Enigma Otiliei

Enigma Otiliei

G.Calinescu

-tema si viziune-
In perioada interbelica,G.Calinescu creeaza prin``Enigma Otiliei`` un roman realist balzacian, desi multi dintre scriitori manifesta preferinta pentru metoda proustiana si romanul de analiza psiholigica .Desi scriitorul insusi considera romanul ``Enigma Otiliei`` un roman realist balzacian,el este vazut astazi ca replica polemica la adresa balzacianismului,``un balzacianism fara Balzac``(N.Manolescu). Trasaturile care incadreaza scrierea printre romanele realist-obiective sunt: prezentarea veridica a evenimentelor, narator omniscient si omniprezent, perspectiva narativa obiectiva, utilizarea persoanei a III-a, reliefarea individului ca produs al mediului caruia ii apartine, preferinta pentru tipuri umane si tehnica detaliului in descriere.

Scriitorul porneste de la datele realitatii pentru crearea imaginii societatii romanesti de la inceputul secolului al XX-lea,in care valorea era una materiala-banul ca si la Balzac, aceasta fiind tema romanului. Elemente realiste sunt :prezentarea societatii, problematica imbogatirii, ideea paternitatii,ilustrata in primul titlu al operei,``Parintii Otiliei``.Romanul este o fresca a societatii bucurestene. Prin tema, romanul e balzacian si citadin. Caracterul citadin este un aspect al modernismului lovinescian. Imaginea societatii bucurestene constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea/maturizarea unui tanar care inainte a-si face cariera,traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie.

Actiunea se desfasoara pe doua planuri: lupta pentru mostenirea lui mos Costache si procesul maturizarii lui Felix,cel de-al doilea plan constituindu-se ca bildungsroman. Structura romanului este circulara, simetrica.Circularitatea este realizata prin situarea personajului Felix Sima pe strada Antim, imagine ce deschide si inchide paginile romanului. In romanul calinescian, deznodamantul este urmat de un epilog, in care sunt prezentate succint destinele unora dintre personaje: Felix, Otilia, Stanica, Pascalopol.

Evenimentele sunt relatate cronologic, urmarind desfasurarea actiunii pe parcursul catorva ani, iar perspectiva narativa presupune un narator omniscient, omniprezent, care utilizeaza persoana a III-a.Se remarca insa limitarea omniscientei prin introducerea personajului martor-Felix Sima.

Incipitul romanului fixeaza timpul si spatiul, in stilul metodei balzaciene:într-o seara de la inceputul lui iulie 1909, strada Antim.Prin tehnica detaliului se ofera imaginea amanuntita a mediului, personajele fiind caracterizate prin intermediul acestuia.

Actiunea debuteaza cu venirea lui Felix Sima la Bucuresti pentru a urma medicina si are ca deznodamant plecarea Otiliei cu Pascalopol dupa moartea lui Giurgiuveanu.Conflictul exterior este declansat de mostenirea batranului care se cuvine Otiliei, dar care este vanata de clanul Tulea, condus de autoritara sora a lui Costache si de Stanita Ratiu. Personajele implicate in acest conflict nu au o ``conceptie morala a vietii``(N.Manolescu). Conflictul interior apartine lui Felix si vizeaza sentimentul erotic. Epilogul informeaza cititorul asupra carierei si casatoriei lui Felix, asupra succesului si noului mariaj al lui Stanica si asupra evolutiei Otiliei care, eliberata de mosier,se casatoreste``cu un conte sau asa ceva``.

Dincolo de dimensiunea balzaciana se remarca latura moderna a romanului,data de prezenta grotescului. Grotescul este dat de ignorarea valorilor morale de catre o parte a personajelor, de portrete si comportamente ce ilustreaza automatismul, senilitatea, aspecte ce se apropie de naturalism si modernism.

Patruns in locuinta, Felix il cunoaste pe unchiul sau care-i spune ca``nu sta nimeni aici``,se remarca motivul modern al lui nimeni. O cunoaste pe verisoara Otilia si asista la o scena de familie, jocul de table. Naratorul ii atribuie lui Felix observarea personajelor cu detalii de fizionomie si vestimentație care sugereaza trasaturi de caracter. Sunt prezentate: starea civila, statutul in familie, elemente de biografie. Toate acestea configureaza atmosfera neprimitoare, imaginea mediului in care patrunde Felix si prefigureaza conflictul.

