Rolul tatalui in educatia copiilor

Rolul tatalui in educatia copiilor

Pana de curand, cercetatorii au studiat cu preponderenta relatia copilului cu mama sa. Parea mult mai firesc sa pui in relatie dezvoltarea copilului cu modul in care mama si copilul isi construiesc interactiunea. S-a constatat insa necesitatea cercetarii influentei relatiei de atasament pe care copilul o are cu tatal sau.

Un tata de succes este acela care a trecut prin toate etapele educative alaturi de copilul sau. Tatal este pentru copilul mic o a doua mama, mai putin prezenta desigur, dar din partea caruia se asteapta la aceleasi manifestari de tandrete si de aprobare, la aceleasi schimburi afective prin intermediul micilor jocuri si uneori chiar la ingrijiri pe care tatal modern le acorda cu mare placere (schimbatul scutecelor, baita).
Este evident ca tatii se ocupa din ce in ce mai mult de copiii lor. Au trecut vremurile cand considerau ca de bebelusi se ocupa numai femeile.
Nu cu mult timp in urma, multi dintre ei se simteau jenati sa se plimbe impingand un landou, sau umiliti cand schimbau un scutec. Astazi, a devenit ceva banal sa treci pe langa un tata tanar care poarta bebelusul intr-un sac-cangur pe burta.
De multe ori tatal, impresionat de bebelus, se simte stangaci: nu stie cum sa-l tina, nici cum sa comunice cu el. Pentru ca mama dobandeste foarte repede experienta prin contactul zilnic cu copilul, se produce o anumita distantare fata de tata, care este ocupat cu activitatile lui profesionale.
In momentul acesta, cercul vicios se inchide: tatal, devenit de fapt mai putin competent decat mama si simtindu-se tinut la distanta, o va lasa pe ea sa se ocupe de tot.
Cu toate acestea, a te ocupa foarte devreme de bebelus, ca tata, este cel mai bun mijloc de a depasi teama si de a crea o buna relatie cu el. Devii tata printr-un exercitiu concret al paternitatii si toti cei care s-au ocupat de bebelusul lor au gasit in aceasta o mare placere.
Chiar daca schimbatul scutecelor de catre tata nu se realizeaza frecvent, chiar daca preparatul laptelui de seara nu se desfasoara in modul cel mai adecvat cu putinta, iar la baita uneori tatal mai mult priveste si da indicatii mamei, totusi participarea la toate etapele educative sporeste sansa unei bune legaturi si unui atasament emotional solid fata de copil.
Faptul ca nu au timp suficient nu este o scuza pentru ca tatii sa nu se ocupe de educatia copiilor, rolul lor fiind esential in dezvoltarea armonioasa a acestora. Daca tatal lasa la indemana altor persoane educatia copiilor, exista momente in care este posibil sa fie depasit de evenimente.
In asemenea momente, tatal poate descoperi ca exista principii educative la care nu adera, dar care au fost folosite pe copilul sau.
Poate regreta ca nu a fost alaturi de copil cand acesta a deprins abilitati-cheie si poate sa incerce sa compenseze absentele printr-o supraimplicare emotionala (care, in momentul in care va fi retrasa, va produce cu siguranta o reactie emotionala puternica din partea copilului).
Educatia copiilor nu inseamna numai informatii si supraveghere. Un element important in educarea copilului este concordanta de mesaje intre persoanele care se ocupa de cresterea lui.
De multe ori, simpla validare din partea tatalui (in termeni de "bravo" sau batai incurajatoare din palme) a unor progrese in educatie raportate de mama, bona sau de bunica are o valoare imensa in intarirea pozitiva a invatarii.
Tatal este cel care ar trebui sa dea o consistenta morala educatiei si care, in momente-cheie, poate introduce conceptele de "nu", "nu ai voie", "sub nici o form". Daca nu devin "sperietoare" pentru copii lor, tatii au sansa sa transmita mesaje clare despre ceea ce este bine si rau, gresit sau corect, permis sau nepermis.
Tatal ar trebui sa fie cel care, cu blandete, dar si fermitate, pune limitele unei explorari a realitatii, debordante si haotice, pe care o efectueaza cei mici.
Autoritatea paterna ar trebui utilizata in momente cheie, pentru insusirea unor principii de viata. Tatal stabileste normele, el este cel care impune regulile, fiind un element important de control al comportamentului copiilor.
