Un vas mai slab
Yüklə 46,6 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- INTRODUCERE
- TEMA I A
UN VAS MAI SLAB(program de ziua mamei, 8 Martie) CUPRINS:
INTRODUCEREPrietene, îţi aminteşti de farmecul primei călătorii… cum totul plutea pe dinaintea ochilor, cum mirosea firul de iarbă verde, cum se pierdeau spre infinit păsările călătoare, cum s-aprindeau stelele pe bolta cerului?… Când ai privit un lan de grâu ce se legăna sub adierea vântului, te-ai gândit vreodată cum ar arăta câmpul… fără maci? Când drumul te-a purtat printr-o pădure şi încercând să te opreşti la umbra deasă a unor copaci seculari sau în oaza de lumină a dumbrăvii te-ai întrebat: de ce ar fi tristă pădurea fără cântecul păsărilor? Poate, obosit de truda zilei, te-ai culcat sub cerul liber şi fără să adormi ai privit bolta… - oare cum ar fi cerul fără stele?… Priviţi munţii! Imense cetăţi de piatră ce ascund în adâncurile lor nenumărate bogăţii. Tu, care străbaţi potecile lui singuratice, te-ai gândit vreodată de ce mica floare de colţ face să fie căutat un munte? Te întreb… şi ce-ai putea răspunde? Dacă grâul înseamnă pâine şi viaţă, macul… nu poate lipsi din lan? Când pădurea, acest aur verde îşi descoperă valoarea în atâtea lucruri, nu poate creşte fără ciripitul gălăgios al păsărelelor? Ce mister face, ca puzderia de stele să dea viaţă cerului noaptea? Dacă munţii înseamnă putere şi bogăţie, ce forţă se găseşte în firava floare de colţ ce cheamă oamenii să-i caute? Ca să poţi răspunde, trebuie să înţelegi un adevăr profund: Dumnezeu a lăsat pentru lucrurile mai mici, lipsite de măreţie – un simbol – un vas mai mic, delicat şi totuşi… cât de preţios!… cât un fir de mac, cât trilul unei păsări, cât sclipirea unei stele târzii, sau poate, cât floarea catifelată a unui colţ de munte… O recunoaşteţi? Este… EVA.
De aici începe istoria omenirii! Către capătul de răsărit al pământului, Dumnezeu a sădit o grădină din care nu lipsea nimic: nici florile, nici păsările, nici pădurile… Plin de bucurie, OMUL, înzestrat cu statură nobilă şi puternică în strălucirea soarelui, simţea acum că este stăpân peste toate vieţuitoarele pământului, peste peştii mării şi păsările cerului, OMUL, ca o pădure deasă de chiparoşi, putea ascunde în ramurile lui, cuibul cald al unei păsări cântătoare. OMUL, creat în mod desăvârşit, cu puteri fizice şi intelectuale, căutând să citească tainele universului, înţelegea acum, privirea tăcută a unei stele. Coroana creaţiunii, aşa cum ieşise din urzeala Maestrului, plin de viaţă, ca un lan de grâu ce se legăna sub adierea vântului, constata acum că, fără graţia firului de mac, ar fi fost singur, monoton. Dar omul şi ajutorul lui ştiau că sunt ţărână! Două vase de lut; unul mai mare şi mai rezistent, celălalt… Creat dintr-un eşantion luat din materialul „modelului”, cu vreo 5 kg mai puţin în greutate, cu un sistem muscular mai puţin dezvoltat, aşezat delicat pe un schelet fragil, dădea la iveală o arhitectură bogată dar… mai puţin robustă. Inima micuţă, şi ceva mai uşoară, bătea des inundând corpul, fără a simţi lipsa unui litru de sânge. Mai puţin