Drept international privat (dip) cursul 1 Raporturile juridice de drept intl privat

Astfel, prima conditie a retrimiterii e data tocmai de existenta acestui conflict negativ. Aceasta e o conditie necesară dar nu si suficientă, deoarece mai trebuie intrunita si o a doua conditie, ce tine de sensul trimiterii pe care norma conflictuală a forului o face la un sistem de drept strain, care poate fi de două feluri:

- o trimitere numai la normele materiale ale sistemului de drept strain (trimiterea ignoră normele conflictuale ale acelui sistem de drept), caz in care se va aplica dreptul material strain, fara a exista posibilitatea retrimiterii.

- o trimitere la intregul sistem de drept strain, adica şi la normele conflictuale straine. În acest caz poate interveni retrimiterea.

Sensul trimiterii se soluţionează după lex fori, fiind in ultima instanta o problema de calificare a normelor conflictuale.

În concluzie, pentru a exista retrimitere trebuie intrunite 2 condiţii cumulative:

• 
  sa existe un conflict negativ între normele conflictuale din sistemele de drept în prezenţă, cu privire la raportul juridic litigios;
  
• 
  normele conflictuale ale forului sa trimita la intregul sistem de dr strain (norme materiale+ norme conflictuale).
  

Retrimiterea = situatia juridică aparută in cazul in care norma conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain in intregul sau, deci inclusiv la normele sale conflictuale, iar sistemul de drept strain prin normele sale conflictuale in materie nu primeste trimiterea ci, fie trimite înapoi la sistemul de drept al forului, fie trimite mai departe la un sistem de drept al unui stat terţ.
Retrimiterea este o operaţiune logico-juridica care are loc exclusiv in mintea judecatorului sau autoritatii competente să soluţioneze litigiul. Ea nu trebuie confundata cu declinarea de competenta, aceasta din urmă reprezentând o trimitere materială a dosarului, pe când retrimiterea este o operaţiune pur logico-juridică.

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT (DIP)
CURSUL 3
Si in materia retrimiterii avem o speta lider - Speta FORGO: un cetatean bavarez a trait cel mai mult timp in Franta unde nu a dobandit insa nici cetatenia, nici domiciliul legal (nu îndeplinea condiţiile cerute de statul francez), avand aici doar un domiciliu de fapt. La moartea sa a lasat o succesiune imobiliara importanta, iar rudele colaterale dupa mama au intentat in fata instantelor franceze o petiţie ereditară in revendicarea succesiunii. In fata instantei s-a pus problema dupa ce sistem de drept va fi solutionata succesiunea. Potrivit normelor conflictuale franceze, succesiunea imobiliara era supusa legii cetateniei defunctului astfel incat se trimitea la dreptul bavarez. Instanta franceza a constatat insa ca in dreptul bavarez exista o normă conflictuală conform careia succesiunea imobiliara era supusa legii domiciliului de fapt al defunctului.

Cu alte cuvinte, dreptul francez a trimis la sistemul de drept strain (cel bavarez), dar acesta nu a primit trimiterea, trimitand inapoi.

Solutia pe fond in aceasta speta: conform legii franceze sfera rudelor era mult mai restransa ca in dreptul bavarez, astfel incat rudele colaterale care introdusesera actiunea nu aveau vocaţie succesorală, deci statul pe teritoriul caruia se aflau bunurile, cel francez, a cules moştenirea).
Comentariul profesorului: in speta de mai sus cu olandezul (Testamentul Olandezului) calificarea se face potrivit legii franceze (se respecta regula).
Retrimiterea este de două feluri:

1. 
   retrimiterea de gradul I (retrimitere simpla sau trimitere inapoi) – intervine atunci cand norma conflictuală trimite la dreptul forului (speţa Forgo)
   

2. 
   retrimiterea de gradul II (retrimitere complexa sau trimitere mai departe) – norma conflictuală straina trimite la sistemul de drept al unui stat tert
   

a) Reglementarea retrimiterii de gradul I se află in art 4(1) din legea 105/92, care prevede că „daca legea straina determinata potrivit normelor conflictuale române retrimite la dreptul român, se aplică legea română, afară de cazul in care se prevede in mod expres altfel”. Deci în dreptul român este acceptabilă retrimiterea de gradul I.

Argumentele pentru admiterea retrimiterii de gradul I sunt:

• 
  trimiterea făcută de norma conflictuală română la un sistem de drept străin trebuie considerată ca o ofertă făcută de dreptul străin de a se aplica, iar nu ca o obligaţie din afară. Deci, dacă dreptul străin nu primeşte, este firesc ca dreptul străin să fie respectat;
  
• 
  unitatea sistemului de drept străin. Dacă norma conflictuală română trimite la acesta, este normal ca acel sistem să fie privit în ansamblul său. De aici rezultă că acea normă conflictuală străină trebuie luată în considerare spre a nu se încălca unitatea acelui sistem de drept străin;
  
• 
  oportunitatea rezidă în faptul că retrimiterea împacă cele două sisteme de drept în prezenţă (ambele sunt astfel respectate).
  

Excepţie de la retrimiterea de gradul I: atunci cand, intr-un contract, partile au determinat prin vointa lor ca aplicabil un anumit sistem de drept. Astfel, chiar daca partile nu au prevazut in mod expres, se prezuma ca trimiterea s-a facut numai la dreptul material strain. Reuzultă deci că în materie de contracte nu avem retrimitere, pentru că aici norma conflictuală aplicabilă este voinţa părţilor, lex voluntaris, prin clauza de alegere a legii aplicabile – clauza de electio juris. Astfel, cand exista lex voluntatis nu exista retrimitere de gradul I.
b) Reglemenatrea retrimiterii de gradul II

Art. 4 (2) din legea 105/1992 stipulează că „ retrimiterea făcută de legea străină la dreptul altui stat este fără efect”. Deci, rezultă că se va aplica sistemul de drept străin la care norma conflictuală română face trimitere şi nu sistemul de drept străin al unui stat terţ, la care trimite primul sistem de drept străin menţionat.

SEMINAR

L 105/92 –art 3: calificarea se face potrivit/conform L romane( L forului).

Calificarea se face ca sa stim ce NC aplicam. Ipoteza: nu avem o NC specifica asa ca treb sa calificam noi situatia.

