Dispozitive portabile

METODE DE ÎNTREŢINERE PENTRU LAPTOPURI

PROCESUL DE ÎNTREŢINERE PREVENTIVĂ

În accepţiunea normelor europene CEI sau a celor internaţionale ISO mentenanţa se defineşte ca fiind un ansamblu de activităţi tehnice, economice şi manageriale care au ca scop asigurarea unei performanţe maxime a echipamentului considerat (laptop, PDA, Smartphone, etc…).

Întreţinerea preventivă se constituită dintr-o inspecţie regulată şi sistematică, eventual însoţită de curăţarea şi/sau înlocuirea componentelor şi aplicaţiilor utilizate de sistemul de calcul. Întreţinerea preventivă are rolul de a asigura o mai bună funcţionare a echipamentelor considerate, conducând la evitarea erorilor şi funcţionărilor defectuoase ale sistemelor. Întreţinerea preventivă se consideră a fi un element esenţial al activităţii tehnicienilor de întreţinere şi reparaţii fiind utilizată pentru a reduce posibilitatea apariţiei unor probleme hardware şi/sau software. Ansamblul activităţilor desfăşurate în cadrul procesului de întreţinere preventivă trebuie să cuprindă verificarea periodică a parametrilor de funcţionare a echipamentelor supuse verificării (aceşti parametrii de funcţionare sunt în limite normale stabilite prin documentaţia tehnică a echipamentelor).

Întreţinerea preventivă pentru echipamentele portabile nu este opţională. Dispozitivele periferice portabile sunt echipamente sensibile şi delicate şi trebuie realizate activităţi de întreţinere la interval regulate de timp sau ori de câte ori este necesar.

Cu cât există mai puţine erori cu atât probabilitatea de a efectua depanarea echipamentelor portabile este mai mică. Realizarea unei activităţi de întreţinere preventivă planificate conduce la economii substaţiale atât în unităţi de timp cât şi financiare. În procesul de întreţinere preventivă se poate include şi modernizarea unor unităţi hardware sau software ( un hard-disk care face zgomot, upgrade-ul de memorie, instalarea de actualizări de software de securitate sau de fiabilitate, etc…).

Rezolvarea problemelor este o deprindere ce se învaţă în timp. Nu toate procesele de întreţinere sunt identice, tehnicienii dezvoltându-şi şi rafinându-şi continuu abilităţile pentru întreţinere preventivă, bazându-se în mod egal pe cunoştinţe şi pe experienţa personală (atât cea teoretică cât şi cea practică).

Procedurile de întreţinere preventivă ce vor fi prezentate în continuare trebuie considerate ca un punct de pornire pentru a contribui la dezvoltarea deprinderilor şi abilităţilor de întreţinere şi depanare. Având în vedere faptul că fiecare situaţie este diferită, procesul de întreţinere al diferitelor echipamente mobile descris în această fişă ajută la determinarea cursului de acţiune pentru ca aceste echipamente să fucţioneze la parametrii normali.

PROCEDURI DE CURĂŢARE PENTRU DISPOZITIVE PORTABILE

Lucrările de întreţinere preventivă ale dispozitivelor portabile cuprind următoarele:

• 
  curăţarea periodică cu materiale folosite la curăţarea sistemelor de calcul;
  
• 
  întreţinerea componentelor hardware;
  
• 
  întreţinerea componentelor software;
  
• 
  întreţinerea echipamentelor periferice.
  

Lucrări de întreţinere ale sistemelor de calcul pot fi:

• 
  executate de operatorul sistemului de calcul (curente);
  
• 
  executate de personalul de întreţinere (periodice).
  

Personalul care utilizează sistemul de calcul, în afară de modul de operare, trebuie să cunoască şi să respecte un ansamblu de măsuri corespunzătoare întreţinerii:

• 
  măsurile de siguranţă care trebuiesc luate la punerea în funcţiune;
  
• 
  etapele punerii în funcţiune, respectându-se operaţiile în succesiunea şi corelarea lor;
  
• 
  supravegherea pe timpul funcţionării pentru evitarea apariţiei unor fenomene nedorite;
  
• 
  modul în care se face oprirea, cu respectarea operaţiilor în succesiunea şi corelarea lor;
  
• 
  măsurile necesare a fi luate în cazul apariţiei unor situaţii anormale;
  
• 
  protecţia sistemului contra agenţilor corozivi şi a prafului;
  
• 
  protejarea de lovituri, zgârieturi şi alte degradări, ale componentelor care pot influenţa funcţionarea;
  
• 
  modul de curăţare şi desprăfuire periodică.
  

