Educatie pentru sanatate
Yüklə 88,68 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Educatia pentru sanatate in Romania, interventie necesara Problemele
- II. ,, Educatie pentru Sanatate in Scoala Romaneasca’’
- Conceptul de sanatate Componentele educatiei pentru sanatate
- Obiectivele generale, obiectivele cadru si obiectivele specifice ale educatiei pentru sanatate
- Igiena mainilor si a unghiilor’’ : ,,Ne jucam’’
- Continuturi Notiuni elementare e anatomie si fiziologie
- 6. Sanatatea alimentatiei
- 8. Consumul de substante toxice
- Forme si modalitati de relizare a educatiei pentru sanatate
- Modalitati de evaluare a educatiei pentru sanatate
|
,,EDUCATIA PENTRU SANATATE IN SCOALA ROMANEASCA’’ Dreptul la sanatate este unul din drepturile fundamentale ale omului. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), sanatatea individului este definita drept ,,o stare de bine fizica, mentala si sociala, si nu doar absenta bolii sau a infirmitatii.’’ Din perspective publica, sanatatea constituie, datorita imenselor sale implicatii individuale, dar si sociale si demografice, unul dintre elementele cele mai vizate de politicile si stategiile guvernamentale din intreaga lume. In acest sens, in 1977, statele membre ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii (inclusiv Romania) au decis in mod anonim ca ,,telul social principal al guvernelor si al OMS in decadele viitoare sa fie realizarea unei stari de sanatate a intregii populatii a globului, care sa permita tuturor oamenilor sa duca o viata productiva din punct de vedere economic si social”. Unul dintre marile succese ale secolului trecut, consecinta totodata a promovarii acestui mod de abordare a problematicii sanatatii, a fost cresterea considerabila a sperantei de viata in randul populatiei din multe state ale lumii. Factorul determinant al acestei mutatii este dezvoltarea programelor preventive si educative de promovare a sanatatii in aceste tari. Educatia pentru sanatate la nivelul scolii reprezinta una din principalele cai de promovare a cunostintelor corecte privind diferite aspecte ale sanatatii si totodata de formare a atitudinilor si deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil si sanatos. In multe tari educatia pentru sanatate este obligatorie in scoli, incepand din clasa intai pana in a douasprezecea, folosindu-se pentru fiecare ciclu de dezvoltare programe si materiale didactice adecvate varstei. Exista mai multe argumente care pot fi aduse in favoarea realizarii educatiei pentru sanatate in cadrul unitatilor de invatamant: *In primul rand, unul dintre scopurile in sine ale activitatii in invatamant este informarea autorizata a copiilor si adolescentilor privind diferite domenii ale culturii si stiintei, in paralel cu dezvoltarea de activitati practice.In acest sens, educatia pentru sanatate, ca parte a stiintelor medicale, vizeaza nu numai transmiterea de catre elevi a unui bagaj informativ corect din punct de vedere stiintific, cat mai ales crearea unor comportamente individuale sanatoase, a unor atitudini ce corespund idealului educational. *Scoala este un loc perfect pentru transmiterea cunostintelor de educatie pentru sanatate a elevilor si are abilitatea si capacitatea de a se adresa unui procent reprezentativ din populatie. *Unul dintre elementele esentiale pentru dezvoltarea impactului dorit este initierea si realizarea programelor de educatie pentru sanatate la varste cat mai tinere. Conduita preventiva devine astfel un comportament care se realizeaza in timp, paralel cu dezvoltarea educative. Asupra unei personae deja formate, adulte, astfel de activitati au intotdeauna un impact mai redus decat actiunile similare, realizate la varste mai timpurii. *Scoala are o mare autoritate morala, oferind posibilitatea educatiei formale si nonformale, iar materiile de studiu oficiale din scoli capata, la nivel psihologic individual, o importanta mult mai mare. Introducerea ,,Educatiei pentru sanatate’’ ca disciplina in scoli reprezinta implicit recunoasterea importantei acesteia pentru viata individului. *Proiectele pilot realizate pana in prezent, in diferite judete ala tarii, proiecte conduse atat prin intermediul institutiilor guvernamentale,cat mai ales prin organizatii nonguvernamentale,au demonstrate succesul si receptivitatea tinerilor prntru acest tip de initiative. * Nu in ultimul rand, impactul semnificativ al acestor activitati a fost demonsrat deja in alte state, prin studii si cercetari competente, autorizate. Chiar si in Romania, unde activitatile educative de acest tip au fost punctuale, studiile efectuate demonstreza acest lucru.De exemplu, Studiul Sanatatii Reproducerii in Romania1999- studio national de mare amploare si incredere, efectuat cu asistenta tehnica internationala - a aratat ca discutiile din scoli par sa fi avut un efect notabil asupra cunostintelor despre utilizarea metodelor contraceptive’’, conchizand ca ,,eforturile de a largi activitatile de educatie sexuala trebuie continuate’’. Educatia pentru sanatate in Romania, interventie necesara Problemele generale de sanatate in Romania-principalele cauze de mortalitate si importanta factorilor de risc In Romania, conform datelor oferite de Institutul de Statistica si Centru de Calcul, Statistica si Documentare Medicala, principalele cauze de deces sunt reprezentate de boli ale aparatului cardiovascular (733,06 decese/100.000 locuitori), tumori (186,86 decese/100.000 locuitori), boli ale aparatului digestive (62,25 decese/100.000 locuitori) si boli ale aparatului respirator (66,4 decese/100.000 locuitori) – date valabile pentru semestrul I, 2006. Majoritatea acestor tipuri de afectiuni se coreleaza cu anumiti factori de risc comportamentali la nivelul populatiei. Astfel, de exemplu, afectiunile cardiovasculare pot fi induse la varste mai tinere sau agravate considerabil de fumat, regim alimentar bogat in grasimi, sedentarism, obezitate. Anumite boli maligne recunosc importanti factori de risc asociati, de exemplu fumatul in cazul cancerului bronho-pulmonar, sau de relatiile sexuale neprotejate cu un numar mai mare de parteneri sexuali, in cazul cancerului de col uterin. Mai mult decat atat, in cazul multor afectiuni , depistarea precoce a acestora poate insemna o enorma diferenta la nivel prognostic. In acest sens, amintesc pentru exemplificare, controlul regulat al sanilor pentru depistarea precoce a leziunilor mamare, testul Babes-Papanicolau, realizat in cadrul examenelor genitale de rutina pentru depistarea cancerului de col uterin in faze incipiente sau de masurare regulate a tensiunii pentru depistarea acesteia in stadii cat mai precoce, inainte de organicizarea si complicarea sa. Simpla prezenta sau nu a acestor factori de risc poate realize diferente