Speta lider in materie de calificare : Testamentul Olandezuluitestament olograf facut de un olandez in Franta.

Testamentul olograf –in dr fr: legat de forma apoi se cauta in NC care trimite la L locului=> L Fr -in dr olandez: o probl de capacitatese cauta in NC la probl de capacitate ca sa vedem la ce L trimite.

In primul rand instanta vede daca e competenta & apoi care e L aplicabila.

Importanta calificarii dupa continutul NC: --schimba norma conflictuala

--modifica sistemul de drept (lex causae)

--eventual poate schimba solutia pe fond

Calificarea legaturii NC: --nu schimba NC

--schimba sistemul de drept

--schimba eventual solutia pe fond

Neexistand o NC specifica, testamentul olograf l-am calificat ca o problema de forma.

Aplicarea legii străine ca lex causae
Norma conflictuală romana poate sa trimita fie la legea romana care se va aplica ca lex causae, situatie in care judecatorul sau arbitrul va aplica legea romana ca si in cazul unui raport juridic fara element de extraneitate.

In schimb, atunci cand norma conflictuală romana trimite la un sistem de drept strain ce urmeaza a se aplica fondului problemei, apar anumite probleme specifice, astfel:

• 
  prima problemă care se pune este dacă legea străină este aplicabilă atunci când norma conflictuală română trimite la ea? DA, trimiterea este obligatorie, căci altfel înseamnă a încălca însuşi sistemul de drept român. Trimiterea se face la întregul sistem de drept străin (lex causae = un întreg sistem de drept român/străin).
  
• 
  a doua problemă este legată de titlul cu care este aplicat dreptul străin în România (analiză de drept comparat).
  

În multe sisteme de drept (englez, german), dreptul străin nu este asimilat unui element de drept, în raţionamentul logic făcut de instanţă.

În dreptul român sistemul de drept străin este privit ca şi sistem de drept român, deci este asimilat unui element de drept.

Consecinţele care decurg din faptul că dreptul român concepe dreptul străin ca un element de drept şi nu ca un element de fapt sunt:

 1. cine poate invoca legea străina în fata autoritatilor forului?

1. 
   În sistemul de drept român, datorita faptului ca legea straina e considerata un element de drept, ea poate fi invocata atat din oficiu, de instanta de judecata, cat si de partea interesata => instanta de judecata, in temeiul rolului activ (art 129-130 C.P.Civ.), poate invoca din oficiu si pune in discutia partilor aplicarea unei legi straine, când norma conflictuala straina a trimis la ea.
   

Cand norma conflictuală romana e imperativa (regula in materia normei conflictuale), instanta romana e chiar obligata sa invoce dreptul strain cand norma conflictuală trimite la el. Pe de alta parte, orice parte interesata poate invoca in fata instantei un drept strain in temeiul principiului disponibilitatii.

2. 
   In sistemele de drept care considera dreptul strain un element de fapt, invocarea legii straine in fata instantelor forului poate fi facuta numai de partea interesata, in timp ce instanta nu are obligatia de a aplica o norma straina.
   

CONCLUZIE: Dreptul român imbina sub aspectul invocarii legii straine, principiul rolului activ al judecatorului cu cel al disponibilitatii partilor.

2. cine trebuie să facă sarcina probei legii străine?

1. 
   In sistemele de drept care privesc dreptul strain ca un element de fapt, sarcina probei continutului legii straine revine in exclusivitate partii interesate care invocă acea lege străină.
   
2. 
   In dreptul român, sarcina probei legii straine se imparte intre judecator si parti. Astfel, instanta de judecata, datorita caracterului obligatoriu al aplicarii dreptului strain (cand norma conflictuală româna trimite la el), precum si in temeiul principiului rolului activ, va trebui sa depuna toate diligentele pt. aflarea continutului si intelesului, exact si complet al legii straine. In acest scop instanta poate dispune, chiar si din oficiu, administrarea tuturor mijloacelor de proba pe care le considera adecvate. Sub acest aspect exista o mare deosebire intre dreptul strain si dreptul national, constand in aceea ca, pt. dreptul strain, NU se aplica prezumtia ca judecatorul cunoaste legea (iura novit curia) => sarcina probei legii straine NU incumba exclusiv judecatorului, ci este impartita intre acesta si parti. Aceasta idee este exprimata in art.7 alin.2 - Legea 105/1992, conform caruia partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.
   

3. interpretarea legii străine.

Interpretarea revine, în principiu, instanţei române şi se va face după sistemul de drept străin.
4. legat de căile de atac în cazul gresitei interpretari sau aplicari a legii straine.
În cazul recursului, la instanţa superioară (ICCJ):

1. 
   În sistememele de drept, unde dreptul străin este un element de fapt, se pune problema dacă se poate face recurs la Curtea Supremă. Răspunsul este NU – pt. că legea străină este un element de fapt şi calea de atac este doar apelul.
   
2. 
   În sistemul de drept român, ICCJ/Curtea de Apel judecă în recurs numai pt. motive de nelegalitate, nu şi pt. motive de netemeinicie – atât timp cât dreptul străin este privit ca un element de drept, greşita lui aplicare/interpretare poate deschide calea recursului la ICCJ.
   

Pot fi formulate şi contestaţia în anulare şi revizuirea.

Recursul în interesul legii este problematic – nu se află laîndemâna părţilor, rostul lui este de a asigura o aplicare uniformă la nivel naţional a legii române (greşita aplicare a unei legi străine NU poate, dpdv teoretic, să ducă la un recurs în interesul legii). Interpretarea unitară cade în sarcina autorităţilor competente din statul respectiv.

Mijloacele de probă a legii străine
Legea română consacră libertatea instanţei şi a părţilor în alegerea mijloacelor de probă. În acest sens, art.7 alin.1 – Legea 105/1992 prevede: „continutul legii străine se stabileşte de instanţa judecătorească prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat”.
Clasificarea mijloacelor de probă a legii străine, probe:

 directe: procurarea legii străine în materialitatea ei (constând din coduri şi jurisprudenţă);

 indirecte: procurate fie de la autoritatile competente din statul strain, fie de la diferite organisme reprezentative ale acestuia, din Romania, care să indice cum anume se soluţionează problema în acel sistem de drept.

