CAPITOLUL 12. EVALUAREA EFORTULUI INVESTIŢIONAL PENTRU TOATE COMPONENTELE SISTEMULUI CENTRALIZAT
Conform HG 462/2002 pentru aprobarea Programului „Termoficare 2006÷2009 Calitate şi Eficienţă”, sistemul centralizat de producere, transport şi distribuţie a energiei termice este structurat astfel:
Grupa 1: Componente ale sistemului centralizat:
1. Unitatea de producţie agent termic
2. Reţeaua de transport agent termic primar (apă fierbinte)
3. Puncte de termoficare
4. Reţeaua de distribuţie a apei calde şi a agentului termic de încălzire
5. Contorizarea la nivel de imobil
Grupa 2: Componente ale consumatorului final:
6. Reţeaua interioară de alimentare a imobilului, cu apă caldă şi cu agent termic de încălzire
7. Contorizarea individuală împreună cu robinetele termostatate
Grupa 3: Componenta de reabilitare termică a clădirilor de locuit:
8. Reabilitarea termică a anvelopei clădirilor de locuit, respectiv a faţadelor, teraselor şi a tâmplăriei exterioare.
Valorile de investiţii (fãrã TVA), pe componentele sistemului centralizat de producere şi distribuţie a energiei termice, în preţuri nivel 31.10.2006, 1 Euro = 3,5211 RON, sunt următoarele:
Componenta
|
RON
|
Euro
|
Sursa de energie termică
Soluţia 1
Soluţia 2
|
62 964 310
272 181 030
|
17 882 000
77 300 000
|
TOTAL investiţie componenta 1
|
|
|
2. Reţea primară (de transport)
|
85 091 696
|
24 166 225
|
3. Puncte termice şi module termice
|
32 419 613
|
9 207 240
|
4. Reţea secundară (de distribuţie)
|
21 347 408
|
6 062 710
|
5. Contorizare la nivel de imobil
|
-
|
-
|
TOTAL investiţie componentele 2-5
|
138 858 717
|
39 436 175
|
6. şi 7. Instalaţii interioare de distribuţie şi contorizare individuală
|
212 254 401
|
60 280 708
|
TOTAL investiţie componentele 6 - 7
|
212 254 401
|
60 280 708
|
8. Reabilitarea termică a clădirilor, inclusiv anveloparea
|
1 036 091 914
|
294 252 340
|
TOTAL investiţie componenta 8
|
1 036 091 914
|
294 252 340
|
|
|
|
TOTAL investiţie componentele 2 - 8
|
1 387 205 032
|
393 969 223
|
Capitolul 13. Identificarea surselor posibile de finanţare
Principalele categorii de surse de finanţare posibil a fi utilizate pentru promovarea proiectelor de investiţii sunt :
A. Surse proprii ale beneficiarului, constituie din:
1) Cota de amortizare anuală aferentă fondului fix;
2) Profitul net
Finanţarea din surse proprii se poate face fie pentru întreaga investiţie, fie numai pentru o parte a acesteia, restul urmând a fi finanţat din alte surse.
Analiza economică pe care o implică realizarea investiţiei din surse proprii s-a elaborat în cadrul Studiului de Fezabilitate
B. Surse atrase, constituite din:
1) Surse de capital privat (investitori)
2) Surse de capital împrumutat (credite)
O serie de banci si instituţii financiare precum:
Bănci comerciale internaţionale
Bănci regionale de dezvoltare:
- BERD
- BEI
Instituţii de dezvoltare multilaterală
- Banca Mondială, WB
- Corporaţia financiară internaţională, IFC
Bănci de Import - Export şi Agenţii de dezvoltare:
- Banca de Export Import a SUA, EXIMBANK
- Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare şi Comert, USTDA
- Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala, USAID
- Banca Japoneza pentru Cooperare Internaţională, JICA
- Agenţia Japonezǎ de Cooperare Internaţionalǎ, JIBIC
- Asistenţa Canadianǎ pentru Dezvoltare Internaţionalǎ, CIDA
- Organizaţia pentru dezvoltarea noilor tehnologii industriale şi energetice din Japonia - NEDO
acordǎ urmǎtoarele tipuri de credite:
Credite comerciale
Credite de export (furnizor sau cumpărător).
Guvernele din ţările dezvoltate au înfiinţat Agenţii de Credit Export care sprijină exporturile acestor ţări (echipamente, bunuri, etc). şi care acordă fie credite, fie garanţii, fie o combinaţie între acestea două. Creditele acordate sunt fie credit cumpărător, fie credit furnizor. În cazul creditului cumpărător, creditul este acordat cumpărătorului de echipamente. Se poate cere o garanţie de la banca cumpărătorului. În cazul creditului furnizor, creditul este acordat furnizorului, care fixează condiţiile financiare către cumpărător.