Curaţenia zilnică este cea mai uşoară şi cea mai ieftină metodă de a proteja şi a prelungi viaţa pentru echipamente de calcul în general şi pentru cele mobile în special. Este foarte important să fie folosite produse şi proceduri corespunzătoare atunci când curaţaţi un echipamente şi dispozitive portabile. Întotdeauna trebuie citite avertismentele inscripţionate pe produsele de curăţat. Componentele dispozitivelor portabile sunt sensibile şi trebuie manevrate cu foarte mare grijă. Consultaţi cartea tehnică a dispozitivul mobil pentru informaţii suplimentare şi sugestii de curăţare.

1. Paşii ce trebuie parcurşi pentru curăţarea tastaturii laptop-ului.

1. 
   Opriţi laptop-ul.
   
2. 
   Deconectaţi toate echipamentele ataşate.
   
3. 
   Deconectati laptop-ul de la sursa de alimentare cu energie electrică.
   
4. 
   Înlăturaţi toate bateriile instalate.
   
5. 
   Ştergeţi laptop-ul şi tastatura cu o bucată de cârpă moale care este umezită în apă sau în soluţie de curăţare a ecranului calculatorului.
   

2. Curăţare prin ventilare.

1. 
   Opriţi laptop-ul.
   
2. 
   Deconectaţi toate echipamentele ataşate.
   
3. 
   Deconectati laptop-ul de la sursa de alimentare cu energie electrică.
   
4. 
   Înlăturaţi toate bateriile instalate.
   
5. 
   Folosiţi aerul comprimat sau aspiratorul pentru a curăţa praful de pe ventilatoare şi fantele din spatele ventilatorului.
   
6. 
   Folositi penseta pentru a îndepărta orice urma de mizerie.
   

3. Procedurile de curăţare a LCD-uui.

1. 
   Opriţi laptop-ul.
   
2. 
   Deconectaţi toate echipamentele ataşate.
   
3. 
   Deconectati laptop-ul de la sursa de alimentare cu energie electrică.
   
4. 
   Înlăturaţi toate bateriile instalate.
   
5. 
   Ştergeţi monitorul cu o bucată de cârpă moale umezită în soluţie de curăţare.
   

Nu pulverizaţi soluţie de curăţare direct pe monitorul LCD. Folosiţi produse create special pentru curăţarea monitorului LCD.

4. Procedurile de curăţare a Touch Pad-ului.

1. 
   Opriţi laptop-ul.
   
2. 
   Deconectaţi toate echipamentele ataşate.
   
3. 
   Deconectati laptop-ul de la sursa de alimentare cu energie electrică.
   
4. 
   Înlăturaţi toate bateriile instalate.
   
5. 
   Ştergeţi uşor suprafaţa touch pad-ului folosind o bucată de cârpă moale şi umezită în soluţie de curăţare. Nu se utilizează niciodată cârpe umede. Kit de curățare laptop
   

5. Procedurile de curăţare a unitatii floppy

Pentru a curăţa o unitate floppy se foloseşte echipamentul de curăţare a acesteia, care include discuri care şterg impurităţile de pe capul de redare a unităţii floppy, impurităţi care s-au acumulat de-alungul operaţiilor normale.

1. 
   Scoateţi discheta din unitate.
   
2. 
   Inserati discul de curăţare şi lăsaţi-l cât timp este nevoie pentru a se curăţa unitatea flopy.
   

6.Procedurile de curăţare a driver-ului optic(unităţii optice)

Mizeria, praful şi alte impurităţi sunt colectate de driver-ul optic. Driver-ele contaminate pot cauza defecţiuni, pierderi de date, mesaje de eroare şi pierderi ale productivităţii.