Totusi, un tata rece si distant va fi cu siguranta ocolit de catre copii sai, asa cum un tata care "una spune si alta face" va fi discreditat de catre odrasle, oricat de bune ar fi sfaturile sau informatiile sale.
Cercetatorii au concluzionat ca taticii care sunt prezenti mai mult timp in cadrul familiei au copii cu un grad de dezvoltare mult mai mare, sunt mult mai responsabili si mai abili verbal.
Acest fapt deriva din structura nativa a barbatului de a fi mai ferm in anumite situatii, cand mama este coplesita de emotie. Aici, rolul tatalui este important in a asigura fermitatea deciziilor.
Statistic, tatal este persoana care petrece cel mai putin timp cu copilul. De aceea, momentele petrecute impreuna ar trebui sa fie momente extrem de intens traite. Exista insa tati care prefera sa faca mai multe lucruri deodata, mai ales atunci cand se joaca cu copiii.
Unii vorbesc la telefon, altii, mai scriu cate un mail, stau cu un ochi la copil si cu unul la televizor. Bunul simt (dublat de parerea specialistilor) spune ca atunci cand ne jucam cu copiii nostri ar trebui sa nu facem nimic altceva.
S-a constatat ca tatii adopta o functie de "deschidere catre lume" pentru copiii lor. Copilul are nevoie de stimulare intr-un mediu securizant. Prin intermediul interactiunilor cu preponderenta lucide si fizice cu copilul, tatal il ajuta pe acesta sa se consolideze din punct de vedere emotional si cognitiv.
Tatal devine catalizator pentru copil, il ajuta sa invete sa isi asume riscuri, sa aiba initiative, sa exploreze, sa faca fata obstacolelor, sa se afirme ca personalitate in fata celorlalti care-l inconjoara. De exemplu, un "meci de fotbal" cu tatal, pentru un copil prescolar este un mod in care el se poate repera intr-un mediu competitiv, dar intr-un cadru extrem de securizant.
"Simplul" fapt ca tatal sau are incredere in el in asemenea maniera incat fac impreuna o echipa, este valorizat si securizant pentru copil, caci potentialul esec este suportat de amandoi (deci si de un adult care stie si are puterea sa gestioneze esecul), iar reusita este o bucurie pentru amandoi.
S-a emis ipoteza ca absenta sau prezenta discontinua a tatalui in viata copilului poate explica problemele de adaptare sociala a adolescentilor, mai ales a baietilor.
De asemenea, s-a estimat ca exista posibilitatea de a fi o legatura intre relatiile saracacioase in schimburi afective ale copiilor cu tatii lor si dificultatile de interiorizare a unor reguli sociale si incalcarea lor, comportamente deviante si abandonul scolar.
Exista teorii care, pentru a caracteriza rolul tatalui in dezvoltarea copilului, vorbesc despre "relatia de activare". Practic, sunt separate rolurile mamei si al tatalui: mama ofera securitate, pe cand tatal ii ofera sansa de a se activa si autodepasi.
Figura tatalui in peisajul familiei este o parte esentiala dintr-un puzzle care se formeaza in mintea unui copil. Lipsa acestei parti importante creeaza in sufletul celui mic o lacuna majora de dezvoltare psihica. De aceea, prezenta tatalui asigura pilonul pe care anumite trasaturi de caracter ale celui mic trebuie sa se sprijine.
Si aici, vorbim de increderea in sine, de capacitatea organizatorica, de posibilitatea de a relationa cat mai mult cu cei din jur si gasirea unui sprijin puternic. Sigur ca toate acestea pot fi gasite si prin modelul matern, insa aceasta latura tinteste mai mult catre alte aspecte ale personalitatii, precum trairea emotiei, spiritul de organizare si perfectare, perseverenta si abilitati cognitive subtile.
Fiecare tata ar trebui sa petreaca zilnic un moment de intimitate cu copilul lui si sa se ocupe de el, singur, in fiecare saptamana, un timp mai indelungat, o jumatate de zi sau o zi intreaga.
Tatal, mama si copilul nu au decat de castigat. Psihologii accentueaza faptul ca, in dezvoltarea armonioasa a copilului, influentele educative venite pe filiera materna si pe cea paterna sunt la fel de importante, existand o complementaritate a acestora.