individuale si statistice mai mult decat semnificative. De exemplu, Organizatia Mondiala a Sanatatii estima in 1999 ca numai fumatul singur, neasociat cu alti factori de risc, este responsabil pentru aproximativ 62 de milioane de decese la nivel mondial, intre anii 1950 si 2000, determinand, la sfarsitul secolului XX, 4 milioane de decese anual. Luand in considerare rata in crestere a fumatului, aceeasi organizatie estima ca, in primii 25 de ani ai secolului XXI, fumatul va ucide aproximativ 150 milioane de oameni , jumatate dintre acestia avand varste cuprinse intre 35 si 69 de ani, cu o pierdere medie de 20 -25 de ani de viata. Un fenomen alarmant a devenit consumul de substante toxice (tutun, alcool, droguri) in randul populatiei din tara noastra, iar un numar semnificativ dintre acesti consumatori il reprezinta elevii/tinerii, fenomen care a generat si alte aspecte cu implicatii educationale, cum ar fi:absenteismul, abandonul scolar si delincventa juvenila. Constientizarea de catre populatie a tuturor aspectelor preventive si a importantei comportamentului propriu in declansarea sau nu a anumitor afectiuni este reflectata la nivelul statisticilor sanitare nationale de importanti ani de viata in plus/ cap de locuitor. Experienta si accesul programelor preventive de educare a populatiei din alte tari reprezinta unul din factorii - cheie ai prelungirii sperantei de viata cu 10-15 ani, la nivelul statelor respective. In randul tinerilor de 10-24 de ani, principalele cauze de mortalitate sunt reprezentate de accidentele de automobile, alte leziuni traumatice si otravuri, inclusive sinuciderea. Unul dintre factorii de risc asociati comportamentelor violente si riscante este reprezentat de consumul de alcool (DJ Hanson si RC Engs 1922), iar episoadele de consum abuziv de alcool s-au dovedit a fi strans corelate cu raniri grave, cauzate mai ales de accidentele de masina. O alta problema de sanatate deosebit de importanta pentru aceasta categorie populationala este reprezentata de aria sanatatii reproducerii. Romania are una dintre cele mai inalte rate ale mortalitatii materne din Europa, o mare pondere in cazul acesta fiind reprezentata de decesele maternale cauzate de avorturi. Trebuie subliniata, in acest context, importanta sarcinilor neintentionate, total preventibile de altfel, prin folosirea metodelor de contraceptie moderna. Aceste sarcini, mai ales in cazul tinerelor pana la 18 ani, se soldeaza, de obicei, prin avort;unele dintre ele se finalizeaza insa prin nastere (sarcina, din cauza varstei scazute, prezinta risc obstretical crescut), copilul rezultat avand statistic un risc social (inclusive risc de abandon) mai ridicat. Desi in 1999 aproape toate femeile (99%) cunosteau existenta a minim o metoda moderna de contraceptie, exista o diferenta mult mai semnificativa intre cunoasterea acestor metode si cunoasterea modului cum se utilizeaza, respectiv folosirea lor. Desi 92% - 93% dintre femei auzisera de existenta metodelor contraceptive, precum pilulele sau dispozitivul intrauterine, doar aproximativ jumatate dintre ele au declarat ca si cunosc modul in care se folosesc. In 1998, 78% dintre femei si 69% dintre barbati considerau riscul de a se infecta cu HIV drept foarte scazut sau inexistent. In ceea ce priveste alte infectii cu transmitere sexuala, chiar adolescentii care erau constienti de existenta acestora, considerau ca aceste afectiuni sunt extreme de usor curabile , motiv pentru care nu trebuie sa prezinte motiv de ingrijorare. In 1999, 90% dintre femeile tinere si 93% dintre barbatii tineri erau de acord ca folosirea prezervativului protejeaza contra infectiei HIV/SIDA. Studiul din 1999 a aratat insa ca numai 21,5% dintre femei si 38.5% dintre barbati au folosit prezervativul la momentul primului lor contact sexual. In Romania, una din trei femei de varste 15-44 de ani si mai mult de jumatate dintre barbati sunt fumatori activi.(SSRR - 1999). Comparand cu date similare oferite de alte studii anterioare, s – a observat clar tendinta de crestere a incidentei acestui comportament. Proportia fumatorilor activi a crescut mai ales in randul tinerilor, cel mai rapid la grupa de varsta 18 -19 ani. In Romania, se estimeaza (SSRR – 1999) ca aproape o femeie din patru si trei barbati din patru consuma alcool zilnic sau aproape zilnic. 2% dintre femei si 51% dintre barbati au declarat, in cadrul unui studiu, ca in perioada ultimelor trei luni, inainte de a fi intervievati, au consumat cel putin o data mai mult de 5 bauturi alcoolice. S –a constatat, totodata, cresterea substantiala a consumului de alcool la tinerii adulti, in special la tinerele femei. Atitudinile si comportamentele parintilor fata de controalele medicale reprezinta factorii determinanti ai efectuarii screening – ului de rutina, incluzand screening – ul pentru cancerul de col uterin si san. In SUA si tarile din Vestul Europei se recomanda ca femeile de varste fertila sa isi faca un examen ginecologic de rutina in fiecare an. SRRR – 1999 demonstreaza ca in Romania mai mult de jumatate dintre femeile de varsta reproductiva au fost la un control ginecologic de rutina in ultimii trei ani. Totodata, numai 39% dintre femeile 15 – 44 de ani practica autopalparea sanilor, ca modalitate de screening a cancerului mamar, si mai putin de una din patru femei practica lunar aceasta manevra . In ceea ce priveste comportamentul alimentar, datele existente sunt foarte putine. Autoritatile sanitare estimeaza insa ca peste 50% din populatia Romaniei este supraponderala, in special din cauza comportamentului alimentar nesanatos si a lipsei de activitate fizica. Obezitatea reprezinta, la randul sau, un factor importanat de risc pentru afectiuni ale aparatelor cardiovascular si locomotor. II. ,, Educatie pentru Sanatate in Scoala Romaneasca’’ Orice copil are dreptul… -…la dezvoltare fizica si psihica armonioasa: -…de a – si exprima optiunile in toate chestiunile care il privesc: -…de a fi protejat impotriva violentei fizice si psihice si impotriva oricarei forme de maltratare: -…la educatie: educatia trebuie sa pregateasca copilul pentru viata, sa ii dezvolte spiritual intelegerii si tolerantei: -…la protectie impotriva folosirii drogurilor: -…la protectie impotriva exploatarii sexuale, abuzului sexual, impotriva prostitutiei si pornografiei: -…nici un copil nu trebuie supus unor tratamente crude sau degradante: -..orice copil care a fost supus abuzului fizic si psihic are dreptul la refacere fizica si psihica si la reintegrare sociala. (Conventia Natiunilor Unite cu Privire la Drepturile Copiilor,1989) Scopul Programului
-functionarea optima din punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emotional, social si spiritual: -formarea unui stil de viata sanatos.
