Fauna in tratarea si alimentarea omului

TULBURARI DE FOND ALE GANDIRII

TULBURARI TOXICE

In discutia cu pacienţii apar idei logice, şi de cele mai multe ori sunt dominante, deşi nu mai corespund cu situaţia reală a momentului. Pacienţii cu tulburări de fond sunt deseori preocupaţi de idei morbide îndreptate spre funcţionarea organelor proprii. Majoritatea pacienţilor sunt nevrotici, psihopaţi, encefalopaţi post-traumatici sau epileptici. Ideile obsesive apar împotriva voinţei individului şi au un caracter parazitar. Stările obsesive pot fi de mai multe tipuri: amintiri obsedante, acţiuni obsedante şi fobii . Aceste stări apar deseori şi în cazurile schizofreniei. Ideile delirante formează o categorie de tulburări ale gândirii şi pot fi considerate o reflectare greşită a realităţii care domină conştiinţa pacientului.

Tulburările de vorbire pot apărea în acelaşi timp cu defectele psihice: logoreea - reprezintă un flux de cuvinte exprimate rapid şi incoerent; strigătele - sunt semne ale agitaţiei (mănie, confuzie, schizofrenie, demenţă). Autismul la unii bolnavi psihici duce la suspendarea comunicării verbale.

Tulburările de scris se întâlnesc la schizofrenici sau în cazuri de deliraţii cronice exprimate prin alterări ale grafismului.

Tulburările de conştienţă apar atunci când câmpul conştiinţei se îngustează şi apare "stupoarea" - o stare mai accentuată de tulburare a conştiinţei.

Tulburarea de activitate: se exprimă prin executarea dinamică a unui plan anterior stabilit cu un scop util.

Emotiile sunt stari afective de scurta durata, care traduc un specific al relatiilor umane (cu un subiect sau o situatie). Acestea sunt declansate de o stare reala sau de una imaginara, au o intensitate vaga, medie, foarte mare (emotie-soc) si se caracterizeaza prin intensitatea lor deosebita, exteriorizarea lor puternica, expresii emotionale, modificari fiziologice si reactii slab controlate.
Exemple de emotii:

• 
  Furia – cand ne credem ofensati;
  
• 
  Frica si teroarea – aparitia brusca a unui mare pericol;
  
• 
  Disperarea – moartea neasteptata a unei persoane;
  
• 
  Bucuria exploziva – aflarea unui eveniment fericit.
  
• 
  
  

Afecte dinamice:

Sentimentele sunt structuri ample cu tendinte si aspiratii relativ stabile, au acelasi rol cu instinctele la animale si declanseaza, organizeaza, orienteaza si regleaza conduita.

In functie de sentimente, omul actioneaza dupa interese, afecte si idealuri ce corespund sentimentelor sale.

Sentimentele inferioare sunt trebuinte de ordin biologic, familial si social si se caracterizeaza prin instabilitate, durata scurta, satisfactii limitate si produc pierderi, suferinte si limitari.
Afecte statice sunt stari afective element cu o intensitate slaba si un termen scurt:

• 
  durerea senzoriala care poate fi mecanica, chimica sau fizica;
  
• 
  placerea senzoriala;
  
• 
  agreabilitatea care poate fi agreabil sau dezagreabil;
  

Dispozitiile sunt stari afective cu o intensitate slaba si o un termen lung:

	CAUZE INTERNE	CAUZE EXTERNE
PROASTA DISPOZITIE - nu are chef de lucru - traieste emotii negative - vede aspecte neplacuta	- oboseala - proasta functionare a unor organe	- conflictepersonale, familiare, sociale - stari de frustrare - aparitia unor pericole
BUNA DISPOZITIE - are spor, glumeste - traieste emotii pozitive - vede in culori luminoase	- vitalitate - resurse energetice din plin - buna functionare a organelor - sanatate infloritoare	- aprecieri pozitive - perspective atragatoare

Hiperbulia este o acţiune multiplă neconconcordantă, nedusă la bun sfârşit, fără randament. Se întâlneşte în excitaţia maniacală.

Abulia reprezintă lipsa oricărei activităti, ca în demenţă şi oligofrenii grave.

Negativismul este refuzul de a îndeplini solicitări impuse, în cazul schizofreniei.

Impulsurile : piromania (necesitatea de a face rău, întâlnită la psihoastenie), cleptomania (necesitatea de a-si însuşi lucruri străine), mitomania (necesitatea de a spune minciuni).

Psihozele toxice sunt maladii psihice cu etiologie toxică: intoxicaţii alimentare, efecte euforizante analgezice şi hipnotice, care duc la dependenţa faţă de băuturi alcoolice sau de substanţe psihodipleptice.

Alcoolismul acut – beţia simplă, care provoacă simptome de tulburări psihice stăpânite de organism, atunci când alcoolul nu are o concentraţie mai mare de 1% în sânge. O concentraţie mai mare de 3% a alcoolului în sânge provoacă exaltări sau depresii, pierzându-se coordonarea mişcării corpului, iar vorbirea devine neclară. Crescând impregnanţa alcoolică apar tulburări de conştiinţă cu denubilare progresivă, care duce la somnolenţă sau comă.