1. 
   Pentru curăţarea unităţilor optice se utilizează un CD sau DVD de curăţare. Marea majoritate a unităţilor optice includ un disc optic de curăţare. La fel ca şi dispozitivul pentru curăţarea unităţii flopy, şi dispozitivul pentru curăţarea unităţii optice conţine o soluţie de curăţare şi un disc non-abraziv care este inserat în driver-ul optic.
   
2. 
   Eliminaţi cd-ul sau dvd-ul din driver-ul optic.
   
3. 
   Inseraţi discul de curăţare şi lăsa-ţi-l cât timp este necesar pentru a curăţa toate zonele cu care intră în contact.
   

7.Curăţarea unui CD sau DVD

Discul care urmează a fi curăţat trebuie examinat să nu aibă zgârieturi. Discurile care prezintă zgârieturi adânci trebuie înlocuite; acestea pot produce erori de date. Discul trebuie curăţat atunci când apar probleme(sărirea sau calitatea proastă a redării CD-ului sau DVD-ului). Pentru curăţarea CD-urilor sau DVD-urilor se folosesc produse care au şi rolul de a le proteja de praf, amprente şi zgârieturi.

1. 
   Ţine-ţi discul de partea din mijloc.
   
2. 
   Ştergeţi uşor discul cu o cârpă moale de bumbac. Nu trebuie utilizată hârtie sau sau alte materiale care ar putea zgâria discul sau ar putea lăsa urme.
   
3. 
   Ştergeţi discul din interior spre exterior. Sunt interzise mişcările circulare.
   
4. 
   În cazul în care pe CD-uri sau DVD-uri rămân impurităţi se curăţă discul folosind o cârpă moale de bumbac pe care s-a adăgat puţină soluţie de curăţare.
   
5. 
   CD-ul sau DVD-ul se introduce în unitatea optică numai uscat.
   

CONTEXTUL ȘI EVOLUTIA TELEFONULUI INTELIGENT
TELEFONUL MOBIL

Istoric

Alexander Graham Bell este inventatorul telefonului, în anul 1878 efectuând primul apel telefonic. De atunci, însa, telefoanele au evoluat mult și continuă să evolueze într-un ritm accelerat.

Inventatorul primului telefon mobil este considerat dr. Martin Cooper, fostul manager de sistem din cadrul companiei Motorola. Primul apel de pe un telefon mobil a fost făcut de Cooper la 3 aprilie 1973.


MicroTAC 9800X


DynaTAC 8000X

Bradul Motorola a inrodus pe piața printre primele telefoane, începand cu anii '80. Aceste telefoane erau complet diferite fața de telefoanele de astăzi, nefiind deloc practice sau accesibile din punct de vedere al costului. Asemenea dispozitive cântăreau și 2 kilograme, iar prețul se ridica la 4000 de dolari. 1983 a fost anul în care Motorola a prezentat primul telefon mobil comercial din lume, Dyna TAC 8000X, cu tehnologie analogică. In 1989, însa, Motorola aduce pe piața primul telefon cu adevarat portabil, Motorola MicroTAC 9800X. Până în acel moment telefoane mobile erau fabricate mai mult ca telefoane de masină, din cauza dimensiunilor mari.

În anii ce urmează, companii ca Nokia, Ericsson sau Samsung, devin jucători importanți pe piața telefoniei mobile, dispozitivele variând în ceea ce privește forma sau funcțiile de care dispuneau: browser WAP, interfață GPS, MP3, calendar, radio FM, port Infraroșu, Bluetooth, ecran color, camero foto, etc.

Ericsson T68 – primul telefon mobil color


Samsung SPH M100 uproar – primul telefon mobil cu MP3




Standarde de telefonie mobilă

Când telefoanele mobile au început sa fie accesibile pubicului larg, erau puține standarde industiale răspândite care să se aplice tehnologiilor de telefonie mobilă. Fără standarde, era dificil și scump sa se inițieze apeluri persoanelor din alte rețele.

La apariția acestei industrii, majoritatea standardelor de telefonie mobilă erau de tip analog. Astăzi, standardele de telefonie mobilă sunt în mare parte digitale.