Cele mai frecvente mijloace practice de dovedire a conţinutului legii străine sunt:

• 
  procurarea directă a textului;
  
• 
  o expertiză de specialitate (apelarea la un avocat străin, un profesor universitar, care să emită o opinie legală referitoare la speţa în cauză).
  

Instanţele române îşi păstrează dreptul de apreciere asupra acestor mijloace de probă. Ele pot apela şi la serviciul Ministerului Justiţiei României (Departament de Legislaţie) şi astfel pot obţine certificate/avize de la autorităţile publice străine – instanţele române nu se adresează direct

România este parte la Conventia Europeana în domeniul informării asupra dreptului străin (Londra – 1968) si la Protocolul Adiţional la aceasta Convenţie (Strasbourg - 1978). România a aderat în 1991 prin H.G. 153/91.

Convenţia prevede obligaţia statelor membre de a-şi transmite reciproc informaţii privind dreptul lor – printr-o autoritate competentă – instanţelor străine (Ministerul Justiţiei este organul naţional român de legătură).
Informatiile se vor transmite printr-un organ national de legatura pe care fiecare stat si-l desemneaza.

Cererea trebuie sa emane de la o instanta judecatoreasca si sa se dovedeasca existenta unui proces pe rol. Raspunsul trebuie sa fie obiectiv si impartial urmand sa contina texte de L dar si lucrari doctrinare si comentarii explicite.

Se trimite un comentariu imparţial, nu unul pro causa, cât şi documente justificative.

Consecinţele imposibilităţii de probare a legii străine
Conform art.7 alin. 3 - Legea 105/1992: „În cazul în care este imposibil a se stabili continutul legii străine se va aplica legea română”. Imposibilitatea de probare a conţinutului legii străine trebuie să fie una absolută, în sensul că instanţa trebuie să faca dovada că s-au depus toate diligenţele pt. identificarea conţinutului legii străine. O simpla dificultate de probare a legii străine generată de depărtarea geografică a statului străin, de inexistenta izvoarelor scrise, NU justifica aplicarea imediata a legii române => aplicarea legii române apare ca un subsidiar.
In sprijinul caracterului subsidiar  argumente:

1. litigiul nu poate rămâne nejudecat, acţiunea reclamantului neputând fi respinsă deoarece nu e culpa nimănui pt. faptul că legea străină nu a putut fi probată;

2. în cazul când legea străină nu poate fi dovedită se aplica prezumţia simplă exprimată prin adagiul „cine alege instanta, alege si dreptul”(qui eligit judicem, eligit jus);

3. „acelaşi lucru este a nu fi cu a nu proba” – nu se poate respinge acţiunea ca nedovedită.

Cazurile de înlăturare de la aplicare a legii străine
Exista două situaţii expres prevazute de lege, când legea străină NU se va aplica:

 când legea străină încalcă ordinea publica din dreptul intl. privat român;

 atunci când dreptul străin a devenit competent prin fraudă (art.8 Legea 105/1992);
1. ORDINEA PUBLICA DE DIP ROMÂN = ansamblul principiilor fundamentale de drept ale statului român, aplicabile în raporturi juridice cu element de extraneitate.

Pe plan procesual, se invocă sub forma excepţiei de ordine publică, ridicată de oricare din părţi şi de instanţă din oficiu, în orice stadiu al pricinii.

Elemente definitorii ale ordinii publice de DIP:

1. 
   conţinutul noţiunii de ordine publică = principiile fundamentale de drept ale statului forului, aplicabile in raporturile juridice cu element străin. În unele cazuri ordinea publică este exprimată prin norme imperative, alteori este un ansamblu de principii (egalitatea dintre sexe, interdicţia poligamiei);
   
2. 
   dacă excepţia de ordine publică este admisă, efectul ei este că legea străină nu se va aplica pe teritoriul României. Asupra legii străine, ca atare, nu avem nici o putere, putem doar să o înlăturăm de la aplicare pe teritoriul ţării.
   

Comparaţie între ordinea publică de drept intern (a) şi ordinea publică de drept intl. privat (b)
Cele 2 instituţii se aseamana prin faptul că amandoua, prin excepţie, înlătură o lege de la aplicare (au acelaşi efect).
Deosebiri:

 au functii diferite:

- ordinea publică de drept intern este dată de ansamblul normelor imperative; are ca scop limitarea principiului autonomiei de voinţă a părţilor prin normele imperative (asupra lor nu se poate tranzacţiona);

- ordinea publică de drept intl. privat are scopul de a impiedica efectele unei legi străine în spaţiul românesc.

au sfere de aplicare diferite:

- ordinea publică de drept intern este mai largă decât ordinea publică de drept intl. privat – sunt mai multe cazurile în care apar probleme de ordine publică în dreptul intern, pt. că în plan intern legiuitorul are interesul să impună o anumită limită;

- în dreptul intl. privat însăm intră în coliziune mai multe sisteme de drept şi deci nu putem spune că tot ce este străin încalcă ordinea publică română – ordinea publică apare în dreptul intl. privat doar în cazuri excepţionale

Relaţie ordine publică internă-ordine publică în dreptul intl. privat (de la întreg la parte);
EX: Termenele de prescripţie extinctivă, desi sunt de ordine publica in dreptul intern (Decretul 167/58), NU sunt de ordine publica în DIP, astfel încât dacă norma conflictuală română, inclusiv lex voluntatis, trimite la un sistem de drept străin, iar acesta contine alte termene de prescriptie decat cele din dreptul român, aceste termene se vor aplica de catre instantele române.

EX: Legea procesuală română impune ca hotărârea jud. să fie motivată. În alte sisteme de drept însă (american), motivarea hotărârii nu este obligatorie – judecătorul român va trebui să recunoască o hotărâre americană, valabil pronunţată, chiar nemotivată (pt. că ea respectă sistemul de drept american) – condiţia motivării nu se extrapolează la nivel intl.

Caracterele ordinii publice de drept intl. privat
 dpdv spatial, ordinea publică de DIP are un caracter national (prin conţinutul său, ea exprimă principiile fundamentale ale sistemului de drept român);

 dpdv temporal, ordinea publică de DIP are intotdeauna un caracter actual, în sensul ca se ţine seama de ordinea publică din momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti/arbitrale;

 dpdv material, ordinea publică de DIP are un caracter de excepţie de la aplicarea legii străine normal competente. De la acest caracter de exceptie => anumite consecinţe:

a. ordinea publică e de stricta interpretare - ea nu poate fi interpretată extensiv, ci numai restrictiv.

b. ordinea publică de DIP împiedică producerea pe teritoriul României numai a acelor efecte ale legii străine, care sunt incompatibile cu principiile fundamentale ale legii române – nulitate parţială (restul normelor străine care sunt compatibile cu ordinea publică română se vor aplica).