-prevenirea accidentelor si a comportamentelor de risc pentru sanatate: -prevenirea atitudinilor negative fata de sine si viata: -prevenirea connflictelor interpersonale.
*Elevi din invatamantul primar, gimnazial, profesional si de ucenici,liceal (inclusiv din invatamantul teologic si din institutiile din subordinea MI si MApN); *Elevii din palatele si cluburile copiilor, precum si cei din taberele scolare. Strategia programului Cine? *Cadrele didactice; *Cadrele medicale; *Reprezentanti ai altor institutii guvernamentale si nonguvernamentale, donatori internationali, companii private, mas – media. Cum? *Elaborarea de programe scolare pentru edicatia pentru sanatate, pe cicluri de dezvoltare (de la clasa I pana la clasa a XII – a); *Elaborarea de manuale si ghiduri pentru profesori si elevi; *Formarea cadrelor didactice pentru instruirea elevilor in cadrul orelor de curs; *Promovarea educatiei pentru sanatate in cadrul activitatilor extracurriculare si extrascolare. Avantajele programului *Asigura o populatie scolara educata pentru un mod de viata sanatos; *Permite accesul larg la o informatie corecta, avizata, atat in mediul urban, cat si in mediul rural; *Realizeaza in mod indirect educatia adultilor; *Duce la scaderea numarului de imbolnaviri si a comportamentelor cu risc; *Duce la cresterea calitatii actului medical.
Sanatatea educationala ar putea fi conceputa ca produs al interactiunii influentelor educationale predominant scolare, reflectate asupra personalitatii umane in formare .Din punct de vedere conceptual, sanatatea educationala a elevului poate fi definite prin urmatoarele componente:
Toate aceste elemente se adreseaza subiectilor educationali, in noua pedagogie centrata pe elev, desi nu se poare face abstractie de relatia educationala dintre elev si profesor. Primul indicator al starii de bine de sanatate educationala implica in mod minimal rezultate de promovare si starea de multumire a subiectilor educationali in legatura cu aceste rezultate, Cel de - al doilea indicator poate fi evaluat prin: comunicarea de idei, pareri, sentimente, atitudini, intre elevi, dezvoltarea unor relatii de colaborare in principal in scoala, dar si acasa, integrarea in grupurile de colegi, de amici, de prieteni, - desfasurarea unor activitati distractive impreuna cu colegii. Al treilea indicator poate fi descris printr – o componenta negativa si una pozitiva. Relatia dintre ele consta in predominarea componentei pozitive asupra celei negative. Acceptarea elevilor intre ei, ca reprezentanti ai aceleasi clase, scoli sau ca sistem educational, ca persoane integrate intr – un proces de formare, indica gradul de coeziune socio – educationala, in afara caruia sanatatea educationala nu poate fi conceputa. Al patrulea indicator al starii de sanatate educationala este semnificativ pentru reforma educationala din Romania care deplaseaza atentia de pe professor pe elev, care rastoarna piramida obiectivelor, situand pe primul loc capacitatile, competentele, aptitudinile si atitudinile elevilor. Personalizarea si individualizarea procesului de invatamant, descoperirea inclinatiilor aptitudinale, dezvoltarea capacitatilor si competentelor subiectilor educationali sunt insotite in mod firesc de obtinerea si trairea unei stari de bine de catre acestia in procesul educational. Al cincilea indicator al starii de sanatate educationala – sentimental de progres educational- se poate realize prin cresterea ponderii de raportare a rezultatelor scolare obtinute nu numai la ceilalti ci si la propria persoana. Evaluarea predominant concurentiala,cu creionul rosu in mana este inhibatorie, blocand autocunoasterea si evolutia subiectului educational raportat la propria sa persoana, la istoria sa de viata, la contextul sau educational. In functie de componentele conceptului de sanatate educationala, obiectivele educatiei pentru sanatate pot fi diferentiate astfel: 1 .Informarea si autoinformarea subiectilor educationali in legatura cu tipurile de sanatate : somatica, fiziologica, mintala, intelectuala, afectiva, comportamentala, psihica, de personalitate. Sanatatea somatica se refera in primul rand la integritatea corporala, la dezvoltarea normala a corpului subiectilor educational in legatura cu tipurile de sanatate : somatica, fiziologica, mintala, intelectuala, afectiva, comportamrntala, psihica,de personalitate. Sanatatea fiziologica vizeaza buna functionare a organismului in intregime, a anumitor organe sau sisteme fiziologice;de exemplu sistemul digestiv sau metabolismul organismului. Sanatatea mintala este in concept neuro – psihiatric, care face trimitere la dezvoltarea neurologicala, a sistemului nervos, dar si la unele structuri psihice sau la normalitatea psihicului in intregime – boli neuropsihice. Sanatatea intelectula se refera la nivelul de dezvoltare a intelectului normal, peste medie, sau submedie, la echilibrul intelectului cu celelalte structuri psihice si ale personalitatii. Sanatatea afectiva se refera la dezvoltarea sistemului afectiv al personalitatii, emotii, sentimente, pasiuni, la trasaturile de echilibru/dezechilibru, armonie/dizarmonie, stabilitate/instabilitate ale afectivitatii. Sanatatea comportamentala vizeaza in primul rand comportamentul normal, interiorizat intr – o conduita echilibrata sau dimpotriva, tulburarile de comportament. Sanatatea psihica face trimitere la normalitate sau la boala psihica (nevroze, psihoze, psihopatii etc.) Sanatatea personalitatii vizeaza prezenta sau absenta tulburarilor de personalitate, a accentuarii personalitatii intr – o directie sau alta (obsesii, convulsii, fixatii, delir etc.) 2. Dezvoltarea la subiectii educationali a structurilor psihice de prelucrare a informatiilor cu privire la aceste tipuri de sanatate, a capacitatii de auto – analiza a starii proprii de sanatate, cu scopul orientarii corecte catre medic, in cazul constatarii unei anumite probleme medicale sau a legaturii acesteia cu educatia. 