Beţia patologică este o formă acută de intoxicaţie. Apare o turbulenţă mai pronunţată, pacientul poate comite crime. Apar halucinaţii şi se poate chiar sinucide.

Alcoolismul cronic totalizează tulburările psihice cu tulburările organelor interne. Apar halucinaţii: animale periculoase, şerpi, câini care se reped la pacient. Devine febril, cu temperaturi de 39-40 °C, are tremurături, puls accelerat, transpiraţii, oligourie. Apar tulburări de somn, indispoziţie generală care poate să se termine letal în 3-4 zile.

La pacienţii cu alcoolism cronic apar idei delirante pe teme de gelozie, persecuţie, autoacuzare, halucinaţii. Demenţa alcoolică este stadiul final al alcoolismului cronic.

Toxicomaniile ca şi alcoolismul sunt cele mai periculoase pentru sănătatea fiinţei umane. Foarte mulţi indivizi capabili, apţi de a rezolva multe probleme dificile sunt supuşi pieirii din cauza alcoolismului şi toxicomaniei. Aceste vicii umane au apărut pentru a deregla anumite procese psihologice ale omului care îngreunează funcţionarea logică a societăţii şi sunt foarte periculoase pentru existenţa omenirii.

Astfel, numai structura sistemului nervos central poate fi comparat cu un « microcosmos ».

Omul a fost creeat undeva în Univers, apoi plantat pe « Terra » în corpul unei fiinţe umane. Aşa se explică faptul că o fiinţă umană (Isus Christos) s-a născut într-o iesle, în Betleem şi era protejat de atacurile altor fiinţe care existau atunci. În Biblie se scrie despre existenţa unei stele, care era o corabie cosmică ce-l supraveghea pe Isus Christos pe Pămant, pentru a corecta genomul fiinţei umane, care degrada şi mergea într-o direcţie greşită.

Creştinismul a apărut pentru a echilibra dezvoltarea societăţii umane, pentru a putea exista în continuare pe această planeta. Aceasta religie a ţinut societatea umană unită, asigurându-i continuitatea, datorită respectării anumitor reguli, bine determinate în Scripturile Bisericeşti.

Religia a existat şi în timpul celor mai dure regimuri, care au încercat la un moment dat să o distruga, dar ea a rezistat, şi odată cu ea, fiinţa umană. Religia este neînvinsă, deoarece acţionează după legi nepercepute în totalitate de către fiinţele terestre. Pe Pământ, totul este stabilit într-o anumită ordine, într-o armonie, o biocenoză, unde, fiecare fiinţă are legile ei de dezvoltare. Aceasta armonie trebuie respectată şi orice abatere duce la un dezechilibru în dezvoltarea acestui sistem natural.

Fiinţa umană este cel mai dezvoltat organism viu şi are rolul de a dirija procesele naturale. Cu cât omul va reuşi să conserve mai mult natura, aşa cum a fost creeată la începuturi, cu atât va putea exista mai mult pe Terra. Din păcate, însă, omul dezvoltă tot mai mult sistemul tehnico-ştiinţific, distrugând natura. Poate că este necesară o nouă intervenţie a unor forţe din Univers pentru salvarea omenirii.

Raţiunea fiinţei umane are anumite limite, care nu-i permit să afle toate tainele vieţii.

Scopul principal al omului este păstrarea funcţiei normale a tuturor organelor vitale şi longevitatea - existenţa cât mai îndelungată a organismului viu.

La începutul mileniului III longevitatea fiinţei umane este de aproximativ 65-70 de ani. Mulţi indivizi mor din cauza afecţiunilor sistemului cardio-vascular, precum şi din cauza altor infecţii. În medie, aproximativ 75% din infecţii sunt provocate de virusuri, celelalte de bacterii, fungi, protozoare şi altele. Tumorile cancerigene ocupă locul doi, după cele cardio-vasculare, în provocarea deceselor fiinţei umane. Mai puţin de 1% din oameni mor de bătrâneţe, neaflându-se încă, taina longevităţii, care depinde de anumite legi necunoscute încă fiinţei umane.

Dacă un om s-ar hrăni cu cea mai bună mâncare, ar respira cel mai curat aer şi ar munci puţin, longevitatea nu ar depăşi viaţa unui om, care în decursul vieţii a muncit din greu şi s-a alimentat necorespunzător. Este o taină necunoscută de către fiinţa umană.

Existenţa fiecărui individ este bine programată, după legi necunoscute încă. Acum, după 2.000 de ani de creştinism se pare că umanitatea necesită o schimbare a genomului uman, deoarece se simte o dezvoltare a fiinţei umane, care duce rapid la catastrofă. Ajungem la o globalizare a dezvoltării tuturor proceselor, tuturor legilor societăţii, dispărând diversitatea dezvoltării biocenozelor.
Dezechilibrul în natură duce la catastrofe naturale cu urmari grave, încă nepercepute de raţiunea umană.