DREPT INTERNATIONAL PRIVAT (DIP)
Cursul 4
Efectele ordinii publice de drept internaţional privat
2 Efecte:
unul negativ : consta in faptul ca se inlatura de la aplicare legea straina la care norma conflictuala romana trimisese. In acest sens: art 8 alin.1 lit.a din legea 105/92 precizează că „aplicarea legii straine se inlatura daca incalca ordinea publică de drept internaţional privat roman”.

unul pozitiv : art.8 alin. 2 din legea 105/92 precizează că „ in cazul inlaturarii legii straine se va aplica legea romana”.

Sfera noţiunii de ordine publică în dreptul internaţional privat
Sferele notiunii de ordine publică difera in functie de cadrul conflictului in care se aplica. Astfel, ordinea publică poate fi invocata, fie in cadrul conflictului de legi in timp si spatiu. fie in cadrul conflictului de legi in spatiu

1. 
   conflictul de legi in spatiu se creeaza in momentul nasterii, modificarii sau stingerii unui raport juridic atunci cand cu privire la acel raport juridic sunt susceptibile de aplicare 2 sau mai multe sisteme de drept din state diferite. Acesta e conflictul la care ne-am referit pana acum (sunt susceptibile de aplicare cel putin 2 legi diferite).
   

Se numeste conflict in spatiu pt ca cele 2 sisteme de drept susceptibile de aplicare coexista in spatiu.

2. 
   conflictul de legi in timp si spatiu se creeaza in cazul in care un raport juridic s-a nascut sub incidenta unui anumit sistem de drept, iar ulterior se cere ca efectul sa fie recunoscut intr-un alt stat, cu un alt sistem de drept.
   

Acest conflict se cere a fi in spatiu pt ca sistemele de drept coexista in spatiu si conflictul e in timp deoarece intre momentul nasterii raportului juridic si momentul in care se cer a fi recunoscute efectele acelui raport juridic trece o anumita perioada de timp.
Sfera ordinii publice diferita in cazul celor 2 conflicte de legi, fiind mai largă în cazul conflictului de legi în spaţiu

Prof: sunt mai multe situaţiile în care ordinea publică este invocată în conflictului de legi in spatiu, decât în cazul conflictului de legi în timp şi spaţiu. Cu alte cuvinte, NU toate principiile care sunt de ordine publica atunci cand sunt invocate in cadrul conflictului de legi in spatiu (mom nasterii/ modificarii/ stingerii unui rap jur) sunt de ordine publică si atunci cand privesc drepturile deja dobandite in strainatate.
Ex.1 : o casatorie intre o romanca si un cetatean strain (libian), care mai e casatorit in tara sa, NU se poate incheia in Romania chiar daca legea nationala a cetateanului strain permite casatoria poligama. In acest caz conflictul de legi e in spatiu. Daca insa aceleasi 2 persoane s-au casatorit in Libia iar sotia romanca solicita ulterior sa i se recunoasca in Romania efectele patrimoniale si nepatrimoniale ale acelei casatorii, aceste efecte vor fi recunoscute. In acest caz conflictul de legi era in timp si spatiu, punandu-se problema recunoasterii drepturilor dobandite de un cetatean roman in strainatate (deci nu se mai pune problema ordinii publice).

Ex.2: efectele unei casatorii religioase incheiate in strainatate intr-un stat in care aceasta casatorie produce efecte intre 2 cetateni ai aceluiasi stat vor fi recunoscute in Romania, desi o casatorie incheiata numai religios in Romania NU produce efecte juridice.

Ex.3: dacă un copil din afara căsătoriei îşi stabileşte filiaţia într-o ţară străină în condiţii pe care legea română nu le cunoaşte, efectele stabilirii filiaţiei se recunosc şi în România.
Din cele prezente de mai sus rezultă că ordinea publică are 3 sfere de cuprindere cu intinderi variabile :

1. ordinea publică de drept intern (are sfera cea mai larga)

2. ordinea publică in cazul conflictului de legi in spatiu

3. ordinea publică in cazul conflictului de legi in spatiu si timp (are sfera cea mai restrânsă)

Comparaţie între ordinea publică de drept internaţional privat şi normele de aplicaţie imediată
Asemănări: au în esenţă acelaşi scop, anume protejarea sistemului de drept naţional (a principiilor sale fundamentale) şi acelaşi efect, anume faptul că legea străină este înlăturată de la aplicare).

Deosebiri: de raţionament juridic, astfel:

1. 
   la norma de aplicaţie imediată nu apare conflictul de legi (nu se pune problema aplicării unei norme conflictuale ci legea legea română imperativă, chiar dacă raportul juridic are element de extraneitate);
   
2. 
   ordinea publică poate sau nu înlătura norma conflictuală, după cum conflictul de legi este numai în spaţiu (vezi ex.1 - deci ordinea publică înlătură legea străină) sau în timp şi în spaţiu (vezi ex.2 – se aplică legea străină)
   

Fraudarea legii aplicabile în dreptul internaţional privat
Frauda la lege in dreptul intl. privat exista atunci cand partile unui rap jur folosesc intr-un scop fraudulos sau ilicit un mijloc de drept intl. privat si fac aplicabil acelui raport juridic un alt sistem de drept decat cel normal competent sa se aplice.
Modalitatile de fraudare a L:
De regula, sunt 2 modalitati:
1. intr-un raport juridic de drept intern care in mod normal NU ar trebui sa aiba un element de extraneitate, se introduce in mod fraudulos un element nou care declanseaza artificial un conflict de legi, iar prin aplicarea normei conflictuale normal competente se trimite la un alt sistem de drept decat dreptul intern care ar fi fost in mod firesc competent a se aplica acelui raport juridic.

De ex.: la o societate comercială legata in mod normal de dreptul român prin elementele ei definitorii (nationalitate, sediu, capital social), partile stabilesc prin actul constitutiv ca sediul sa fie situat in strainatate, in scopul de a eluda legile fiscale romaneşti.