Credite sindicalizate; sunt acordate de un grup de bănci care se înţeleg pentru a acorda un credit cu aceleaşi condiţii de creditare. Avantajele creditelor sindicalizate sunt următoarele:
- Valoarea creditului poate fi mai mare
- Creditul poate fi acordat în oricare dintre mai multe valute
- Extragerile de credit sunt mai flexibile
Dezavantajul major al acestor credite este dobânda variabilă care în general se bazează pe LIBOR şi care poate conduce la un cost relativ mai ridicat faţă de alte surse
Avantajul major al contactarii acestor institutii financiare si agentii de creditare pentru obtinerea unui credit este acela ca investiţia se face „pe banii bǎncilor”, rambursarile urmand sa se realizeze din veniturile proiectului. Un alt avantaj ar fi acela cǎ se impune realizarea eficienţei tehnico-economice a investiţiei justificatǎ în studiul de fezabilitate aprobat; în cazul nerealizarii acestor performanţe nu se vor mai obtine venituri sufieciente pentru acoperirea ratelor de rambursare şi a dobânzilor aferente.
În cazul contractǎrii unui credit existǎ necesitatea asigurarii co-finanţǎrii reprezentând cel puţin 20% din valoarea totalǎ a investiţiei; aceasta co-finanţare poate fi asiguratǎ fie din surse proprii fie din alte credite comerciale
3) Alte surse atrase
Programe de asistenţă europeană – Instrumente structurale
Instrumentele structurale denumesc in ansamblu Fondurile structurale şi Fondul de coeziune.
Fondurile structurale sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale.
Dupa data aderării, vom putea beneficia de urmatoarele tipuri de Fonduri Structurale:
-
Fondul European de Dezvoltare Regională – FEDER, care vizează: dezvoltarea societăţii informaţionale, protecţia mediului şi cooperarea trans-frontalieră şi inter-regională.
-
Fondul Social European – FSE, care vizeaza îmbunătăţirea oportunităţilor de angajare pentru şomeri şi muncitori în Piaţa Unică
Fondul de Coeziune – fostul Phare CES, care vizeaza îmbunătăţirea mediului înconjurător şi dezvoltarea infrastructurii în statele membre.
Fondurile structurale au la bază programe operationale (PO). Programele operationale sunt:
sectoriale
regionale
Programe Operationale Sectoriale (POS) au ca prioritǎţi:
infrastructura/transport
cresterea competitivitatii economice
infrastructura/mediu (fost ISPA)
dezvoltarea resurselor umane
Programe Operationale Regionale (POR) au ca priorităţi:
Infrastructură regională
- Transport şi utilităţi publice regionale
- Infrastructură socială
- Infrastructură de afaceri
Diversificarea economică la nivel regional/local (activităţi locale inovative)
Turism regional
Regenerare urbană (infrastructură, servicii publice, reabilitare sit-uri industriale şi dezvoltarea de noi activităţi)
Programele operationale sectoriale şi regionale implementează obiectivele Planului Naţional de Dezvoltare (PND).
La sfarsitul anului 2005 s-a finalizat si aprobat „Planul National de Dezvoltare 2007-2013 fiind primul act care:
fundamenteazǎ accesul Romaniei la Instrumentele Structurale ale UE, dupa data aderarii.
sta la baza negocierilor cu UE a prioritatilor si obiectivelor strategice de dezvoltare ale Romaniei pe care UE la va sprijini cu finantari structurale in perioada 2007-2013.
prioritizeaza investitiile publice pentru dezvoltare in plan intern
PND 2007-2013 cuprinde 6 prioritati nationale de dezvoltare, adică cele mai importante domenii pe care Romania le va negocia pentru alocarea de fonduri structurale:
1) Cresterea competitivitatii economice si dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere
2) Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport
3) Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului
4) Dezvoltarea resurselor umane
5) Dezvoltarea economiei rurale
6) Sprijinirea dezvoltarii echilibrate a tuturor regiunilor tarii
Pentru fiecare prioritate de dezvoltare, este in curs de elaborare un Program Operational.
Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Direcţia Programe cu Organizaţii Internaţionale, a fost desemnat ca Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial (POS) „Creşterea competitivităţii economice”. Programul Operaţional Sectorial “Creşterea Competitivităţii Economice” neste documentul de programare care va fundamenta gestionarea fondurilor structurale, după data aderării, in vederea implementării Priorităţii 1 din PND „Creşterea competitivitatii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere”
Structura organizatorică se prezintă în tabelul următor:
Program Operational
|
Autoritate de Management
|
Organisme Intermediare
|
FOND
|
Creşterea competitivităţii
economice
|
Ministerul Economiei
si Comerţului – Directia Programe cu Organizatii Internationale
|
Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie
Ministerul Educaţiei şi Cercetării –Departamentul de Cercetare
Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei
Ministerul Economiei şi Comerţului –Departamentul Energie
Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului - Autoritatea Naţională de Turism
| |
Dostları ilə paylaş: |