etimologie: latinescul «educatio» care este derivat din două verbe:
1 - educare, care înseamnă a creşte, a îngriji, a hrăni;
2 - educere, care înseamnă a trece dintr-o stare în alta (prin extensie, a modifica).
tocmai de aceea, în limbajul cotidian întâlnim o serie de termeni prin care se încearcă substituirea celui de educaţie cum ar fi: creştere, îngrijire, cultivare.
sofiştii sec.V î.e.n.: “dacă e un sol bun nelucrat, este mult mai rău decât un sol rău, nelucrat” (în educaţie)
educator – traducere aproximativă a grecescului paidagogós
(pais = copil; agogé = a conduce)
educatorul/paidagogós nu era adevăratul învăţător ci sclavul însărcinat să ducă copiii stăpânului la şcoală