Prima generație (1G) de telefoane mobile au intrat în utilizare în anii '80. Telefoanele de prima generație foloseau în principal standarde de tip analog, incluzând Advanced Mobile Phone System (AMPS) și Nordic Mobile Telephone (NMT). În sistemul analog, informația vocală este trimisă prin variația undelor radio folosite de telefon utilizând același tipar ca și vocea la difuzor. Din păcate, aceasta înseamnă că interferențele și zgomotul, care de asemenea variază semnalul, nu pot fi separate cu ușurința de voce în semnal. Acest factor limitează necesitatea sistemelor de tip analog.

In anii '90, generația a doua (2G) a telefoanelor mobile a fost marcată de o schimbare de la standardele analogice la cele digitale. Standardele de telefonie mobilă de generație secundă au inclus Global System for Mobile (GSM), Integrated Digital Enhanced Network (iDEN), și Code Division Multiple Access (CDMA). Semnalele digitale transformă vocea de la difuzor într-o serie de unu și zero. Această tehnologie degradează puțin semnalul, deoarece unu și zero nu sunt o reprezentare fidelă a vocii. Totuși, semnalul digital este robust. El poate fi reparat folosind rutine de corectare a erorilor, dacă sunt interferențe. De asemenea, semnalele digitale pot fi compresate, facând sistemul mult mai eficient decât cel analog.

Standardele din a treia generație permit telefonelor mobile să treacă mai departe de comunicațiile simple de voce si date. Acum este normal pentru telefoanele mobile sa trimită și recepționeze text, fotografii, și video. Este de asemenea normal pentru telefoanele mobile 3G să acceseze Internet-ul și să folosească Global Positioning System (GPS).

Standardele de a patra generație (4G) au fost susținute de mulți utilizatori, ca raspuns la disponibilitatea ratelor crescute de transfer. Ratele de transfer mai mari vor permite utilizatorilor să descarce fișiere, ca de exemplu video si muzică, mai repede decât a fost disponibil la standardele generațiilor trecute.

SMARTPHONE – TELEFONUL INTELIGENT

Ce este un smartphone?

Smartphone-ul este un telefon mobil cu capabilitați de calcul și conectivitate mult mai avansate decat telefoanele obișnuite. Smartphone-ul este un aparat mobil multimedia multifuncțional, conectat la o rețea GSM sau UTMS. Dispune de o tastatură reală sau virtuală și oferă funcționalitațile mai multor dispozitive electronice și, precum PDA-ul (Personal Digital Assistant), GPS-ul, minicalculator, aparat foto-video, MP3-player, are funcțiile unei agende personale și poate afișa și reda date multimedia cum ar fi calendar, fotografii, video, muzică, documente și altele. De obicei, dispune de un ecran tactil numit touchscreen.

Cea mai importantă funcționalitate a unui smartphone, incorporată deja in majoritatea modelelor, este conexiunea la internet. Aceasta se realizează prin intermediul unei rețele rapide de tip 3G (mai nou 4G) sau prin intermediul internetului wireless (Wi-Fi). In acest caz, smartphone-ul dispune și de o aplicatie pentru navigarea pe internet (browser web).

Toate funcțiile unui smartphone sunt rulate cu ajutorul unor aplicații care lucrează sub un sistem de operare specific. Unele dintre cele mai cunoscute și mai folosite sisteme de operare sunt Symbian OS, iOS, Android, BlackBerry OS, Windows Mobile/ Windows Phone si Palm OS. Smartphone-ul permite programarea și instalarea unor aplicatii (apps) suplimentare care ii pot extinde posibilitațile.

Istoric

Dispozitive care puteau combina telefonia si calculul au fost pentru prima dată conceptualizate în 1973 și au fost oferite spre vanzare la începutul anului 1993.

Termenul ''smartphone'' a apărut pentru prima data în 1997, cand cei de la Ericsson au descris conceptul GS 88 Penelope ca fiind un Smart Phone (telefon inteligent).