Tatal si educarea copilului

Din ce in ce mai des zarim prin parcuri, pe strazi, pe terenuri de joaca tati care isi insotesc copiii. Si este chiar placut, sa vedem ca tatal, pe langa rolul biologic necontestat, se implica si in educarea si dezvoltarea psihologica a copilului. Astfel, parintii, atat mama cat si tatal au sau ar trebui sa aiba acelasi rol in evolutia si dezvoltarea psihologica a celui mic. Este adevarat ca rolul mamei este mult mai important si mai complex, insa si cel al tatalui este bine definit.

Probabil ca va intrebati ce ar putea face tatal in primele luni de viata ale sugarului. Rolul lui este indirect, mai mult ca suport psihologic pentru mama, pe ai carei umeri cad toate responsabilitatile. Nasterea poate declansa un dezechilibru psihic al femeii, de aceea ea trebuie sustinuta si incurajata in primul rand de tatal copilului.
Implicarea reala a tatalui in educarea copilului ar trebui sa se faca simtita si sa devina din ce in ce mai activa in jurul varstei de 1 an. Aceasta este varsta la care tatal incepe treptat sa obisnuiasca micutul cu regulile jocului, ale familiei si ale societatii. El este cel care trebuie sa impuna limitele sau sa-l invete sa respecte anumite reguli fara sa devina sever sau autoritar. Tatal trebuie sa fie constient ca la acesta varsta copilul imita intr-un fel comportamentul parintilor si pentru a-l intelege are nevoie de explicatii cat mai simple si concrete.
Inaintand in varsta, pe la 3-4 ani, implicarea tatalui in educarea copilului devine mai complexa. El poate initia copilul in practicarea unui sport, a unei activitati fizice sustinandu-l moral in toate incercarile lui fara sa-l critice sau sa faca comparatie cu performantele sau aptitudinile sale. De asemenea tatal este important si in stabilirea identitatii sexuale a copilului. Pentru baieti are rol in validarea propriei masculinitati, pentru fete, iubirea si recunoasterea tatalui este un prim pas in recunostarea feminitatii lor.
Relatia cu tatal este foarte importanta atat pentru copil cat si pentru familie. Tatal devine un model pentru copii si un suport pentru mama copiilor sai, ceea ce duce la o armonie in familie si la o dezvoltare psihologica normala a celui mic.
Reactia unui barbat citind toate acestea poate sa nu fie tocmai placuta (atata responsabilitate, atatea sarcini de indeplinit in educarea copilului... adio timp de iesit la o bere cu baietii sau de urmarit un meci...) insa, daca in realitate exista o relatie buna in cuplu, implicit va exista o relatie profunda si cu copilul si lucrurile vor decurge de la sine. Daca parintii se informeaza asupra nevoilor specifice fiecarei varste, ofera copilului dragostea si atentia necesara, atunci sigur vor reusi in procesul de educare si dezvoltare psihologica.

Absenta tatalui in procesul de educare si dezvoltare psihologica a copilului

Ce se intampla atunci cand tatal nu exista sau, mai rau nu vrea sa se implice in educarea copilului? Nu degeaba pentru conceperea unui copil este nevoie de 2... atunci si pentru cresterea acestuia este nevoie si de mama si de tata, fiecare cunoscandu-si atributiile ca parinte. Din pacate in societatea actuala asistam la tot mai multe separari, divorturi, certuri care nu au cum sa nu influenteze negativ dezvoltarea psihologica a copiilor.
Specialistii au ajuns la concluzia ca neimplicarea sau absenta tatalui din viata copilului duce la interiorizare, la un comportament deviant, la abandon scolar. Intr-un cuvant la aparitia problemelor de adaptare sociala a adolescentilor, mai ales in cazul baietilor. Mai mult copilul devine foarte rasfatat, egocentric si considera ca lui i se cuvine orice fara sa tina cont de cei din jurul sau. Altfel spus devine un copil cu probleme care nu se pot repara usor si care il vor urmari toata viata.