Competitia pentru mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea efectelor pe care le are obsesia banului. Mos Costache are iluzia longevitatii si nu pune in practica niciun proiect pentru a asigura viitorul Otiliei, ca sa nu cheltuiasca. Clanul Tulea urmareste mostenirea averii lui, plan periclitat ipotetic de infierea Otiliei. Batranul amana infierea, de teama Aglaei. Stanica Ratiu e plasat initial in plan secundar, urmarind averea familiei Tulea, dar va smulge banii lui mos Costache. Alaturi de avaritie, lacomie si parvenitism, sunt infatisate si aspecte ale familiei burgheze: relatia dintre parinti si copii, relatia dintre soti, casatoria, orfanul. Casatoria face parte dintre preocuparile unor personaje: Aurica, fata batrana, are obsesia casatorie; Titi se tulbura erotic si traieste o scurta experienta matrimoniala; Pascalopol doreste o familie si se casatoreste cu Otilia etc. Banul perverteste relatiile dintre soti, Stanica e un demagog al ideii de paternitate, dar cand isi insuseste banii lui mos Costache, o paraseste pe Olimpia. Motivul paternitatii iese din tipare: orfanii au doi protectori, pe mos Costache si pe Pascalopol, iar Aglae striveste personalitatea copiilor sai.

Planul formarii lui Felix urmareste experientele traite de acesta in casa unchiului sau, in special iubirea adolescentina pentru Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie transanta, pentru ca e mai puternica dorinta de a-si face o cariera. Otilia il iubeste pe Felix, dar dupa moartea lui mos Costache,ii lasa tanarului libertatea de a-si implini visul. Otilia se casatoreste cu Pascalopol, barbat matur, care ii poate oferi intelegere si protectie. In epilog aflam ca Pascalopol i-a redat libertatea de a-si trai tineretea, iar Otilia a devenit sotia unui conte exotic, cazand in banal. Ea ramane pentru Felix o imagine a eternului feminin,iar pentru Pascalopol o enigma.

Pentru portretizarea personajelor, autorul alege tehnica balzaciana a descrierii mediului si fizionomiei pentru a deduce trasaturile de caracter. Autorul realizeaza tipologii precum:mos Costache-avarul, Aglae-baba absoluta,fara cusur in rau; Aurica-fata batrana, Simion-dementul senil, Titi-debil mintal, infantil si apatic, Stanica-arivistul, Otilia-cocheta, Felix-ambitiosul, Pascalopol-aristocratul rafinat. Depaseste insa estetica realista, aducand un element de modernitate, ambiguitatea personajelor.Mos Costache nu e un avar dezumanizat, el nu si-a pierdut instinctul de supravietuire (cheltuieste pentru sanatatea sa) si simte o iubire sincera pentru Otilia. Pascalopol o iubeste pe Otilia in acelasi timp patern si viril. Felix nu e ambitiosul lipsit de scrupule, ci un orfan capabil sa iubeasca dezinteresat, dar hotarat sa faca o cariera bazandu-se pe luciditate si profunzime intelectuala.

Caracterele dezvaluite initial nu evolueaza pe parcursul romanului, doar trasaturile se ingroasa prin acumulrarea detaliilor in caracterizare indirecta, prin fapte, gesturi, replici, relatii intre personaje.Exceptie face portretul Otiliei realizat prin tehnici moderne: comportamentismul si reflectarea poliedrica a personalitatii Otiliei in constiinta celorlalte personaje. Aceasta confera ambiguitate personajului, iar in plan simbolic sugereaza enigma, misterul feminitatii. Relativiziarea imaginii prin reflectarea in mai multe oglinzi alcatuieste un portret complex si contradictoriu: pentru mos Costache este``fe-fetita`` iubitoare, pentru Felix e exuberanta,``admirabila, superioara``, pentru Pascalopol e femeia capricioasa,``cu temperament de artista``, pentru Aglae e o ``dezmatata,o stricata``, pentru Aurica e o rivala in casatorie.

Consider ca viziunea asupra lumii prezentate este originala, individuala.``Enigma Otiliei`` are ingredientele realismului balzacian prin accentul pus asupra moralului si asupra socialului, prin naratorul omniscient ce foloseste tehnica detaliului, prin crearea unor tipologii umane, prin fresca Bucurestiului de la inceputul secolului al XX-lea. Dar,G.Calinescu depaseste balzacianismul prin elemente moderne, prin interesul pentru psihologii abisale, limitarea omniscientei si a obiectivitatii, prin reflectarea poliedrica a imaginii personajelor. Acestea au o dimensiune realista, dar si note caricaturale, evidente inca din portretul initial.

1. 
   Roman realist balzacian
   
2. 
   Tema:fresco societatii, banul, familia; titlu-elem realist, ca si prezentarea societatii, imbogatire, paternitate, mediu citadin
   
3. 
   Actiune: 2 planuri-mostenirea lui mos Costache; Felix-bildungsroman
   

-structura circulara –epilog

4 viziune narativa: obiectiva, narrator omniscient/ pers martor Felix

5 incipit, timp, spatiu, tehnica detaliului

6 conflict –exterior: mostenire

Interior: Felix

7 modernitatea romanului: personaje:ignorarea valorilor morale, automatisme, senilitate, psihologii abisale

8 actiune: primul plan; al doilea plan- al formarii lui Felix

9 personaje : tipuri umane; caract directa, indirecta, comportamentism, reflectare poliedrica

10 consider ca….