Simon Communicator

Primul telefon mobil ce a avut incorporată funcționalitatea unui PDA a fost prototipul celor de la IBM, realizat in 1992 și prezentat la salonul de tehnologie COMDEX din același an. O versiune mai bine pusă la punct a fost scoasă pe piața în 1994 de BellSouth, sub denumirea de Simon Personal Communicator. Simon a fost primul dispozitiv care poate fi numit smartphone, deși termenul incă nu aparuse. Pe langă abilitatea de a efectua și a primi apeluri telefonice, conţinea şi o aplicaţie calendar, o agendă telefonică, un calculator, un editor de notiţe, e-mail, trimitere şi primire de fax-uri şi jocuri. Nu conţinea taste, în schimb era folosit un ecran tactil pentru a selecta numere de telefon cu degetul sau se putea folosi un stylus (creion) pentru a crea notiţe. Ţinând cont de standardele de astăzi, Simon ar fi un produs încadrat în clasa inferioară, insa în perioada in care a fost lansat pe piaţă, dispozitivul a fost incredibil de avansat.

Nokia Communicator 9000 a fost primul smartphone produs de Nokia şi a fost lansat pe piaţă în 1996. Nokia 9210 a fost primul model de Communicator cu ecran color şi a fost primul smartphone cu un sistem de operare deschis. Communicator 9500 a fost primul dispozitiv Communicator Nokia cu cameră şi primul dispozitiv Nokia cu WIFI. Ultimul Communicator E90 include GPS. Modelul Nokia Communicator este remarcabil şi ca fiind cel mai scump model de telefon vândut de un brand de top pentru aproape toată perioada de viaţă a seriilor din model, peste 20% şi câteodată chiar peste 40% mai scump decât următorul cel mai scump smartphone produs de orice alt brand de top.

In 1999, firma japoneza NTT Docomo a lansat primele smartphone-uri care au reușit să provoace o achizitionare în masă intr-o țara. Aceste telefoane rulau pe i-mode, un sistem ce oferea viteze de transmitere a datelor de pană la 9,6 kbits/secundă. Implementarea i-mode i-a ajutat pe cei de la NTT Docomo să adune, pana la sfarsitul anului 2001, un total de aproximativ 40 de milioane de utilizatori.

La inceputul anului 2000, Ericsson Mobile Communications a lansat Ericsson R380, primul dispozitiv comercializat sub denumirea de smartphone, dar care nu putea să ruleze aplicaţii third party.

În 2001 RIM a lansat primul BlackBerry care a fost primul smartphone optimizat pentru folosirea wireless a email-ului. Până in iunie 2007 s-au vândut 8 milioane de dispozitive BlackBerry, din care trei pătrimi în America de Nord.

Inainte de Android, iOS si BlackBerry, smartphone-urile rulau pe sistemul de operare Symbian, dezvoltat la început de cei de la Psion. A fost cel mai utilizat sistem de operare pentru smartphone-uri din lume până în 2010.

DE LA PDA LA TELEFOANE INTELIGENTE

Tendinte de convergenta intre PDA si Smartphone

Pornind de la definiția " Un Smartphone este fie un telefon mobil cu funcîii de PDA, fie un PDA tradițional cu funcții de telefon mobil, depinzând de formă sau stil și de producator. ", este evidenta relația strănsă dintre domeniul PDA-urilor și cel al telefoanelor inteligente , mergându-se chiar până la contopire. Între cele doua categorii de dispozitive mobile deja nu mai există diferențe majore, din moment ce telefoanele au inclus mai toate funcțiile specifice PDA -rilor, iar tot mai multe PDA-uri au fost dotate cu conectivitate prin infrastructura reţelelor de comunicaţii mobile, căpătând astfel şi funcţia de telefonie mobilă.

Mai mult de atat, majoritatea sistemelor de operare actuale sunt instalate atât pe telefoanele inteligente cât şi pe PDA-uri, fiind foarte greu de stabilit din ce categorie fac parte noile dispozitive.

Destinaţia principală a unui PDA (personal digital assistant – denumit şi handheld sau palmtop) este acea de a fi o agendă sau un organizator electronic portabil, uşor de folosit şi capabil de a schimba informaţii cu PC-ul. Este o extensie a PC-ului, nu un înlocuitor. PDA urile au evoluat mult în ultimii ani. Nu pot numai să memoreze informaţii personale cum sunt adresele, întâlnirile şi listele de sarcini, dar pot să se şi conecteze la internet, să funcţioneze ca şi dispozitive GPS, telefoane mobile, sau să ruleze aplicaţii multimedia, iar capabilităţile acestora continuă să crească.