3. Antrenarea starilor afective corespunzatoare sustinerii si dezvoltarii sanatatii: grija fata de propria sanatate, increderea in puterea de vindecare a specialistilor, suspiciunea justificata fata de persoanele neavizate, care practica o anumita forma de tratament fara o pregatire necesara. 4. Angajarea in procesul de dobandire, mentinere si dezvoltare a sanatatii proprii si a celor apropiati lor prin formarea deprinderilor, priceperilor si a abilitatilor minime, de autoingrijire sau de ingrijire a celor apropiati. Educatia pentru sanatate are ca scop formarea culturii pentru sanatate, dezvoltarea unei conduite optime de aparare si dezvoltare a sanatatii proprii subiectilor educationali si a celor apropiati lor. Educatia pentru sanatate reprezinta la nivel macro – social un criteriu de evaluare a civilizatiei respective. Dupe o recenta definitie a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, ,,educatia pentru sanatate constituie un ansamblu de eforturi organizate urmarind a favoriza dezvoltarea cunostintelor, atitudinilor si comportamentelor menite a imbunatati nivelul de sanatate al individului si al colectivitatii’’. Educatia pentru sanatate poate fi considerata si ca procesul de insusire si aplicare aunor fapte, cunostinte, norme de comportare care sa influenteze favorabil atitudinile si practicule igienice ale individului, familiei, comunitatii. Ca o componenta a educatiei multilaterale, educatia pentru sanatate este un sistem de masuri si influente pentru formarea comportamentului igienic, este activitatea de conducere a copilului si tanarului de la conditia sa de fiinta naturala la aceea de fiinta social – culturala in problemele de sanatate. Educatia pentru sanatate reprezinta, sub aspect educational, procesul de informare, formare si dezvoltare aomului – tanat si adult- in domeniul sanatatii, procesul inzestrarii individului cunostinte, atitudini si obisnuinte privind sanatatea. Finalitatea educatiei pentru sanatate in scoala este, asadar, culturalizarea igienico – sanitara a copiilor si tinerilor in vederea formarii unui stil de existenta si comportare igienica, a unui mod de viata sanatos, contribuind – prin perfectionarea sanatatii fizice, afectiv – emotionale si mintal – spirituale – la dezvoltarea multilaterala a personalitatii si la integrarea sociala a celor educati. In acest sens, educatie pentru sanatate se plaseaza pe o directie prospectiva, prin aceea ce urmareste nu numai promovarea sanatii in prezent, ci pregatirea copiilor, sub raportul sanatatii, de-a lungul intregii existente, pentru a se putea adapta neincetat permanentelor mutatii, care au loc in viata moderna, pentru a fi inarmat impotriva agresiunilor biologice si emotionale ale mediului, care se ivesc in procesul evolutiv al civilizatiei moderne. Procesul educativ se concretizeaza la nivelul a trei etape informative – formative, successive si interdependente. O prima etapa se refera la informarea copiilor si tinerilor cu notiuni, idei din domeniul sanatatii, la transmiterea unor date in probleme de sanatate.Este vorba despre o etapa teoretica, cu rol de cognitie, urmarind conturarea unei imagini asupra problemelor de sanatate, formarea unor reprezentari teoretice, intelectuale despre fenomenele sanatatii si ale bolii, a unui ansamblu de cunostinte teoretice igienico – sanitare, a bazei cognitive necesara intelegerii stiintifice a masurilor de aparare si promovare a sanatatii. Aceasta presupune formarea unor atitudini igienice si a unor valori. Atitudinea este o dispozitie, o pregatire pentru a actiona, iar in problemele de sanatate, atitudinile reprezinta comportamente virtuale. Atitudinea inseamna totodata ce gandim si simtim referitor la ceva, avand trei componente: cognitive, afective si conative. Cele afective au un rol principal. Astfel, deoarece atitudinile – sub influenta componentei afective – se adopta si nu se invata,ele se modifica indeosebi datorita exemplului cadrului didactic, parintilor sau a grupului, ceea ce dovedeste importanta acestui mod indirect de educatie si in problemele de sanatate. A treia etapa are un caracter practice, o functie paraxiologica, urmarind formarea deprinderilor si obisnuintelor igienice, a capacitatii de actiune practica sanitara, a vointei de actiona in folosul propriei sanatati si a sanatatii colectivitatii, elemental conativ, volitional, avand un rol preponderant in luarea unor decizii favorabile promovarii sanatatii. Comportamentul, caracterizand modul de adaptare al omului la mediu, ,,maniera de a fi si de actiona a omului’’, ,,reactiile unui individ intr – un anumit mediu si intr – o anumita perioada de timp’’, este constituit, in probleme de sanatate, dintr-o suita de obisnuinte igienice, la baza carora stau deprinderile.De exemplu, in igiena dentara esentiala este tehnica periajului. Pentru ca spalatul dintilor sa devina obisnuinta se impune, in prealabil, elaborarea unor deprinderi corecte privind tehnica periajului, ceea ce nu este totdeauna usor la varsta adulta. De