Astfel, se creează artificial un conflict de legi, elementul de extraneitate fiind dat de sediul social aflat in strainatate, iar prin aplicarea normei conflcituale normal competente (lex societatis - art 40 alin.1 din legea 105/92) se face aplicabil acelei societati comerciale dreptul strain in detrimentul celui roman care ar fi fost firesc a se aplica.

2. intr-un raport juridic care are deja un element de extraneitate, deci e un raport de DIP, partile schimba in mod fraudulos punctul de legatura facand aplicabil acelui rap jur prin intermediul normei conflictuale aplicabile pentru noul punct de legatura un alt sistem de drept decat cel normal competent, conform normei conflictuale initiale.

Ex un cetatean strain isi schimba cetatenia doar pt a avea efectele noii cetatenii, fraudand astfel L competenta.
Conditiile cumulative ale fraudei la lege in dreptul intl. privat: (trebuie intrunite cumulativ)
1. trebuie sa existe un act de vointa al partilor, in sensul deplasarii punctului de legatura privitor la un anumit raport juridic. Cu alte cuvinte, frauda la lege implica o activitate volitiva a partilor raportului juridic, o activitate frauduloasa de schimbare a punctului de legatura.

Din această condiţie rezultă că frauda la lege poate interveni numai in cazul raporturilor juridice la care sunt aplicabile norme conflictuale cu puncte de legatura mobile sau variabile, adica cu puncte de legatura ce pot fi deplasate.

Nu toate punctele de legatura sunt mobile. Exista puncte de leg fixe.

Puncte mobile (ex:) : cetatenia si domiciliul persoanei fizice, sediul persoanei juridice, locul producerii unui delict, locul situarii unui bun mobil

2. partile trebuie sa foloseasca un mijloc de drept intl. privat care prin el insusi e licit ( de ex. operatiunea de stabilire a sediului social in strainatate e o operatiune licita prin ea insasi, ea devenind ilicita doar datorita scopului in care e facuta).

3. scopul urmarit de parti sa fie ilicit. Frauda la lege presupune in mod esential existenta acestui element subiectiv (intentia frauduloasa a partilor). Scopul urmarit de parti e inlaturarea sistemului de drept normal competent sa se aplice si atragerea ca aplicabil a unui alt sistem de drept. Rezultă că frauda la lege reprezinta o incalcare indirecta a normei conflictuale a forului si deci a sistemului de drept normal competent sa se aplice raportului juridic respectiv.

4. rezultatul obtinut sa fie ilicit. Caracterul ilicit al rezultatului e dat de caracterul ilicit al scopului. Prin ipoteza, rezultatul urmarit si realizat de catre parti trebuie sa fie mai favorabil pt. parti decat cel care s-ar fi obtinut daca s-ar fi aplicat sistemul de drept normal competent.
Sancţiunea fraudei la lege în dreptul intl. privat român
In functie de obiectul fraudei avem 2 situatii:

1. e fraudat dreptul roman in favoarea dreptului strain

2. e fraudat dreptul strain in favoarea dreptului romanesc
1. Dreptul român este fraudat în favoarea celui străin

Art. 8 alin.1 din legea 105/92 spune că „aplicarea legii straine se inlatura daca a intervenit competenta prin frauda. In cazul inlaturarii legii straine se aplica legea română”.

Din acest text de lege rezultă că sancţiunea fraudei la lege în preptul intl. privat român implica 2 efecte:
unul negativ, constand in inlaturarea legii straine competente prin frauda. Efectul acesta se materializează în două moduri:

• 
  prin inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane. Astfel, actul juridic incheiat in strainatate sau sub incidenta unei legi straine e considerat ca inexistent in fata autoritatilor romane. Dar actul ramane valabil in strainatate !!!
  

• 
  declararea nulitatii actului juridic de catre instantele judecatoresti romane. In aceasta situatie actul juridic respectiv nu va mai produce efecte nici in tara nici in strainatate.
  

unul pozitiv, reprezentat de aplicarea in subsidiar a legii romane

Observaţii:

1. 
   frauda la lege trebuie sanctionata chiar si in situatiile in care problema fraudei apare in sfera unui contract, adica acolo unde functioneaza autonomia de vointa a partilor, deoarece ceea ce e sanctionat e frauda la lege (fraus omnia corrumpit), iar nu simpla incalcare a normei conflictuale romane competente a se aplica.
   
2. 
   sancţiunea fraudei la lege este subsidiară faţă de alte sancţiuni, cum ar fi ordinea publică
   

2. Dreptul străin este fraudat în favoarea celui român

Legea 105/92 nu reglementeaza aceasta situatie, punându-se astfel problema daca se va mai sanctiona frauda la lege în această situaţie.

Concluzie : frauda la lege trebuie sanctionata cu aceleasi sanctiuni, soluţia bazându-se pe următoarele argumente:

dreptul strain e considerat un element de drept, deci trebuie sa beneficieze de aceeasi protectie
prin fraudarea dreptului strain normal competent a se aplica se fraudeaza implicit norma conflictuală romana care ar fi trimis la el

ceea ce se sanctioneaza e frauda

Domeniile în care poate apărea frauda la lege
Exista anumite domenii predilecte in care a intervine frauda la lege.

Legea 105/92 contine anumite prevederi care sa indeparteze posibilitatea fraudei la lege in domeniile respective.

Domenii in care intervine frauda la lege:

1. statutul persoanei fizice (starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale pers fizice). Frauda in acest domeniu consta de regula in faptul ca persoana fizică isi schimba in mod fraudulos cetatenia/ domiciliul / resedinta.

Avem o speta lider: speta Bertola. 2 soti cetăţeni italieni care domiciliau in Bucuresti au introdus o actiune de divort in fata instantei romane. Aplicand norma conflictuală lex patriae, instanta romana le-a respins actiunea deoarece legea italiana la care norma conflictuală romana trimisese, nu permitea divortul. In aceasta situatie, cei 2 soti italieni au indeplinit conditiile care, potrivit legii italiene, duceau la pierderea cetateniei italiene devenind apatrizi. Ulterior, au introdus din nou actiune de divort in fata instantelor romane care, de data aceasta, le-a fost admisa deoarece, fiind apatrizi, instanta le-a aplicat legea romana ca lege a domiciliului lor comun, lege ce permitea divortul.