sensibilă la durerea fizică, îşi priveşte cu încredere şi devotament rolul său matern. Un vas mai mic fără de care celălalt nu putea fi mai mare! Atât vasul mai puternic – ADAM – cât şi vasul mai puţin tare – EVA – purtau între ei semnul divin al EGALITĂŢII. TEMA I B Dar… dincolo de poarta grădinii, străjuită acum de îngeri puternici, semnul de egalitate dispăru! OMUL – devenea acum vasul mai tare chemat să stăpânească şi să ocrotească vasul ce devenise prin neascultare, mai slab. Şi prin păcat, în tot ce fusese creat, o luptă pe viaţă şi pe moarte începu! De la delicatul fir de mac ce se zbătea să scape de vreo buruiană, ridicându-şi capul deasupra lanului către soare, până la păsările şi vieţuitoarele pământului ce alergau să ucidă pentru a putea trăi, totul devenea o luptă între cel mai tare şi cel mai slab. … Un vas mai slab – care, surprins într-o discuţie, la întrebarea: „Oare a zis Dumnezeu?”… căutând să vadă dacă nu minte şarpele când a zis: „Hotărât, nu veţi muri”, a luat şi a mâncat. … O dorinţă, o privire, o faptă, care a schimbat viitorul primilor noştri părinţi şi a urmaşilor lor. … Un vas mai slab – care în faţa prăpădului adus asupra Sodomei şi Gomorei, nu rezistă să privească doar înainte către munte ci… îşi întoarce o clipă ochii către cetăţile din câmpie, prefăcându-se în sare… … Un vas mai slab – care silit de împrejurările vieţii e nevoit să încredinţeze rodul trupului ei apelor Nilului şi… zdrobită de durere, ce mai putea face? … Un vas mai slab – ce lupta să se răzbune, şi ajungând să stăpânească inima celui mai tare la împins să-i sature stea cu sângele nevinovat al proorocilor.
Acoperit de ignoranţă şi ştirbit de personalitate, vasul mai slab revine în lanţul de întorsături, sub mii de nume şi în mii de chipuri – un lucru pe care mulţi nu-l ştiu. Vasul mai slab, aşezat în palmele Creatorului… TEMA II Priviţi câmpul lui Boaz! Soarele dogorea puternic la amiază şi lucrători puternici trudeau din greu la culesul orzului. Singur, slujitorul pus cu privegherea lucrătorilor, urmărea cu stăruinţă de la înălţimea unei căpiţe munca migăloasă a unei tinere femei venită să strângă spice în urma secerătorilor. Sosit să vadă cum merg treburile, Boaz – stăpânul ogorului află că această tânără „de dimineaţă, de când a venit, tot timpul a stat în picioare până acum şi nu s-a odihnit decât o clipă”. Viaţa îi cerea o zi de muncă pentru un pumn de orez dar şi puterea are limitele ei. Putem spune că era un vas mai slab? Boaz, era socotit „om câştigat” să aibă un astfel de vas! Era un vas ce ascundea în el sămânţa Celui făgăduit… E arşiţă! În pustia Paran zăpuşeala parcă tăia şi mai mult nervii oamenilor. „Fiecare din voi să-şi încingă sabia!” – se dă porunca. Pieirea nemintosului Nabal era un lucru hotărât! Nodul era prea încâlcit ca să-l mai poată desface altcineva decât sabia! Şi iată… apare „un vas mai slab”. Se aruncă la picioarele lui David implorându-l să-şi pună sabia în teacă. Nu cele 200 de pâini, nu doar… o răscumpărare, nu doar un tribut de potolire ci o minte înţeleaptă umplea acest vas numit ABIGAIL. David, el însuşi surprins