aceea, formarea comportamentului, a unor obisnuinte igienice si precedarea acestor actiuni de cultivarea unor deprinderi corespunzatoare trebuie inceputa de la varsta cea mai frageda. Comportamentul uman trebuie insa raportat permanent la mediul in care actioneaza subiectul, formarea obisnuintelor igienice fiind conditionata de relatiile sociale, economice si psihologice. Astfel, modelele de comportament ale omului se formeaza in cadrul interactiunii acestuia cu societatea si cultura. In acest sens, actionand astfel incat sa formeze modele culturale din toate regulile de comportare igienica, educatia pentru sanatate poate integra problemele de sanatate in comportamentul grupului.Aderarea individului la aceste modele va obtine aprobarea si recompense din partea grupului sau dimpotriva, in caz de nepreluare, dezaprobarea si recompensa. Daca, de pilda, un grup de elevi si – a insusit ca model cultural – sanitar regulile de igiena individuala, orice copil curat, ordonat va capata aprobarea grupului, in timp ce elevul care este certat cu curatenia, va fi respins de grup si izolat. Asadar, cele trei etape ale educatiei pentru sanatate –teoretico – rationala, afectiv- emotionala si practica – menite a face trecerea de la cunoastere si intelegere, la placere si senzatii subiective positive, favorabile actionarii, si de aici la practica, la comportare, constituie treptele unei conceptii si a unui comportament igienic. Parcurgerea si realizarea acestor etape duce la formarea culturii sanitare. Ea poate fi considerate ca o componenta a culturii generale. In procesul de culturalizare un prim stadiu il reprezinta inzestrarea elevului cu informatiile si datele necesare, deci asigurarea bazei cognitive. Utilizarea acestor informatii, a cunostintelor, aplicarea lor la situatii din ce in ce mai diverse reprezinta un al doilea stadiu al acestui proces. In cadrul procesului educativ – sanitar, stadiul de utilizare si aplicare a cunostintelor are la randul sau doua aspecte : aplicarea de catre elevi a cunostintelor insusite la situatiilor propuse de cadrul didactic si descoperirea de catre elevi a situatiilor in care cunostintele insusite pot fi utilizate. Primul stadiu al culturalizarii sanitare consta prin urmare in insusirea principiilor si regulilor unei vieti sanatoase. Utilizarea acestor principii si reguli igienice si aplicarea lor la o situatie precisa constituie primul aspect al celui de al doilea stadiu al procesului culturalizarii sanitare. Al doilea aspect al aceluiasi stadiu il reprezinta descoperirea de catre elevi a faptului ca pentru a rezolva o problema sau o situatie concreta de sanatate este necesar a folosi anumite cunostinte din domeniul sanatatii, anumite principii si reguli. Reiese decia inainte de a fi aducat, orice individ trebuie informat. Dar informarea singura nu are valoare.In masura in care faptele patrund in structura umana a individului prin intermediul experientelor personale, al cadrelor de referinta si al atitudinilor, se poate reusi modificarea comportamentului prin informatie. Procesul de invatare, de insusire a unor cunostinte este de fapt o functie de explorare si descoperire a semnificatiei faptelor. In procesul de invatamant in general si cu atat mai mult in cel educativ – sanitar se pune astazi dn ce in ce mai mult accentul pe o activitate menita a – l stimula pe elevpentru activitate, pentru a fi dinamic, elastic, adaptabil noilor conditii de viata. In circumstantele ritmului sustinut al industrializarii asistam la o automatizare si tehnicizare vertiginoasa, concomitent cu cresterea pericolului datorat poluarii mediului ambient, al stresului izvorat dintr – o insuficienta adaptare a organismului uman la mediu, al sedentarismului si consumului excesiv de tutun, alcool, cafea, medicamente, al accidentelor stradale. Cum vor reactiona tinerii la toate acestea ? Vor avea suficiente cunostinte de baza pentru a le face fata? Care vor fi atitudinile si si practicile lor in vederea apararii si intaririi sanatatii ? Iata de ce copiii, tinerii trebuie informati asupra mediului in permanenta schimbare, pentru a forma, prin educatie, o generatie care sa poata rezista efectelor mediului. Educatia pentru sanatate are in acest sens rolul de a explica modul in care elementele de mediu fizic, emotional si social pot influenta sanatatea individului si maniera in care trebuie sa actioneze in fata lor. Educatia pentru sanatate influenteaza nu numai nivelul imediat de bunastare a individului, ci si statutul viitor de sanatate al comunitatii. Tanarul, prin practicile sale de sanatate, prin atitudinile si opiniile sale va putea influenta sanatatea comunitatii si totodata, indirect, va putea sa actioneze asupra parintilor sai, pentru ca si acestia sa inteleaga problemele de sanatate. Starea de acceptare si receptivitate necesara pentru luarea unei hotarari si trecerea la actiune pe baza informarii depinde de o serie de factori. In primul rand este necesara o stare de pregatire psihica pentru receptionarea informatiei. Individul trebuie sa fie pregatit pentru a lua o decizie pe baza informatiei primite, trebuie sa doreasca acest lucru. De exemplu, pentru ca informatiile in problemele igienei buco – dentare sa fie preluate de un grup de elevi, acestia trebuie sa fie pregatiti de a trece la aplicarea masurilor igienice, in sinea fiecaruia existand dorinta de a actiona in acest sens. In al doilea rand este necesar ca elevii sa fie interesati. Un elev interesat sa aiba dintii