“Extinderea si reabilitarea infrastructurii de apa si apa uzata in judetul Mures”

2.3.6.Ecologie şi Zone sensibile

În judeţul Mureş cea mai critică zonă cu privire la poluarea suprafeţei de apă este tronsonul de râu (Târnava Mică) din avalul localităţii Târnăveni, acolo unde calitatea apei se situează în afara categoriilor de calitate din cauza concentraţiilor mari de crom hexavalent. Societatea vinovată, S.C. BICAPA S.A., şi-a încetat activitatea acum mai mult de trei ani, dar poluarea reziduală se datorează depozitelor de reziduuri acumulare de-a lungul malurilor râului. Acestea poluează în prezent apa freatică. Pe râul Târnava Mica, atunci când debitele sunt mici, conţinutul de sare creşte datorită apelor sărate din zona Praid – Sovata. Ultimul tronson al râului afectat fizico-chimic şi, mai ales bacteriologic, din râul Mureş, se situează în aval de municipiul Târgu Mureş, din cauza poluării cauzate de S.C. AZOMURES S.A Pe acest tronson categoriile de calitate au fost stabilite de indicatorii gradului de oxigenare şi de indicatorii toxici şi speciali (fenoli şi zinc). Probleme deosebite au apărut cu privire la amoniu, nitraţi şi substanţele organice şi fosfor în lunile cu debite reduse (decembrie, ianuarie, februarie, iulie şi august). Acest tronson de râu este sensibil la eutrofie (din cauza concentraţiilor de nutrienţi), de la Târgu Mureş şi până la limitele judeţului. Un alt tronson critic care are în vedere apele sensibile la eutrofie este Târnava Mare, aproape de judeţul Mureş (aproximativ 33 km), datorită descărcărilor de ape reziduale fecale insuficient tratate în localităţile Odorheiu Secuiesc, Cristuru Secuiesc şi Sighişoara. În fiecare an între lunile iulie – august, pe acest tronson de râu, din cauza condiţiilor favorabile hidrologice şi de climă, şi datorită raportului optim N/P de nutrienţi, are loc apariţia algelor (20 – 30 milioane alge /litru). Acestea au consecinţe groaznice asupra pregătirii apei potabile din Sighişoara şi Mediaş şi asupra mortalităţii peştilor (în aval de Mediaş – judeţul Sibiu).

Cursul de apă Pârâul de Câmpie este şi el considerat critic, dar în acest caz concentraţiile mari de nutrienţi şi sare se datorează condiţiilor pedologice ale zonei (soluri sărate). Concentraţiile mari de indicatori ale etapei de oxigen şi ale nutrienţilor au ca şi sursă poluarea difuză.

Principalele aspecte care decurg din gestionarea apelor reziduale sunt:

• 
  Întreaga cantitate de apă reziduală trebuie evacuată către unitatea de tratare ape din canalizare şi epurarea / curăţarea apei trebuie să fie completă;
  
• 
  Apele reziduale trebuie să fie în conformitate cu HG nr. 188/2002;
  
• 
  Toţi indicatorii autorizaţi (CCO-Cr, CBO5, amoniu, azotat total, reziduu determinat şi cadrul bactereologic) trebuie monitorizaţi.
  

Lipsa de informaţii cu privire la starea reală a majorităţii vieţii sălbatice nu permite evaluarea corectă a speciilor în pericol. Turmele de oi au afectat ecosistemul alpin, majoritatea coborând din păşunile din Munţii Călimani numai la finalul lunii septembrie. Habitatul cocoşului de munte a fost afectat continuu de păşunarea ilegală la limita fondului forestier şi a zonei subalpine, distrugând depunerea anuală de ouă.

În apele montane din zona păstrăvului, pe cursul superior al Râului Mureş, se poate observa că păstrăvul românesc (Salmo trutta fario) a încetat să mai fie specia dominantă, fiind înlocuit în mod natural de specii secundare cum ar fi plevuşca (Phoxinus phoxinus) şi zvârluga (Noemacheilus barbatus).

Numărul de lipani (Thymallus thymallus) de pe cursul superior al Râului Mureş a scăzut sub densitatea optimă, acesta fiind capturat rar de către pescari. Astfel, este cerută declararea lipanului ca specie protejată.

Starea zonelor protejate este, în general, bună, darea acestora în administrare sau custodie şi crearea planurilor de management fiind necesare.

Starea sănătăţii pădurilor evaluată prin sistemul de monitorizare păduri este bună: 86,5% sunt copaci sănătoşi şi 13,5% sunt copaci afectaţi de diferiţi factori.

Pădurile din zona deluroasă au fost afectate în timpul verii şi toamnei de păşunarea care a deranjat vânatul. Ca rezultat al păşunării în păduri, vânatul dislocat a afectat recoltele agrare din zonele învecinate pădurilor.