În Olanda, unde anterior cresterea a fost mult mai înalta decât media, PIB a crescut foarte putin în 2002 dar a cazut în 2003.
Cresterea PIB in noile SM (12)
În toate noile tari Membre, cresterea PIB a atins peste 4% pe an între 1994 si 2001, cu exceptia Ungariei (lejer sub acest nivel) si a Republicii Cehe.
În ultima, cresterea a atins doar 2% pe an, pe când în Bulgaria si România, PIB nu a crescut aproape deloc.
Populatiei a evoluat diferit în functie de târa, înregistrându-se o crestere semnificativ a în Cipru si alta, o diminuare cu 1% pe an în cele trei tari Baltice si Bulgaria si schimbari relativ neînsemnate în alte parti, iar cresterea PIB pe cap de locuitor a variat usor mai mult decât cresterea PIB.
În total, cresterea PIB pe cap de locuitor în termeni reali în noile tari Membre a înregistrat aproximativ 1½% pe an deasupra mediei UE15 în aceasta perioada.
Începând cu 2001, cresterea a încetinit în aceste tari luate împreuna, partial din cauza diminuarii cresterii economice în UE, prima lor piata de export.
Cresterea totala s-a aflat usor sub 2½% în 2001 si 2002 si se estimeaza a fi de 3% în 2003.
Declinul a fost în special marcant în Polonia, unde cresterea a atins în medie doar 1% în 2001 si 2002 dar aceasta a fost si mai joasa în Malta din cauza declinului turismului in UE.
Decalajele vor continua sa creasca între regiuni odata cu extinderea UE
Extinderea va avea un impact mai semnificativ asupra decalajelor între regiuni decât între tari.
Daca e sa luam în consideratie ca 73 milioane locuitori, circa 19% din populatia UE15, locuiesc în regiuni unde PIB mediu pe cap de locuitor în perioada 1999–2001 a fost mai jos de 75% din media UE, conform analizelor recente, aproximativ aceea si cantitate, aproximativ 69 din 74,5 milioane ce vor deveni cetateni UE în 2004 (92% din 100%), locuiesc în regiunile cu un PIB pe cap de locuitor mai jos de media UE25 în noile tari Membre.
Aceasta nu înseamna ca, dupa cum se mentioneaz a mai jos, aceste 69 milioane locuitori s-ar adauga pur si simplu la cei care în prezent traiesc în conditii de 75% PIB din media comunitara, pentru ca aceasta medie se va reduce (de la o medie a 15 tari Membre la o medie ce acopera 25 tari Membre) în urma extinderii UE.
Extinderea va avea ca efect o crestere pana la 123 de milioane de persoane a populatiei care va locui in zone cu PIB pe cap de locuitor sub 75%, in UE 25.
La intrarea Bulgariei si României, cifra va atinge 153 milioane, deci 32% din populatia UE27, deci numarul populatiei care locuieste în asemenea circumstante crescand de doua ori mai mult.
În UE27 doua treimi din populatia cu PIB pe cap de locuitor mai jos de 75% din media UE25 vor locui în noile tari Membre.
Circa una din sase persoane va locui în regiunile cu PIB pe cap de locuitor mai jos decat media comunitara. Nici una din cele 38 de regiuni implicate nu se afla în prezent în UE15.
Contributia politicii de coeziune la crestere în Uniunea Europeana
Atingerea unor rate de crestere prin performanta productivitatii si cresterea ocuparii fortei de munca e importanta nu numai în tarile candidate pentru ridicarea standardelor de trai si pentru generarea resurselor necesare ameliorarii financiare a infrastructurilor, a serviciilor colective etc., dar si pentru Statele Membre existente.
Date fiind interdependen tele accelerate între comert si investitii, dezvoltarea economica a noilor tari Membre poate fi un impuls dinamic pentru initierea si sustinerea ratei de crestere în cadrul UE.
Diferentele structurale existente în dotarea cu infrastructuri si a capital uman indica ca aceste tari, precum si multe regiuni înapoiate sI problematice din cadrul UE15 nu sunt în stare sa contribuie în masura în care ar trebui la competitivitatea întregii UE.
Prin urmare, în UE se obtine un nivel al veniturilor si al ocuparii mai mic decât cel care ar putea fi obtinut, în detrimentul tuturor, nu doar a celor afectatI în mod direct. Reducerea decalajelor existente ar fortifica, deci, competitivitatea economiei UE sI capacitatea ei de dezvoltare sustinuta.
Prin urmare, în UE se obtine un nivel al veniturilor si al ocuparii mai mic decât cel care ar putea fi obtinut, în detrimentul tuturor, nu doar a celor afectatI în mod direct. Reducerea decalajelor existente ar fortifica, deci, competitivitatea economiei UE sI capacitatea ei de dezvoltare sustinuta.
Aceasta ar reduce de asemenea probabilitatea crizelor si a presiunii inflatiei în regiunile mai puternice unde crestea are loc, suprimând astfel decalajele mai devreme.
În cazul tarilor candidate, aceasta le-ar permite sa-si sporeasca rata cresterii economice si respectiv, sa extinda importul din tarile Membre UE existente.
În prezent importul reprezinta mai mult de o jumatate din PIB în aceste tari — mult mai mult decât în tarile de coeziune (în Grecia si Spania, importul reprezinta doar circa 30% din PIB si Portugalia, 38%) — însa aceasta tinde spre o crestere mult mai însemnata decât cea a PIB, în conditii de dezvoltare economica.
Este de presupus ca acestea vor continua sa cumpere produse manufacturate, în special masini si echipament, necesare pentru dezvoltarea lor economica, care nu se produc în interiorul tarii.
Cresterea PIB este utilizata în mod disproportionat pentru cumpararea marfii straine, mai ales din ta rile Membre UE15, import ce se ridica la 60% din total, dar în mod special din Germania (circa 25%) si Italia (în jur de 10%).
