“Extinderea si reabilitarea infrastructurii de apa si apa uzata in judetul Mures”

Tabelul Nr. 2 1 – Indicatori demografici pentru România, 1990 - 2007

	UNITATEA	1990	1992	1996	2000	2006	2007
Populaţia totală (la 1 iulie)	1000 persoane	23,207	22,789	22,608	22,435	21,584	21,537
Creşterea naturală	Persoane	+ 67,660	- 3,462	- 54,810	-21,299	-41,081	-38,611
	Per 1000 locuitori	3.0	- 0.2	- 2.5	- 0.9	- 1.9	- 1.8
Speranţa de viaţă	Ani	69.56	69.78	69.05	70.53	71.76	n.a.
Rata totală a natalităţii	Copii / femeie	1.8	1.5	1.3	1.3	1.3	1.3
Emigranţi	Persoane	96,929	31,152	21,526	14,753	14,197	n.a.
Migraţie netă	Persoane	n.a.	-29,399	-19,473	-3,729	-6,483	n.a.

Sursa: INS

În 2005, populaţia urbană reprezenta 55,31% din total, cu variaţii importante între regiuni, plasând România printre cele mai puţin urbanizate ţări din Europa. Un fapt notabil este că în ciuda unei creşteri în numărul aglomeraţiilor urbane (municipii şi oraşe), procentul populaţiei urbane din România a rămas practic neschimbată din 1990, aşa cum arată următoarea figură. Aceasta se explică prin migraţia puternică a locuitorilor din mediul urban către alte ţări şi către zonele rurale în căutarea oportunităţilor de angajare. Cei mai mulţi dintre oameni şi-au pierdut slujbele ca şi consecinţă a procesului de restructurare economică în desfăşurare din 1990.

Sursa: INS

Diagrama Nr. 2 2 – Dezvoltarea Populaţiei Urbane şi Rurale în România, 1970 - 2007

La 31 decembrie 2005, reţeaua urbană română cuprindea 320 oraşe, din care 103 erau clasificate ca municipii.

2.5.1.2Economia Naţională

În ultimii ani, economia României a prezentat o scadere economică puternică, un deficit de cont curent mărit şi o încetinire a inflaţiei. PIB-ul real a crescut cu 8,3% în 2004 şi a ajuns la 2,5% în 2011 din cauza impactului negativ al recesiunii economice şi al creşterii reduse a exporturilor. În 2011, PIB-ul a crescut din la 2,5% cu mult peste valorile negative inregistrate in 2009( -6,6%) si 2010 (-1,6%).

Creşterea PIB-ului în 2011 s-a datorat în principal creşterii puternice a formării de capital fix brut (+6,3%). O creştere a fost înregistrată pentru consumul gospodăriilor (+0,7%), în timp ce consumul public a scazut (-3,4%).

Sursa: INS

Diagrama Nr. 2 3 – Creşterea reală a PIB-ului (anul anterior = 100%)

În 2011, creşterea PIB-ului a fost determinată în principal de domeniul agriculturii, silviculturii si pescuitului (+11,3%) cu o creştere de asemenea puternică în sectorul industriilor (+5,0%) şi în sectorul constructiilor (+2,7%). Sectorul serviciilor a scazut cu 0,1%.

Cu privire la structura PIB-ului pe sectoare economice, sectorul servicii s-a situat pe primul loc în anul 2011, cu o contribuţie de 45,4% adăugată la valoare brută, urmat de industrie (26,3%), agricultură (6,5%) şi construcţie (9,8%) impozite nete pe produs (12,0%).

Inflaţia de la finalul anului 2011 s-a situat pe o tendinţa descendentă, scăzând de la 7,77% în 2010 la 3,45% în 2011 ca şi consecinţă a doi factori:

Primul factor, anticipat de BNR si inclus în scenariile de baza_ ale proiectiilor anterioare, a fost epuizarea în mare parte a efectului de runda întâi al majorarii la 1 iulie 2010 a cotei TVA

Al doilea factor, ale carui intensitate si durata de manifestare au fost mai pronuntate decât se anticipase, l-a reprezentat deflatia înregistrata în lunile iunie-septembrie pe segmentul produselor alimentare
Populaţia activă economic în 2011 a reprezentat 46,27% din populaţia totală .Disparităţile regionale sunt semnificative, cu regiunea de nord-est situându-se la capătul superior (66%) şi regiunea centrală situându-se la capătul inferior (59%).

În 2011, rata de angajare era de 58,88% pentru populaţia cu vârsta legală pentru a munci. Această rată este mai mare decât media 56% de NMS-10¹, dar se situează sub 63.3 % din ţările UE-25. Printre cele opt Regiuni de Dezvoltare, Regiunea nord-estică a raportat cea mai mare valoare (62%) şi Regiunea centrală cea mai mică valoare (54%). România s-a angajat să atingă ţinta de la Lisabona de 70% rata angajării până în 2010, semnificând că aceasta trebuie să crească rata cu aproape 2% în fiecare an. Distribuţia angajării civile printre sub-sectoarele economice din 2005 este următoarea: agricultură: 31,9%, industria: 23,5%, construcţii: 5,5%, comerţul şi serviciile: 39,1%.

Rata de angajare (definită ca rata şomajului neînregistrat din populaţia activă totală) a crescut gradual de la 4,87% în 2011la 4,90% în 2012.

Prin comparaţie cu ratele de şomaj din ţările europene, acestea pot părea scăzute. Acest fapt se datorează câtorva cauze. Ratele mici de şomaj comparate cu cele din ţările Europei Centrale şi de Est pot fi explicate prin gradul mare de pensionări, prin munca în afară ţării, prin activarea în cadrul economiei subterane, dar şi prin faptul că cele mai multe dintre cazurile de şomaj pe termen lung nu sunt înregistrate la departamentele de forţă de muncă. Aceasta se datorează în principal faptului că ajutorul de şomaj este foarte mic şi că nu toate persoanele şomere primesc acest ajutor, ceea ce reduce de multe ori motivaţia pentru înregistrarea oficială ca şomer. Cu privire la această situaţie, multe persoane care şi-au pierdut slujbele în ultimii ani din cauza restructurării economiei şi închiderii multor întreprinderi aleg să plece din ţară pentru a lucra peste graniţe şi numai o parte din ei cu un contract de muncă, sau pentru a lucra în agricultură, ca o strategie de subzistenţă. În România, partea de populaţie care lucrează în agricultură este foarte mare (31,9%). Cea mai mare parte din populaţie este clasificată ca fermieri “angajaţi pe cont

propriu“ sau membri ai familiei care muncesc fără a câştiga un salariu.

Sursa: INS

Figura Nr. 2 1 – Distribuţia regională a ratei şomajului