E.Durkheim: educaţia este acţiunea generaţiilor adulte asupra celor nepregătite încă pentru viaţa socială. Scopul educaţiei este să trezească şi să dezvolte la copil un anumit număr de stări fizice, intelectuale şi morale, impuse de societatea politică în ansamblul său şi de mediul social căruia îi este destinat în mod special
într-o formulare sintetică dar extrem de sugestivă, educaţia reprezintă – conform lui Durkheim – socializarea metodică a tinerei generaţii
(Definiţiile au fost luate din lucrarea lui E.Planchard, Pedagogia şcolară contemporană, E.D.P.,1992, p.35)
definiţiile să le numim « psihologice » pun accentul pe dezvoltarea maximală şi pe autonomia persoanei, indicând că atât scopul cât şi sursa educaţiei se află în individ, în dotările sale naturale pe care educaţia trebuie să le protejeze şi să le asigure dezvoltarea