perfect sanatosi sau pur si simplu sa aiba dintii albi si frumosi va fi si pregatit pentru orice actiune in acest scop. Interesul este de fapt o automotivatie, care da cuiva posibilitatea sa ia o decizie privind informarea primita sis a actioneze in concordanta cu dorinta cadrului didactic. Un alt factor de decizie pentru ca cineva sa transpuna in practica o informatie este perceperea. Ea reprezinta modul in care indivizii vad si simt lucrurile, faptele, situatiile, persoanele. De exemplu, acei elevi care au o percepere negativa fata de cabinetul stomatologic, datorita fricii de durere, nu vor aplica informarile primate pe aceasta cale decat in urma modificarii favorabile a acestei perceperi. Factorul principal care transforma orice informare in actiune este motivatia. Ea reprezinta o forta dinamica ce - i determina pe indivizi sa ia anumite decizii si sa treaca la anumite actiuni. O ierarhizare pertinenta privind cele trei forte motivationale, care fac trecerea de la informare la aplicare este urmatoarea: Supunerea. Obisnuintele de sanatate datorate supunerii sunt cele care rezulta din forte externe, cum ar fi regulamente, legi sau alte masuri care actioneaza pe principiul pedepsei si recompensei. Asa sunt ,de exemplu, actele normative privind igiena in localurile publice, in unitatile sectorului alimentar ,in scoli. Un alt exemplu este cazul examenelor dentare care se fac elevilor obligatoriu. Ei se prezinta la cabinetul stomatologic din obligatie, dar cu timpul, realizand ca in urma unui tratament dentar (obturatie) durerile de dinti au incetat si ca ei pot sa consume fara greutate sau senzatii dureroase orice fel de allimente si lichide,pe viitor, la cea mai mica durere de dinti indicand o carie incipienta, se vor duce din proprie initiativa la stomatolog, pentru a evita aparitia simptomelor neplacute care insotesc caria dentara avansata. Astfel ei isi insusesc un anumit comportament igienic (prezentarea la medical stomatolog) ca urmare a unei cerinte obligatorii venite din afara (respective a cadrelor medicale) transformata ulterior intr – o motivatie proprie prin acceptare, datorita recunoasterii valorii, utilitatii practice personale a acestei masuri. Identificarea. Practicile sanitare izvorate din identificare sunt cele care rezulta din imitarea grupului de referinta (prieteni, colegi, parinti, cadre didactice etc.), care, avand un anumit statut de lider (formal sau neformal) , dau celui ce imita impresia ca orice fac, spun sau sfatuiesc merita copiere, acceptare.De exemplu, se pot alege cativa lideri din clasa care vor fi instruiti privind masurile de igiena buco – dentara si solicitati sa sfatuiasca, sa indrume si sa fie exemplu pentru colegii lor privind periajul dentar corect.Ca urmare, elevii isi pot insusi intr – o proportie crescuta obisnuinta periajului dentar zilnic si corect, prin identificare, prin imitarea grupului de referinta constituit din cei cativa lideri ai clasei. Cu toate acestea, practicile datorate identificarii nu dureaza decat daca individual transforma ceea ce adopta si practica – ca urmare a imitatiei – in motivatii si satisfactii personale. Intr – adevar, cu timpul, anumite practici care la origini se datorau identificarii, pot sa devina o parte a vietii sis a fie considerate din punct de vedere personal ca surse de satisfactie. Astfel, copiii care pe baza procesului de imitatie si – au insusit obisnuinta periajului dentar, ajung san u se mai poata lipsi de el si chiar sa simta o multumire si o placere de cate ori se spala pe dinti. Internalizarea. Practicile sanitare datorate internalizarii sunt cele care devin parte si structura a individului. Astfel, practica periajului dentar poate deveni necesitate, o nevoie imperioasa de care elevul nu se poate lipsi, atat seara inainte de culcare, cat si dimineata, iar in caz de nerealizare sa produca o stare de nemultumire, care sa tulbure insasi somnul de noapte sau activitatea diurna. Practicile igienice pot fi adoptate prin unul sau mai multe din procesele descries. Internalizarea reprezinta cea mai buna motivatie pentru a realiza o modificare de durata in comportamentul igienic, deoarece este o forta automotivata si autodirectionata. De aceea, atat supunerea cat si identificarea au ca scop de a contribui la crearea internalizarii, care constituie forta dinamica majora in adoptarea unui comportament igienic.
a) ridicarea nivelului de cunostinte medicale la elevi in ceea ce priveste promovarea unui trai sanatos, protectia mediului ambiant si preventia bolilor; b) formarea si dezvoltarea unor comportamente corecte care sa promoveze sanatatea; c) formarea unor atitudini pozitive si crearea unei pozitii active fata de sanatatea individuala si fata de problemele sanatatii pulice etc. Obiectivele cadru ale educatiei pentru sanatate sunt:
Ca obiective specifice, pot aminti:
La capitolul Igiena personala, am urmarit urmatoarele obiective de referinta:
In comunicarea, insusirea si evaluarea cunostintelor , am aplicat o serie de exercitii, jocuri, ca de exemplu: Pentru lectia ,,Igiena mainilor si a unghiilor’’: ,,Ne jucam’’ ,,Manutele fac gimnastica’’: inchiderea si deschiderea pumnului; indoirea articulatiilor degetelor; indoirea incheieturii mainii; intoarcerea palmelor in sus si in jos; miscari cu mana in aer pentru a desena varful gardului, valuri, oval, fum,etc.; evantaiul( desfacerea si unirea degetelor); cantatul la pian cu ambele maini, incepand de la degetul mare la cel mic si invers,s.a. Invatam!
