Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, România Toate drepturile rezervate

– M
ĂRTURISIRE
 
DIN
 
INIMĂ
4
4
Revărsarea Duhului Sfânt din Ziua Cincizecimii a fost comunicarea 
din partea Cerului că întronarea Mântuitorului a avut loc. Potrivit 
promisiunii Sale, El a trimis din ceruri Duhul Sfânt asupra urmaşilor 
Săi, ca un semn că El a primit, ca Preot şi Împărat, toată puterea în cer 
şi pe pământ şi că El era Cel Uns peste poporul Său.
„Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi 
s-au aşezat câte una pe iecare dintre ei. Şi toţi s-au umplut de Duh 
Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul 
să vorbească” [Faptele apostolilor 2:3,4]. 
Duhul Sfânt, luând forma limbilor de 
foc, a venit asupra celor adunaţi. Acesta 
era un simbol al darului revărsat atunci 
asupra ucenicilor care i-a făcut în stare să 
vorbească cu uşurinţă în limbi necunoscute 
dinainte. Înfăţişarea de foc preînchipuia 
ardoarea zelului cu care aveau să lucreze 
apostolii, precum şi puterea ce avea să le 
însoţească lucrarea.
„Se alau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate nea-
murile care sunt sub cer” (Faptele apostolilor 2:5). După îm prăştierea 
lor printre neamuri, iudeii s-au răspândit în toate părţile locuite ale 
lumii şi, în exilul lor, au învăţat să vorbească diferite limbi. Mulţi din-
tre aceşti iudei se găseau cu ocazia aceasta la Ierusalim, luând parte 
la sărbătorile religioase care aveau loc atunci. Printre cei adunaţi era 
reprezentată iecare limbă cunoscută. Această deosebire de limbi 
ar i constituit o mare piedică în calea vestirii Evangheliei. De aceea 
Dumnezeu, într-un mod minunat, a suplinit lipsa apostolilor. Duhul 
Sfânt a făcut pentru ei ceea ce 
[pagina 40]
ei nu ar i fost în stare să 
realizeze într-o viaţă. Ei au putut acum să vestească adevărurile 
Evangheliei departe de patria lor, vorbind corect şi pe înţeles limba 
acelora pentru care lucrau. Acest dar uimitor era o puternică dovadă 
pentru lume că însărcinarea lor purta pecetea cerului. De aici înainte, 
vorbirea ucenicilor era curată, simplă şi corectă, ie că vorbeau în lim-
ba lor maternă, ie într-o limbă străină.
„Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas 
încremenită, pentru că iecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se 
mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: «Toţi aceştia care vorbesc 
De aici înainte, 
vorbirea ucenicilor 
era curată, simplă şi 
corectă, fi e că vorbeau 
în limba lor maternă, 
fi e într-o limbă străină.

---

58
10 
ZILE
ÎN
C
AMERA
DE
S
US
10
10
Zile
Zile