recunoscu aici o forţă mai tare decât ascuţişul săbiei, mai puternică decât înţelepciunea unui conducător fugărit, mai statornică decât jurământul unui războinic! Un vas mai slab? Nicidecum! David însuşi zice: „Binecuvântată să fie judecata ta, şi binecuvântată să fii tu care m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge”. Deşi păcatul a mânjit opera desăvârşită a lui Dumnezeu, vasul mai slab nu putea deveni mai tare singur. T E M A III Să intrăm o clipă în atelierul lui Isus! La picioarele Lui, un vas dintre cele mai slabe stă să fie sfărâmat de pietrele „înţelepciunii” rabinilor. O rugăciune fierbinte de iertare, o privire de recunoştinţă, un sacrificiu din iubire ş o inimă zdrobită de stânca veacurilor, făcu acest vas murdar să se nască din nou… Acelaşi nume – MARIA MAGDALENA – dar cu un alt conţinut – nard curat! Oare câţi dintre ucenici – vase tari – care mâncau pâinea lui Isus, s-au dăruit ca un vas de alabastru la picioarele Mântuitorului? Unde-i tăria vasului numit NICODEM – cel cu 100 de litri de smirnă şi aloe ţinuţi în taină acasă?! Iar apoi, când Isus cel viu aştepta simpatia celor pe care-i iubea, de ce erau trişti cei doi pe drumul către Emaus? Chiar dacă – Maria – nu ştia să socotească la fel de bine Legea, a demonstrat însă că ştia mai mult – lecţia pocăinţei! Se poate numi acesta: - „Un vas mai slab?” Ascultaţi descoperirea dată lui Pavel: „Şi Domnul mi-a zis: „Puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită”. O faptă bună, o muncă cinstită, o judecată înţeleaptă, un suflet oferit lui Isus – a făcut ca acest „vas mai slab” să devină un simbol al bisericii lui Hristos… Femeia îmbrăcată cu in subţire strălucitor şi curat stă gata pregătită pentru… nunta Mielului. Acolo nu va mai fi un vas mai tare, mai puternic şi altul mai slab, ci toţi vor fi una în Hristos! Amin!
MAMA MEA Deseori în viaţă întâlneşti multe lucruri valoroase şi frumoase. Grădini întregi sunt pline de flori frumoase, pomii sunt împovăraţi cu fructe plăcute, iar pădurea este plină de arbori înalţi şi minunaţi. Dar cel mai de preţ lucru de pe acest pământ este – MAMA. Mama se sacrifică pe sine şi puterea ei – familiei. Ea iubeşte familia şi se ocupă numai de bunăstarea ei. Ea nu este numită între cei mari ai acestei lumi, nici portretul ei nu-l poţi vedea în ziare şi reviste, şi totuşi soarta societăţii este puternic influenţată de un fu sau de o fiică, ce au primit o educaţie deosebită din partea unei mame. Adeseori, ea trebuie să lucreze din greu, sacrificiul de sine şi suferinţa fiind şcoala ei în această viaţă, dar toate aceste lucruri se pierd şi sunt recompensate atunci când copilul ei devine în viaţă un om integru. Înţeleptul Solomon, prin inspiraţie divină a elogiat pe femeia mamă pentru opera ei în cămin: „Ea deschide gura cu înţelepciune şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănâncă pâinea lenevirii. Fiii ei se scoală şi o numesc fericită. Multe au o purtare bună, dar tu le întreci pe toate.” Ea poate nu are timp şi nici bani pentru a se îmbrăca în mod deosebit, dar are privilegiul să cultive caracterul celor mici.
Amin!