Definitii: rolul si functia tatalui

Rolul reprezinta formele si valorile comportamentale, pe care societatea le impune individului. Functia paterna se constituie din :totalitatea determinarilor care contribuie la structurarea psihicului copilului" (Muldworf). Widlöcher a facut deosebirea intre aceste doua concepte.

Dupa el, rolul tatalui este definit in raport cu un anumit context socio-cultural. Astfel ca, fiecare societate si fiecare mediu impun tatalui roluri specifice unor culturi diferite; in timp ce, functia paterna este considerata, de catre acelasi autor, un element important in dezvoltarea normala si maturizarea psiho-afectiva a copilului.
Functia paterna, prin prezenta ei in mediul in care se dezvolta copilul, formeaza o baza solida in constituirea personalitatii copilului. Aceasta functie nu coincide mereu cu o imagine specifica si dependenta de mediul cultural. In contrast cu functia materna, care are o baza bilogica, nu exista nici o legatura intre functia paterna si originea biologica.
Muldworf prezinta functia materna ca pe o entitate compusa din trei elemente: satisfacerea nevoilor primare, calmarea tensiunilor, nevoia de prezenta si de siguranta. Bineinteles, aceasta functie poate fi indeplinita de tata sau de oricare alta persoana, dar este atribuita mamei, reprezentand astfel o continuitate naturala si necesara dupa nastere. Tatal poate sa ia efectiv locul mamei, dar rolul sau nu se opreste aici. Vom defini, in continuare, o serie de elemente specifice functiei paterne.

Functia paterna

Referindu-ne la lucrarile lui Muldworf, putem distinge doua forme diferite ale functiei paterne: functia paterna indirecta si functia paterna directa.
Functia paterna indirecta: Pe langa iubire, tatal trebuie sa ofere un sprijin sotiei. Este garantul unei anumite sigurante in cadrul cuplului. Functia paterna depinde de raporturile dintre mama si tata. Functia materna se refera la echilibrul psiho-afectiv al mamei, echilibru care poate sa fie sustinut sau periclitat de relatiile pe care le intretine cu sotul. Din aceasta cauza, toate modificarile afective si emotionale ale mamei se vor repercuta asupra relatiei mama-copil. Echilibrul cuplului este, deci, necesar dezvoltarii psiho-afective a copilului.
In plus, copilul percepe si interiorizeaza o anumita imagine a tatalui, pe care si-o cladeste prin intermediul propriei viziuni sau prin intermediul imaginii pe care o are mama despre tata. Astfel ca, sotia care isi uraste sotul sau care il pune intr-o lumina defavorabila in ochii copiilor, va determina interiorizarea unui anumit tip de imagine paterna care va influenta, in consecinta, efectele si functia paterna.
Functia paterna directa: Tatal ca factor de separatie in relatia mama-copil. Maturizarea biologica permite copilului sa se distanteze progresiv de mama sa, sa iasa din relatia duala pe care o avea cu ea. Mama trebuie sa fie pregatita sa lase libertate copilului, care in final se va separa de ea. Tatal trebuie sa o ajute in acest sens, trebuie sa instituie o separare intre mama si copil si, astfel, sa contribuie la evolutia copilului spre o viata autonoma. Prin functia lui, poate impiedica manifestarile abuzive ale mamei.

Rolul tatalui la nastere

Ziua cea mare se apropie. La exterior exterior pari calm – esti barbat, nimic nu te da gata! Dar inauntru simti cum piciorele ti se inmoaie fara sa stii la ce sa te astepti. Teama de necunoscut este un lucru foarte normal, de aceea, ne-am gandit sa te ajutam si sa raspundem la cateva din intrebarile tale.

