniei mele la Unguri, sau de la ţara ungurească în ţara domniei mele, să-şi ceară datoria după lege şi să i se plătească, iar opreală²²¹ să nu fie ; şi nici omul, nici marfa să nu se zălogească" ²²². Sau aşa cum se ex­primă Radul cel Mare : „Căci la noi e obiceiul : nu plă­teşte bogatul, ci plăteşte datornicul"²²³.

Uneori, braşovenii obţin anumite avantaje suplimen­tare „Pentru aceasta, poruncim oricărui om mai susspus — scrie Vlad Călugărul — ca în oricare tîrguri sau la Dunăre sau oriunde ar veni dintre oamenii Braşovului cu marfă, fie să vîndă, fie să cumpere, să fie volnici şi să vîndă şi să cumpere şi prin tîrguri şi la bălţi sau la Dunăre peşte sau fie orice marfă"'²²⁴ (subl. ns., D.C.G). Domnul cere, în schimb, libera vînzare pentru Ţara Românească de săgeţi, arcuri, săbii, scuturi şi fier pentru arme²²⁵, precum şi apărarea neguţătorilor mun-

²¹⁸ Vezi mai sus. Aceste privilegii sînt întărite şi prin ordine
ale voievozilor către autorităţile muntene : ibidem, pp. 7, 14, 28,
98, 119 (nr. II, VI, VII, XII, LXXVI, XCI). Vezi şi DRH,
B, I, p. 85 (nr. 40) p. 101 (nr. 50), p. 108 (nr. 54), p. 131
(nr. 69), p. 141 (nr. 78), p. 295 (nr. 182).

²¹⁹ I. BOGDAN, op. cit., pp. 4—5—6 (nr. I). Cf. pp. 22—24,
33, 73 (nr. XI, XVII, XLIX). Vezi mai sus, exportunie şi im­
porturile.

²²" Ibidem, privilegiul din 1422, p. 17 (nr. VIII) ; la fel la pp. 6, 23.

²²¹ Confiscare.

²²² Ibidem, p. 34 (nr. XVII).

²²³ Ibidem, p. 235 (nr. CXCV).

²²⁴ DRH, B, 1, p. 295 (nr. 182). Cf. I. BOGDAN, op. cit.,
p. 184 (nr. CLI), p. 189 (nr. CLV), p. 190 (nr. CLVI).

²²⁵ Ibidem, p. 190 (nr. CLVI).

175

teni care vin în Transilvania (să nu li se confişte măr­furile) ²²⁶. Se vede că braşovenii nu au preţuit cum se cuvine avantajul obţinut, de vreme ce continuă aplica­rea unor măsuri discriminatorii neguţătorilor munteni : „Sau n-am făcut pe voia voastră, cum n-a făcut nici un domn din Ţara Românească cum am făcut eu cu voi pînă acum ? — li se adresează Vlad Călugărul. Că nu se pot hrăni săracii²²⁷ domniei mele din pricina voas­tră. Căci v-am slobozit drumurile peste tot prin Ţara Românească, ca să umble oamenii voştri şi să se hră­nească şi să cumpere ce le place. Cînd au mai umblat oamenii voştri la Brăila şi la Floci şi peste tot locul la Dunăre, să-şi cumpere ei singuri peştele, cum umblă acum ? Altă dată oamenii voştri cumpărau doar peştele şi tot ce le trebuia de la oamenii noştri şi n-au fost niciodată aşa volnici cum sînt acum ; căci i-am slobo­zit domnia mea, ca să trăim (în pace) şi să fie o ţară ca şi cealaltă". De aceea Vlad Călugărul le reaminteşte că ar putea trece el însuşi la represalii, „Căci domnia mea văd că oamenii noştri n-au nici o dreptate de la voi, ci le luaţi cu de-a sila avutul, cum le-aţi luat şi acum acestor săraci oile din Săcuime... Nu ştiu ce voiţi voi. Şi eu v-aş putea face destul rău, căci oameni de-ai voştri se găsesc întotdeauna în mîna mea ; dar ştiu că am pace cu domnul meu Craiul, şi cu părintele meu Batăr Işt-fan..."228 (_subl. _ns.₅ D.C.G.).

Privilegiile acordate braşovenilor nu au stînjenit ac­tivitatea neguţătorilor din Ţara Românească ? Voievozii munteni au sprijinit deliberat, prin autoritatea lor, nego­ţul propriilor lor supuşi ? Sau o atare politică economică au adoptat-o — aşa cum s-a susţinut²²⁹ — abia în ulti­mele decenii ale secolului al XV-lea, o dată cu o presu­pusă creştere a producţiei de marfă în ţările româneşti

226 Ibidern, p. 195 (nr. CLIX).

²²⁷ Neguţători, vezi mai 'sus, p. 147.

²²⁸ I. BOGDAN, op. cit., pp. 194—195 (nr. CLIX). Cra­
iul = regele Ungariei ; Batăr Iştfan = voievodul Transilvaniei
Ştefan Bâthory. Vezi şi C. C. GIURESCU, Istoria pescuitului,
pp. 249—250.

²²⁹ BARBU T. CÂMPINA, Dezvoltarea economiei feudale si
începuturile luptei pentru centralizarea statului în a doua jumă­
tate a secolului al XV-lea în Moldova şi Ţara Românească, în
.,Acad. Rom. Lucrările sesiunii generale din 2—12 iun. 1950",
pp. 1603—1604, 1611—1613, 1620 passim.