O poveste adevarata… O boala neplacata a pielii este raia. Se manifesta sub forma unor pete de culoare rosie, care provoaca mancarime. Raia este produsa de un musafir nepoftit, mic de nu – l vezi cu ochiul liber, dar care se ,,lipeste,, de om pe nesimtite. Si ca orice ,, terorist’’, micutul paianjen care aduce boala se hraneste cu bucati mici din pielea noastra. Paienjenita nu se multumeste numai cu un pranz copios. Incepe sa sape galerii prin piele, pentru a – si depune ouale la adapost, la caldura si aproape de sursa de hrana. Din oua, dand de atata bine, ies puzderie de viermisori mici si flamanzi. Cu tot neamul lor, paienjenutii nerusinati se simt bine mai ales in pielea ferita dintre degete. Isi tradeaza prezenta prin niste dare rosii, subtiri si prin mancarimi foarte puternice. Nu se multumesc sa stea numai intr – un loc. Pornesc in calatorii lungi, punand treptat stapanire pe toata pielea corpului. Apararea de aceasta boala se face printr – o curatenie absoluta evitand contactul cu persoanele bolnave. Daca boala este deja luata, folosim solutiile si unguentele recomandate de medic, care izgonesc micutii paraziti din piele. Anca Neagu, Din tainele si curiozitatile corpului omenesc, vol. X, Editura Portile Orientului, Iasi, 20002
*Deseneaza obiectele folosite pentru ingrijirea mainilor si a unghiilor. *Coloreaza in rosu – degetul mare,in albastru - degetul aratator,in verde – degetul mijlociu, in galben - inelarul, in maro – degetul mic. *Foloseste – ti degetelele pentru a desena ceva drag. *Deseneaza mana dreapta pe o hartie colorata si participa cu colrgii tai la construierea unui ,,Copac al manutelor’’.Scrie numele tau roag –o pe doamna invatatoare sa – ti noteze si data nasterii. Consider ca, prin indeplinirea acestor obiective, Programul ,, Educatie pentru sanatate in scoala romaneasca’’ va conduce scoala si sanatatea spre infaptuirea celebrului dicton latin ,,Mens sana in corpore sano’’, care sintetizeaza o adevarata filosofie a educatiei pentru sanatate fizica,morala si spirituala a tinerei generatii. Continuturi
2.1 Vaccinarile si importanta lor 2.2 Reguli de igiena intima 2.3 Rolul igienei personale in prevenirea bililor transmisibile 2.4 Parazitozele frecvente la copii. Bolile transmise de animale 2.5 Controlul stomatologic periodic
3.1 Rolul educatiei fizice si sportive in dezvoltarea armonioasa a organismului 3.2 Refacerea dupa efort 3.3 Efort fizic / Efort intellectual 3.4 Modalitati de diminuare a oboselii
4.1 Poluarea aerului – ce este si cine o produce? Cum influenteaza poluarea sanatatea? 4.2 Pentru o planeta sanatoasa. 4.3. Obiectele noi devin deseuri. Dar deseurile devin obiecte noi? 5. Sanatatea mintala 5.1. Recompense si satisfactie 5.2. Porecle si etichetari 5.3. Calitati ale copiilor (Activitati de tip ,,Pot si vreau’’) 5.4.Reactii la teama: fata de invatator, parinti, note
6.1. Influenta alimentelor de origine vegetala si animala 6.2.Efectele alimentatiei unilaterale 6.3. Consecintele excesului de dulciuri 7. Sanatatea reproducerii si a familiei 7.1. Perceptii reciproce ale baietilor si fetelor 7.2. Mobificari corporale la pubertate 7.3. Cum am aparut eu pelume? 8. Consumul de substante toxice 8.1. Uzul si abuzul de substante: medicamente, etc. 8.2. Cum sa spunem NU! indemnului de a consuma
9.1. Jocul – intre dinamism si agresivitate 9.2. Raspunsul la agresivitatea celorlalti 9.3. Abuzul adultilor asupra copiilor Forme si modalitati de relizare a educatiei pentru sanatate Educatia sanitara in scoala actuala are o deosebita importanta pentru ridicarea nivelului cultural sanitar al elevilor.In scoala, elevul isi insuseste cunostintele sanitare elementare si este dispus unei discipline care – l oblige sa respecte regulile de igiena. Una din laturile educatiei se refera la igiena corporala si vestimentara a elevilor. Pentru a se obtine si colaborarea activa a parintilor in remedierea deficientelor, in igiena corporala si vestimentara a elevilor, cadrele didactice sunt obligate sa duca o munca sustinuta de lamurire. Pentru aceasta vor fi invitati parintii la scoala, se vor face sedinte cu parintii, se vor vizita familiile elevilor. Aplicarea in practica a programului de masuri igienice are ca scop antrenarea tuturor elevilor in actiunea de autocontrol si contol igienic reciproc, care se va face sub supravegherea atenta a cadrului didactic. Autocontrolul ii va ajuta pe elevi sa - si dezvolte spiritual de observatie si simtul de raspundere personala.Elevii se vor obisnui sa –si dezvolte singuri lipsurile proprii in igiena personala si colectiva.Controlul igienic reciproc conduce la exercitarea unor influente favorabile a unuia asupra celuilalt, stimulandu – se reciproc in inlaturarea lipsurilor. Avand responsabilitati egale in asigurarea unui ridicat nivel igienico – sanitar pentru aceesi banca, elevii trebuie sa caute continuu a – si imbunatati conditiile de igiena personala, infatisare vestimentara, ingrijirea rechizitelor scolare, intretinerea curateniei in clasa si in scoala. Pentru ca acest control sad ea rezultate cat mai bune, este necesar ca in prealabil in fiecare clasa sa se organizeze colectivul sanitar format din 3 – 5 elevi. Unul dintre ei va fi responsabilul colectivului sanitar al clasei, iar ceilalti vor avea responsabilitatea sanitara a unui sir de banci. In afara responsabilului colectivului sanitar al clasei, ceilalti elevi pot fi schimbati la anumite intervale, pentru a antrena un numar cat mai mare de elevi in responsabilitati igienico – sanitare. Controlul intregii clase se realizeaza in decurs de cateva minute pentru mai multe obiective igienico – sanitare: igiena personala, a clasei, a scolii. In timpul controlului reciproc, elevul gasit cu deficiente, va fi sfatuit de colegul lui sa le inlature. Dupe terminarea exercitiilor de control si autocontrol si contol reciproc, cadrul didactic le va da elevilor cateva sfaturi privind temele exersate, pentru ca notiunile de igiena sa se imprime cat mai temeinic.Periodic, cadrul didactic va verifica cu ajutorul ,,sanitarilor’’ rezultatul controlului igienic reciproc facut de elevi. In clasa se pot verifica si prin sondaj: astfel, un elev va fi pus sa isi desfaca la guler camasa pentru a i se verifica curatenia corpului si a lenjeriei;se va cerceta daca este curat pe cap, pe maini etc.Invatatorul isi va nota constatarile si observatiile in legatura cu igiena elevilor.Va atrage atentia elevilor asupra obligatiilor ce le revin. In fiecare unitate scolara va exista trusa de prim ajutor, care va cuprinde:
*Cutie de plastic 50/25/15 cm…1 buc. *Foarfece obisnuit…1 buc *Garou elastic a 0,75 m…1 buc. *Savoniera din material plastic…1 buc. *caiet 50 file…1 buc. *Creion (pix)…1 buc. *Tavita renala…1buc.