Legea 105/92 a prevazut un mic remediu in art 22: „daca sotii au o lege nationala comuna sau un domiciliu comun, acea lege nationala comuna carmuieste divortul chiar in cazul in care unul dintre soti isi schimba cetatenia sau domiciliul”.

2. statutul organic al pers juridice. In cazul acesta o societate comercială isi schimba sediul (punct de legatura), intr-un paradis fiscal. Legea 105/92, art 40 prevede ca „in cazul in care o pers jur isi are sediile in mai multe state se va lua in considerare legea sediului real (centrul principal de conducere si de gestiune)”. Frauda nu este însă înlăturată propriu-zis.

3. regimul juridic al bunurilor mobile (mutarea tabloului dintr-oi ţară în alta). Un bun din patrimoniul cultural national e transferat fraudulos in strainatate, intr-un stat in care nu exista restrictii in legatura cu bunul respectiv.

Legea 105/92 la art. 52 prevede că „ drepturile reale asupra unui bun mobil care si-a schimbat asezarea continua sa fie carmuite de legea locului unde acesta se afla in momentul in care s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul respectiv”.

4. forma exterioara a actului juridic. De ex., in Romania donatia este un act autentic si atunci partile incheie contract de donatie intr-o tara unde forma autentica nu e steceruta pt. donatie.

Legea 105/92 la art. 72 prevede că „in cazul in care legea aplicabila unui act juridic impune o forma solemna, aceasta NU poate fi inlaturata, chiar daca actul a fost intocmit in strainatate”.

1. 
   Comparaţie între frauda la lege în dreptul intl. privat şi frauda la lege în dreptul intern
   

Exista fraudă la lege în dreptul intern atunci cand partile, la un anumit raport juridic fara element de extraneitate aplica o dispozitie legala prin deturnarea ei de la scopul firesc pt. care a fost edictata de legiuitor, eludand astfel prevederile unei alte legi interne imperative, care le este insa defavorabila.

Cele 2 institutii se aseamana prin faptul ca trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii :

un act de vointa al partilor

un mijloc licit

dar un scop si un rezultat ilicit

Exista insa deosebiri între ele, sub urmatoarele aspecte:

1. sub aspectul obiectului fraudei

Astfel, in timp ce in cazul dreptului intl. privat se fraudeaza un sistem de drept in favoarea altui sistem de drept, in dreptul intern se fraudeaza o lege interna in favoarea unei alte legi interne.

2. mecanismul fraudei / fraudarii

In dreptul intern se schimba continutul faptic al raportului juridic, facand astfel aplicabila o alta norma juridica, in timp ce, in cazul dreptului intl. privat, se schimba continutul faptic conflictual, ceea ce duce la aplicarea unui alt sistem de drept decat cel care ar fi fost competent.

2. 
   Comparatie intre frauda la lege în dreptul intl. privat si ordinea publica de drept intl. privat
   

Asemanarea esentiala: atat frauda la lege în dreptul intl. privat cat şi ordinea publică de drept intl. privat sunt cazuri de inlaturare de la aplicare a sistemelor de drept normal competente sa se aplice in cauza.

Deosebiri : dpdv al cauzei neaplicarii legii : la ordinea publică aceasta cauza e de natura obiectiva: legea straina incalca principiile fundamentale de drept ale statului forului. La frauda la lege în dreptul intl. privat cauza e de natura subiectiva, constand in activitatea frauduloasa a partilor

din pdv al sanctiunii aplicabile : la ordinea publică sanctiunea consta in inlaturarea efectelor legii straine si aplicarea in locul ei a legii forului. La frauda la lege în dreptul intl. privat sanctiunea consta in inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane sau, dupa caz, nulitatea actului juridic respectiv.

din pdv al rolului instantei judecatoresti : La ordinea publică instantele judecatoresti trebuie sa cunoasca continutul legii straine ,pt ca numai in acest mod pot sa isi dea seama in ce masura legea straina incalca principiile fundamentale ale dreptului forului, deci rolul instantei e mai important decat la frauda la lege în dreptul intl. privat, unde nu e necesar ca legea straina sa fie cunoscuta de instanta in continutul sau, deoarece legea străină va fi inlaturata pt ca s-a ajuns la aplicarea sa prin frauda.

3. 
   Comparaţie între frauda la lege în dreptul intl. privat şi simulaţie
   

Asemanari : ambele implica un acord de vointa al partilor. Prin acest acord, in ambele cazuri se creeaza artificial un anumit conflict de legi. Mijloacele folosite sunt prin ele insele licite.

Deosebiri :

• 
  frauda la lege presupune existenta unui singur act juridic, respectiv a actului juridic fraudulos; simulatia presupune 2 acte juridice : un act ascuns, dar real (contrainscrisul) si un act aparent, dar mincinos.
  
• 
  cea mai importanta deosebire : frauda la lege implica o operatiune materiala efectiva de deplasare a punctului de legatura de sub incidenta unui sistem de drept sub incidenta altui sistem de drept; la simulatie operatiunea e fictiva, adica este exprimata prin actul aparent, dar contrazisa prin contrainscris. De exemplu, o societate comercială are toate elementele sale juridice in Romania (nationalitatea asociatilor, organele de conducere si control), dar isi fixeaza in mod efectiv sediul in alt stat. In incidenta normei conflictuale lex societatis, acelei societati ii va deveni aplicabil sistemul de drept strain, de la locul unde si-a stabilit sediul, desi in principal activitatea sa se desfasoara in Romania. In aceste situatii ne aflam in fata fraudei la lege, pt ca sediul societăţii din strainatate desi e real, efectiv, NU e serios. Daca o societate comercială declara prin statutul sau ca are sediul in strainatate dar centrul principal de conducere si gestiune a activitatii sale statutare e in Romania, inseamna ca sediul din strainatate e doar fictiv, sediul real fiind in Romania. In acest caz situatia juridica = simulatie prin fictivitate; este suficient sa se indeparteze actul aparent dar mincinos (statutul societatii), pt a rezulta adevarata situatie juridica : existenta sediului real in Romania.
  
