“Extinderea si reabilitarea infrastructurii de apa si apa uzata in judetul Mures”

Figura Nr. 2 3 - Hidrologia judeţului Mureş

Apele subterane din regiunea Sub-carpatică şi de podiş au debite scăzute şi conţinuturi mari de minerale şi, în general, nu sunt adecvate pentru băut. În luncile şi pe terasele râurilor apar ape freatice bogate, dar şi acestea au un conţinut mare de minerale şi sunt dure. Ele constituie principala sursă de apă potabilă pentru localităţile din judeţul Mureş. Resursele subterane produc 3.500l/s.

Din totalul resurselor de apă ale judeţului, 375.000 m³ au fost colectate şi utilizate în 2003 de 90 consumatori care au utilizat apele de suprafaţă şi de 190 consumatori care au utilizat apele subterane.

Există 4 rezervoare în bazin cu un volum total de 86,5 milioane m³ şi dintre acestea 71,5 milioane m³ sunt pentru împiedicarea inundaţiilor şi 15 milioane m³ sunt utilizate pentru a suplimenta debitele Râului Târnava Mică în perioadele de secetă, în zona Târnăveni, ca apă potabilă şi industrială.

Rezervorul Rastolita se află în cadrul judeţului şi are un volum de 40 milioane m³, care asigură o suplimentare a debitelor pentru Râul Mureş în perioadele de secetă.

Lacurile, iazurile şi lacurile de acumulare completează reţeaua hidrografică a judeţului. Iazurile şi lacurile de origine natural - uman sunt specifice Câmpiei Transilvaniei. O serie de iazuri pentru pescuit au fost create pe râuri (de exemplu, de-a lungul râului Pârâul de Munte, iazul artificial Zău de Câmpie (133 ha), Saulia (48 ha), Tăureni (53 ha)).

Lacul Fâragău (38 ha), care are apă dulce, este un obiectiv de importanţă ştiinţifică datorită florei şi faunei sale, iar lacurile antropogenice din Ideciu de Jos, Jabeniţa şi Sângeorgiu de Mureş, care au apă sărată, au o importanţă balneară.

În complexul de lacuri Sovata, Lacul Ursu reprezintă cel mai mare şi cel mai important lac sărat din Transilvania. Acesta are o suprafaţă de 5 ha şi o adâncime de 18 m şi prezintă un fenomen helio-termic: creşterea paralelă a concentraţiei sării de la suprafaţă câtre o anumită adâncime (3-3,5 m) şi stratificarea termică a straturilor de apă.

Lacul Negru, cu o suprafaţă de 0.38 ha şi o adâncime de 6,82 m, este important peste depozitele sale de aluviuni.