*Prosop hartie…1 buc. *Atele simple din placaj…2 buc. *Fesi tifon mici…4 buc. *Fesi tifon mari…2 buc. *Vata hidrofila…1 pachet *Leucoplast lat…1 uc. *Alcool sanitar …½ l * Comprese sterile…4 pachete *Pansament cu rivanol…20 buc. *Sapun… 1 buc. * Manusi chirurgicale…5 perechi *Apa oxigenata 3% 1 sticla 200 ml.…1 sticla *Alcool iodat 2% 1 sticla 100ml…1 sticla
desfasurate in timpul liber al copilului din cadrul invatamantului sunt: *actiuni de curatare a curtii scolii, a strazii pe care se afla amplasata scoala, a parcului/parcurilor din apropiere; *concurs tematic: ,,Cine nu ne lasa sa traim sanatos’’? *implicarea in proiecte ecologice comunitare; *participarea prin intermediul unor actiuni tip ,,Ziua luptei impotriva poluarii’’, cu diferite modalitati de popularizare a eforturilor de combatere a poluarii( afise,postere) *Spectacol artistic:,,Pentru ca planeta sa zambeasca din nou!’’ *cercul micului ecologist; *realizarea unor proiecte de constientizare a poluarii, cauzelor sale si de implicare in actiuni de diminuare a acesteia sub genericul: ,,Planeta fara soare’’, ,, Ucigasii Terrei’’, ,, Padurea intre a fi si a nu fi’’, ,,Drumul apei’’. *concurs tematic: ,,Suntem la fel sau suntem diferiti?’, ,,De ce ne certam atat de des?’’, ,,Nu exista loc pentru toti sub soare?’’ *actiuni comune cu familia, de tip excursie, vizite, intreceri. *ornarea peretilor clasei, scolii cu posterele copiilor, representative pentru o tematica axata pe urmatoarele aspecte: -cauzele conflictelor; -tipuri de conflicte; - efectele negative ale conflictelor asupra copiilor; -cum se pot diminua si stinge conflictele; *Cerc culinar,,Micul bucatar/Mica gospodina’’, ,,Primul pas in bucatarie’’ *dezbateri pe teme nutritionale cu implicarea principalilor parteneri educationali:scoala – familia – copiii, pe teme cum ar fi: ,,Ce trebuie sa manance zilnic un copil cu varsta intre 4 – 7 ani/7 – 10 ani?”, ,,De ce copiii care mananca chipsuri sunt obezi?’’, ,,Ce impact au sucurile acidulate asupra sanatatii?’’ *organizarea unor intalniri si dezbateri avand ca parteneri copiii, medici pediatric, nutritionisti, specialisti in producerea si comercializarea alimentelor; *desfasurarea unor excursii,vizite la fabrici de mezeluri,branzeturi, sucuri, ape minerale,dulciuri situate pe raza localitatii sau in apropierea acesteia: * concursuri tematice; ,, Spune – mi ce mananci, ca sa – ti spun cat de sanatos esti’’, ,,Spune – mi cum vei gati cand vei fi mare, ca sa – ti spun ce boli vei avea’’; *expozitie de postere ,Boli si bolnavi’’, cu semnificatia celor mai raspandite afectiuni determinate de o alimentatie incorecta si a grupelor de varsta purtatoare ale acestora; *participarea la concursul ,,Sanitarii priceputi’’.
* Probe practice * Autoevaluare * Miniproiecte * Portofolii * Probe scrise Interdependenta educatiei pentru sanatate cu noile si vechile educatii Educatia este o actiune sociala cu particularitati distincte de alte actiuni ce se desfasoara in societate. Ea se delimiteaza de acestea prin finalitatile proiectate si prin caile si modalitatile adoptate in vederea realizarii lor.Pedagogul francez Rene Hubert a distins :educatia intelectuala, educatia morala, educatia profesionala, educatia estetica si educatia fizica sau corporala.Interdependenta dintre aceste laturi ale educatiei si educatia pentru sanatate este determunata de caracterul unitar al procesului dezvoltarii, de interactiunea fenomenelor pe care le presupune.Aceasta subliniaza inca o data varietatea interconexiunilor omogene si eterogene dintre educatie si dezvoltare. Realitatea psihica nu este constituita din realitati independente, specificul si unicitatea ei rezultand din interactiunea lor.Diversitatea si unitatea componentelor structurii personalitatii impun interdependenta intre laturile educatiei. Noile educatii sunt raspunsurile la cerintele dezvoltarii lumii contemporane.Ele reprezinta extensii (in continuturi) si noi abordari (in plan metodologic) ale educatiei traditionale si ale diferitelor sale componente, in special planul educatiei morale si intelectule.Aparute in perioada postbelica, pe masura constientizarii problemelor globale ale omenirii ale necesitatii transfotmarii educatiei din directia lor, ele s – au constituit printr– o completare a educatiei traditionale , atat sub aspectul modalitatilor de realizare, cat si prin continuturi. Educatia pentru sanatate se afla intr -o stransa interdependenta cu: *educatia pentru mediu, care isi propune dezvoltarea constiintei, a simtului responsabilitatii finite umane in raport cu mediul si problemele sale; *educatia pentru pace , care presupune cultivarea unor atitudini superioare, formarea oamenilor pentru evitarea conflictelor; *educatia nutritionala, intalnita ca disciplina de invatamant sau ca activitate extrascolara vizand cunoasterea alimentelor sau a substantelor nutritive, producerea si conservarea acestora; *Educatia pentru timpul liber, care include componente axiologice de natura culturala, artistica, turistica, sociala, sportive, care tintesc un mod util si formative de petrecere a timpului liber. Cele mai semnificative parghii ale profilului de competenta ale profesorului – educator care pot asigura o buna relationare intre discursul teoretic din planul noilor educatii si transpunerea acestora in practica educative sunt: dragostea pentru copii,grija si preocuparea pentru viitorul lor, mai bun(dezirabil) intr – o lume mai dificila (real), motivatia intrinseca a celui de la catedra, creativitatea acestuia. Bibliografie:
Yüklə 88,68 Kb. Dostları ilə paylaş:
|