• 
  la frauda la lege scopul e ilicit, la fel si rezultatul; la simulatie: scopul poate fi si licit
  
• 
  din pdv al consecintelor pe care cele 2 institutii le au: la frauda la lege - nulitatea actului isi va produce efectele astfel incat actul respectiv nu va fi considerat valabil nici intre parti. La simulatie: contrainscrisul e valabil intre parti si fata de succesorii lor universali si cu titlu universal.
  

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT (DIP)
CURSUL 5

Conflictul de legi în timp şi spaţiu (respectarea drepturilor dobândite într-o ţara straină)
Definiţie: Exista conflict de legi in timp si spatiu in cazul in care efectele unui raport juridic nascut, modificat sau stins sub incidenta unui anumit sistem de drept se cer ulterior a fi recunoscute intr-un alt sistem de drept.

Privit prin prisma dr roman, CdL in timp si spatiu (CLTS) pune problema recunoasterii in Romania a unor drepturi castigate intr-o alta tara.

Ipoteză: avem un raport juridic născut în străinătate, ale cărui drepturi trebuie recunoscute în România.

Este un conflict de legi in spatiu pt ca cele 2 sisteme de drept in prezenţa (cel strain sub incidenta caruia s-au nascut drepturile si cel roman in cadrul caruia acestea se cer a fi recunoscute) coexista dpdv spatial.

Conflictul de legi este in timp pt ca intre momentul nasterii raportului jur respectiv sub incidenta legii straine si momentul in care efectele acelui raport jur se cer a fi recunoscute in Romania, se scurge o anumita perioada de timp.
Conflictul de legi în timp şi spaţiu (CL în imp şi spaţiu) se deosebeste de conflictul de legi în spaţiu in spatiu (CL în spaţiu).
Asemanari : ambele sunt conflicte in spatiu (cele 2 sisteme de drept coexista spatial).
Deosebirea consta in elementul temporal. La CL in spatiu conflictul apare in momentul nasterii, modificarii, stingerii raportului juridic şi când datorită elementului străin se pune problema care sistem de drept în prezenţă se va aplica. In cazul CL în timp şi spaţiu concursul de legi apare dupa momentul nasterii, modificarii, stingerii rap jur respectiv, atunci cand drepturile dobandite in strainatate se cer a fi recunoscute ulterior in tara.

Ex: daca un cetatean roman si un cetatean englez vor sa se casatoreasca in Romania se pune problema ce lege se va aplica incheierii casatoriei (CL in spatiu). Daca acelasi cetatean roman se casatorise deja cu cetateanul englez in strainatate iar sotia, cetatean roman, vine ulterior in Romania si cere pensie de intretinere de la sot (recunoasterea efectelor casatoriei) à CL în timp şi spaţiu
Formele conflictului de legi în timp şi spaţiu:
à1. raportul jur se naste in sistemul de drept intern al unui stat strain, apoi se invoca efectele sale in Romania
à2. raportul juridic are un element de extraneitate chiar din momentul nasterii sale, iar ulterior efectele sale se invoca in Romania.

Aceasta a 2-a forma implica 2 situatii:

a. in momentul nasterii raportului juridic desi acesta era de drept internaţional privat, in sensul ca avea in continutul sau un element de extraneitate, nu exista nici o legatura cu Romania

b. chiar din momentul nasterii raportului juridic respectiv exista un element ce facea legatura cu dreptul national / român

Ex: un grec şi o româncă se căsătoresc în Grecia religios şi apoi se mută în România şi solicită ca efectele căsătoriei să fie recunoscute şi la noi
Domeniile în care pot apărea conflicte de legi în timp şi spaţiu:

1. 
   în domeniul dreptului material (când un drept subiectiv căpătat în străinătate se cere a fi recunoscut în România)
   
2. 
   în domeniul dreptului procesual (când o hotărâre judecătorească străină se cere a fi recunoscută în România)
   

Conditiile recunoasterii in Romania a drepturilor dobandite in strainatate

Art. 9 din legea 105/1992 prevede ca drepturile castigate intr-o tara straina sunt recunoscute in Romania in urmatoarele conditii:
1. drepturile sa fi fost corect nascute sub incidenta legii straine care le este aplicabila (dreptul sa fie legal nascut in strainatate). Un drept ce nu e valabil in tara unde s-a nascut nu va putea fi recunoscut nici in Romania.

a. în dreptul material, dreptul este legal născut dacă este valabil sub incidenţa legii străine

b. în dreptul procesual (când trebuie recunoscută şi executată o hotărâre judecătorească străină), instanţa românească trebuie să verifice două aspecte referitoare la legea străină: dacă hotărârea a fost definitivă potrivit legii statului unde s-a pronunţat şi dacă hotărârea este executorie sun incidenţa aceleiaşi legi străine

Aceasta conditie implica 2 consecinte:

- un drept valabil nascut in strainatate va produce in principiu in Romania toate efectele pe care legea straina i le recunoaste. (Ex: o casatorie religioasa valabil incheiata in Grecia va fi recunoscuta in Romania cu toate efectele pe care legea greaca i le recunoaste)

- un drept dobandit in strainatate nu poate produce in Romania mai multe efecte decat in tara de origine. (Ex: reprezentanta unei firme straine in Romania nu va putea sa savarseasca mai multe acte juridice decat cele pe care societatea mama le poate face in tara de sediu)

2. drepturile dobandite in strainatate sa nu fie contrare ordinii publice (OP) de drept international privat român. Daca un drept dobandit in strainatate este contrar ordinii publice, efectele sale vor fi impiedicate a se produce pe teritoriul Romaniei.

Ex: dacă se cere recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti străine în care s-a consemnat o discriminare între copilul din căsătorie şi cel din afara căsătoriei, hotărârea în cauză nu va fi recunoscută la noi, chiar dacă este valabil pronunţată potrivit legii străine, pentru că este contrară ordinii publice din dreptul internaţional privat român.

Legea româna este si mai drastica atunci cand raportul juridic nascut in strainatate a avut inca din momentul nasterii sale o legatura cu dreptul roman. Astfel, drepturile dobandite in strainatate NU vor fi recunoscute in Romania daca privesc starea civila si capacitatea unui cetatean roman caruia i s-a aplicat alta lege decat cea romana, iar drepturile difera de cele care s-ar fi acordat conform legii romane.