TEMA V - copii Îmi este greu să vorbesc despre mama, deoarece ea reprezintă totul pentru mine, şi când trebuie să spun totul, nu ştiu cu ce să încep… Mama este prima fiinţă pe care am cunoscut-o, chiar înainte de a o vedea, pentru că după glas ştiam când ea se apropie. De la ea am primit primele învăţături despre ceea ce este bine şi ceea ce este frumos în viaţă. La ea am cunoscut mai întâi ce înseamnă căldura şi puritatea iubirii. Spiritul de sacrificiu al mamei este prezent în permanenţă în viaţa ei. Nimic nu i se pare prea mult pentru copiii ei. Cum poate să se uite atât de mult pe ea şi să ne aibă pe noi mereu înaintea ochilor ei? Mama ne iubeşte foarte mult, dar chiar dacă şi-ar da viaţa pentru noi n-ar fi suficient pentru salvarea noastră veşnică. De aceea, efortul ei continuu este să ne facă cunoştinţă cu Isus, să ne ajute să ne împrietenim cu El, ca apoi Lui să-I oferim inima noastră toată. El poate să ne asigure o fericire veşnică şi aceasta este dorinţa fierbinte a fiecărei mame creştine. Dar câtă rugăciune, câtă stăruinţă pentru a ajunge aici! Dacă mă bucur de o cameră călduroasă, de hrană din belşug, dacă port haine plăcute şi curate – toate sunt meritul mamei mele. Dacă însă L-am cunoscut pe Isus şi m-am apropiat atât de mult de El încât vreau să rămân cu El pentru totdeauna – aceasta este meritul lui Dumnezeu prin mama mea. Iată de ce mama este darul divin de cea mai mare valoare pentru copii. Domnul mi-a dat o mamă şi doresc ca El să mă ajute să o preţuiesc întotdeauna şi împreună cu ea să merg spre veşnicie!… Amin!
Amin!
TEMA VI „MAMĂ, de ce e cerul albastru? Şi păsările unde pleacă toamna? Cine a făcut soarele? Dar stelele, de ce, parcă îmi vorbesc când mă uit la ele?” Şi MAMA, acest „vas mai slab”, devine tare şi puternică, pentru micuţa făptură ce depinde în totul numai de ea. De la o fiinţă care nu ştie decât să doarmă, şi să înghită, micuţul pui de om, ajunge să meargă, să vorbească şi apoi să-şi manifeste personalitatea. Pentru el, MAMA înseamnă totul… universul întreg este cuprins în aceste două silabe. O mare responsabilitate apasă pe umerii ei. Dumnezeu îi dă în mână această plantă fragilă spre a o îngriji, şi a ajunge un cedru înalt, drept, înălţat spre cer, cât mai aproape de lumină. „Un vas mai slab” umplut cu uleiul Duhului Sfânt pentru speciala ei misiune, devine izvor din care va curge în orice clipă iubire, bucurie, pace, îndelungă răbdare… Fericiţi sunt copiii care vor gusta din aceste roade şi care apoi… nu vor mai putea trăi fără ele căci IUBIREA le va încălzi inima şi le va risipi orice nor de îndoială şi de amărăciune. O slujire credincioasă şi dezinteresată lui Dumnezeu şi aproapelui, le va da bucurie şi va face ca în cămin să se înalţe mereu imnuri de laudă pentru Domnul, Creatorul lor. Iar siguranţa că un Tată Ceresc puternic şi iubitor le cunoaşte toate încercările, luptele lor şi îi ocroteşte sub aripa Sa, o vor avea când vor simţi pacea şi liniştea sufletului mamei lor. Prin exemplul pe care îl dă în fiecare clipă, ea poate ajuta pe copilaşi să se apropie cât mai mult de cer, sau din contră, poate fi o piedică în calea dezvoltării lor spirituale. De aceea paznicul ce va sta necontenit la uşa inimii ei spre a o feri de rău şi a o ajuta în creşterea tinerelor mlădiţe, va fi RĂBDAREA. Acest dar minunat Domnul l-a făgăduit tuturor acelor care îl cer cu stăruinţă, din toată inima. Amin!
ÎNCHEIERE Glasul lui Isus care străbate toate veacurile astăzi se aude din ce în ce mai puternic: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi!”
Şi ce minunat că fiecare mamă, poate ajuta pe copilul ei în felul acesta, având vasul plin cu puterea Duhului Sfânt. „Un vas mai slab”… dar biruinţa va fi de partea ei, atunci când în inima copilului, se va trezi dorinţa de a vedea şi a cunoaşte pe Isus, Cel care este BLÂND şi bun ca … MAMA!
Amin! Yüklə 46,6 Kb. Dostları ilə paylaş:
|