Istoria PDA-urilor

Primul PDA este considerat a fi CASIO PF-3000 lansat în luna mai a anului 1983. Termenul PDA a fost folosit pentru prima dată în 7 ianuarie 1992 de către preşedintele executiv al companiei Apple în cadrul Expoziţiei Internaţionale a Pasionaţilor de Electronică de la Las Vegas făcând referire la platforma Apple Newton.

În 1993, Apple a lansat Newton MessagePad, oferind utilizatorilor aplicaţii cum sunt agenda electronică, listă de sarcini, calendar, jurnal telefonic şi carneţel pentru notiţe. Unele dintre inovaţiile incluse în Newton MessagePad au devenit caracteristici standard ale PDA-urilor, incluzând afişajul tactil şi creionul, recunoaşterea scrierii de mână, portul pentru infraroşu şi portul pentru extindere. Newton MessagePad nu a cunoscut un succes prea mare, fiind produs doar pana in 1998.

În 1996 Nokia a lansat primul telefon mobil cu funcţionalitate PDA completă (9000 Communicator) care avea să devină cel mai vândut PDA la nivel mondial şi care a dat naştere la o categorie de telefoane: telefoanele inteligente (smartphones). Astăzi, marea majoritate a PDA-urilor sunt smartphone-uri. Telefoanele smartphone se vând în peste 150 milioane de exemplare pe când PDA-urile simple se vând doar în aproximativ 3 milioane de exemplare anual.

Primul PalmPilot a fost lansat în martie 1996 de Palm Computing. Acesta rula propriul său sistem de operare Palm, încăpea într-un buzunar de cămaşă şi se putea sincroniza cu PC-ul. PalmPilot era uşor de folosit, şi putea memora mii de contacte, întâlnirişi notiţe. Parţial, dimensiunea redusă se datora lipsei tastaturii. Pentru introducerea datelor se utiliza un creion şi limbajul Graffiti. De asemenea, Microsoft a încercat diferite forme de calculatoare portabile, ca PenWindows şi TabletPC. În Noiembrie 1996, Microsoft a lansat Windows CE, primul său sistem de operare pentru dispozitive mobile, dublat de Handheld PC – primul competitor pentru PalmPilot bazat pe Windows.

PDA-urile tradiţionale de astăzi sunt descendente ale dispozitivelor originale PalmPilot şi Microsoft Handheld PC. Dispozitivele Palm rulează sistemul de operare Palm OS, iar dispozitivele Microsoft Pocket PC rulează Windows Mobile. Diferenţele dintre cele două sisteme sunt mai puţine decât în trecut.

FUNCȚIILE DE BAZĂ ALE PDA-URILOR ȘI SMARTPHONE-URILOR

Terminalele mobile de tip PDA și telefon inteligent dispun de o gamă largă de aplicații, oferind funcții de:

• 
  Management al informațiilor personale, realizate prin aplicații software cu următoarele obiective:
  

Memorarea informaţiilor de contact (nume, adrese, numere de telefon, adrese de e-mail);

Întocmirea listelor de sarcini zilnice;

Memorarea notiţelor;

Urmărirea evenimentelor programate (agendă, calendar);

Anunţarea întâlnirilor (ceas, funcţii de alarmă);

Realizează calcule matematice.

• 
  Rularea aplicaţiilor software specializate ( de exemplu dispozitivele Windows Mobile rulează versiuni adaptate de Word, Exel, PowerPoint, Internet Explorer, sau Windows Media Player);
  
• 
  Rularea altor tipuri de aplicații software pentru jocuri, multimedia, diete și exerciții fizice, călătorii, plăți și informații, etc;
  
• 
  Conectivitate la internet prin puncte de acces Wi-Fi;
  
• 
  Conectivitate fără fir de rază scurtă prin tehnologii în infrarosu IR (modele vechi) sau Bluetooth;
  
• 
  Funcții GPS incorporate;
  
• 
  Cameră digitala foto – video;
  
• 
  Transfer de date între terminalele mobile și PC;
  

Funcții Smartphone

Funcții de securitate inegrate, etc.