Acest text de lege se refera doar la starea civila si capacitatea unui cetatean roman. Daca dreptul s-a nascut sub incidenta unei legi straine care nu a aplicat dreptul roman in ceea ce priveste starea si si capacitatea persoanei fizice, acel drept NU va fi recunoscut in Romania. EXCEPTIE: drepturile dobandite sub incidenta unei legi straine vor fi recunoscute daca nu difera de ceea ce insasi legea romana ar fi acordat.

Ex: un arab şi o româncă se căsătoresc poligam în Arabia Saudită. Căsătoria lor nu va fi recunoscută în România, pt. că cetăţeanului român trebuie să i se aplice lex patriae, care interzice căsătoria poligamă.
Conflictul mobil de legi
Definiţie: exista conflict mobil de legi atunci cand un raport juridic este supus succesiv la 2 sisteme de drept diferite, ca urmare a deplasarii punctului de legatura a normei conflictuale aplicabile.

Ex: 2 cetateni straini (germani) se casatoresc in Germania in 2001, traiesc in acea tara pana in 2003, dobândesc cetatenia in romana si vor trai in Romania. Efectele casatoriei lor vor fi guvernate de legea germana sau de legea romana? (sau divorţează în România – ce lege va guverna desfacerea căsătoriei?)

Comparaţie între conflictul mobil de legi (CM de legi) şi alte instituţii:

1. 
   CM de legi versus CL in timp si spatiu
   

Asemanari : ambele presupun coexistenta in spatiu a 2 sisteme de drept si incidenta succesiva in timp a acestora cu privire la acelasi raport juridic.
Deosebiri importante :

• 
  in cazul CL în timp şi spaţiu nu exista o schimbare a punctului de legatura si nici a legii aplicabile, ci numai se cer a fi recunoscute efectele unui raport juridic nascut intr-o tara straina.
  
• 
  la CM de legi are loc o deplasare a punctului de legatura ceea ce indica o schimbare a legii aplicabile raportului juridic.
  

2. 
   CM de legi şi Conflictul de legi in timp din dreptul intern
   

Asemănare: In ambele instituţii, cu privire la un anumit raport juridic se aplica succesiv 2 legi ( la dreptul intern funcţionează mecanismul logic al înlocuirii unei legi abrogate cu o nouă lege)

Deosebiri:

• 
  conflictul de legi în timp din dreptul intern se pune în cadrul aceluiaşi sistem de drept, pe când CM de legi se pune între două sisteme de drept diferite;
  
• 
  conflictul de legi în timp din dreptul intern apare atunci cand o lege interna dispare, iar aceasta e inlocuita cu alta lege interna. La CM de legi se schimba sistemul de drept, cele 2 sisteme de drept continuand sa existe.
  

Domeniile în care poate apărea conflictul mobil de legi
CM de legi nu poate interveni decat acolo unde norma conflictuală are punct de legatura mobil. CM de legi poate aparea in principal pt urmatoarele puncte de legatura:

in cazul cetateniei si domiciliului persoanei fizice, astfel incat CM de legi se poate naste in raporturile ce privesc starea civilă, capacitatea si relatiile de familie.

sediul unei pers juridice

locul situarii unui bun mobil

 în materie succesorală – locul încheierii testamentului, cetăţenia testatorului
CM de legi NU poate aparea referitor la regimul juridic al imobilelor sau delictelor.
Soluţionarea conflictului mobil de legi

Legea 105/1992 nu contine o reglementare generala, astfel incat CM de legi vor fi solutionate de la caz la caz.

Soluţionarea se face după sistemul de drept al instanţei sesizate (după normele conflictuale ale sistemului de drept al forului).

Soluţia CM de legi variază, în funcţie de voinţa legiuitorului, astfel:

legea veche ultraactiveaza (se aplică legea veche, iniţială)

legea noua retroactiveaza (se aplică legea nouă, română)

legea veche se aplica pana la momentul schimbarii punctului de legatura, din acel moment intra in vigoare legea noua (cele două sisteme de legi se aplică succesiv)
Ex. de trimitere la legea iniţială: art 20 legea 105/1992: „legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei daca unul dintre ei isi schimba cetatenia sau domiciliul” (trimitere la legea veche, iniţială). Pentru relaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi nu se poate fragmente căsătoria între cele 2 sisteme de drept. Scopul unei astfel de abordări este eliminarea fraudei al lege

Art 25: „regimul filiatiei copilului din casatorie se raportează conform legii care la data cand acesta s-a nascut carmuia efectele casatoriei parintilor sai”

Art 28 : „filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste conform legii nationale a copilului de la data nasterii sale”

Ex. de trimitere la legea nouă: Art 66 pct 6 din legea 105/1992 : „mostenirea este supusa in ceea ce priveste bunurile mobile legii nationale pe care persoana decedata a avut-o la data mortii”

Ex. de trimitere la aplicarea succesivă a celor două sisteme de legi: Art 34 pct. c din legea 105/1992: „legea aplicabila obligatiei de intretinere este legea nationala a creditorului obligatiei. In caz de schimbare a cetateniei creditorului, noua lui lege nationala se aplica doar prestatiilor ulterioare schimbarii”.
In anumite cazuri speciale se face excepţie de la cele trei abordări precizate mai sus, prin aplicarea principiului legii mai favorabile

Exemple:

• 
  art 15 din legea 105/1992: „apartenenta unei persoane la o noua lege nationala NU aduce atingeri majoratului dobandit conform legii care ii era anterior aplicabila”
  
• 
  în cazul in care se pune problema filiatiei unui copil din afara casatoriei si acesta are mai multe cetatenii, i se aplica legea cea mai favorabila.
  

Daca apare o situatie de CM de legi pe care legea 105/92 nu o reglementeaza, se considera ca acel conflict trebuie solutionat prin aplicarea prin analogie a dispozitiilor privind rezolvarea conflictului de legi in timp din dreptul intern român: pana la momentul schimbarii punctului de legatura se aplică legea veche, iar apoi se aplică legea noua

SEMINAR
Cauzele de neaplicare a legii straine: in caz de incalcare a ordinii publice de DIP roman

frauda la lege

art 18 alin. 1: se aplica regimul cel mai restrictiv

art 18 alin. 2: legea straina e inlaturata pt ca se consacra un principiu de ordine publica de DIP român: principiul libertatii casatoriei

Sisteme de drept in prezenţă: susceptibile de a fi aplicate