Dăinuire românească În covasna şi harghita

Activitatea etnomuzeografică a lui Elie Miron Cristea şi Octavian C. Tăslăuanu

Orice privire asupra activităţii elitei româneşti, fie şi sumară, pune în evidenţă faptul că toate marile personalităţi ale culturii naţionale, născute în spaţiul cultural din Curbura intracarpatică, s-au realizat profesional şi au promovat în ierarhia socială în alte localităţi din ţară, şi nu în locurile natale. Pentru a ne convinge de acest adevăr este suficient să ne gândim la Elie Miron Cristea, Nicolae Colan, Alexandru Nicolescu, Octavian C. Tăslăuanu, Ghiţă Popp, Veniamin Nistor, Justinian Teculescu, Romulus Cioflec, Peter Neagoe ş.a.. În acelaşi timp, majoritatea celor care au ajuns în funcţii publice înalte – din administraţie, învăţământ, cultură, spiritualitate, economie etc. – şi a celor care au condus acţiunile pentru afirmarea identităţii româneşti din judeţele Covasna şi Harghita sunt născuţi în alte localităţi, de la P.S. Episcop Ioan Selejan, la vrednicii prefecţi din perioada interbelică – Valeriu Oţelea şi Valeriu Bidu –, sau protopopii Ion Moga şi Ion Petric din secolul al XIX-lea.¹

Dintre intelectualii români născuţi în acest spaţiu, Elie Miron Cristea² şi Octavian Codru Tăslăuanu³ s-au înscris, major, în programele astriste care vizau edificarea şi funcţionarea Muzeului „Asociaţiunii”. Unul a fost lider religios, iar celălalt laic, dar amândoi erau animaţi de aceleaşi idealuri patriotice. Şi-au pus amprenta pe numeroase realizări, inclusiv pe „celebrele apeluri astriste (…) alcătuite de LIDERI români implicaţi în complicatele probleme etnomuzeografice sibiene”⁴, începând din perioada ce a precedat înfiinţarea muzeului şi până la izbucnirea primului război mondial: Elie Miron Cristea între anii 1905-1910, Octavian C. Tăslăuanu între anii 1906-1914.