Daca nu vreau sa fiu prezent la nastere?
Este normal sa eviti ceea ce te sperie, dar raspunsul la aceasta intrebare este simplu – fii acolo. Pur si simplu trebuie sa fii la nasterea copilului tau, indiferent cat de mult ai prefera sa-ti ineci anxietatile intr-un pub.
In primul rand, sotia/partenera ta are nevoie de tine. Ea va duce la bun sfarsit partea mai grea iar tu va trebui sa fii puternic pentru ea. In al doilea rand, este nasterea copilului tau. Nu exista nici o experienta mai mununata in lume si vei regreta daca ratezi acest moment.
Voi putea sta cu ea pe toata durata nasterii?
Daca are un travaliu lung si va trebui sa stea sub supravegherea medicilor, va trebui sa te supui orelor de vizite. Dar o data ce copilul e gata sa se nasca, degetele ei te vor strange atat de tare ca nici sa vrei nu vei putea fugi. Totusi, in cazuri extreme, daca doctorul sau o asistenta iti spune sa iesi, fa-o. Daca sunt complicatii, doctorii iti vor spune ce sa faci.
Cum voi rezista sa o vad in durerile nasterii?
Vei suporta pentru ca trebuie. Fii acolo pentru ea, tine-o de mana, ajut-o sa respire, incurajeaz-o. Daca te vei dovedi slab de inger, ea va ramane de una singura. Asa ca ingroapa-ti sentimentele si ajut-o cat de mult poti. Accepta faptul ca nu-i poti lua durerea, dar o poti ajuta oferindu-i suportul si iubirea ta.
Daca lesin?
Daca lesini, primul lucru pe care ti-l vei aminti va fi ca te vei trezi si te vei simti ciudat. Multi barbati si femei isi fac griji ca nu vor putea trece cu brio prin asta si se vor face de ras, dar aproape toti rezista vitejeste. Totusi, ca sa fii sigur, hidrateaza-te si mananca ceva inainte pentru a-ti mentine nivelul energetic. Daca lesini, asigura-te ca te repui pe picioare cat mai repede. Inca mai ai de munca.
Unde ar trebui sa stau ca sa nu fiu in calea doctorilor sau a sotiei?
Travaliul si sarcina este un proces lung si probabil va fi suficient timp pentru ca moasa sau doctorul sa te mute daca ii stai in cale. Probabil vei sta pe marginea patului (atunci cand sotia ta va sta intinsa), o vei urma (cand se va plimba prin camera/pe culoar) si o vei insoti la buda (cand are nevoie). Rolul tau este pur si simplu sa fii acolo, asa ca nu-ti face griji ca va trebui sa faci ceva specific.
Daca are nevoie de cezariana, voi merge cu ea?
Aproape intotdeauna, da. Cu toate astea, tine minte ca este vorba de o operatie chirurgicala importanta iar doctorii si asistentele au o treaba de facut, deci fa exact ce ti se spune. Daca ti se cere sa pleci, pleaca. Cineva iti va explica ce se intampla.
Daca nu pot suporta ca strainii sa se uite la ea?
Barbatii in general nu suporta ca alti barbati sa se uite la partenera lor. E normal. Cu toate astea, nasterea nu este tocmai o situatie normala. Iar atunci cand copilul e gata sa iasa, faptul ca sotia ta are picioarele departate in fata unor straini nici macar nu-ti va trece prin minte.
Poate nu vrei sa stii asta dar o nastere nu e o imagine prea placuta. Va fi sange, vor fi tipete, dar nu este decat un alt lucru prin care va trebui sa treci, la fel ca mii de alti tati in fiecare zi.

Tatal in viata scolarului

Foarte multi tati au fost obisnuiti de catre sotiile lor sa se implice putin in viata scolarului sau a scolaritei lor.

Asta deoarece mama este cea care se duce intotdeauna la scoala, pentru a verifica situatia scolara a copilului, cea care participa intotdeauna la sedintele cu parintii sau cea care merge pentru a vorbi cu dirigintii de vreo problema aparuta.
Dar de ce aceasta situatie? De ce se impart astfel responsabilitatile intr-o familie, incat tatal unui scolar nu este cunoscut de catre profesorii copilului decat cel mult la serbarea scolara de sfarsit de an?
S-a considerat intotdeauna ca femeile sunt mult mai rabdatoare decat barbatii. Probabil de aceea exista foarte putini educatori, fata de numarul educatoarelor.
Femeia a fost vazuta intotdeauna ca avand infinit mai multa rabdare decat barbatul, mai multa gingasie in exprimare si o putere de empatie crecuta fata de un barbat.
Insa situatia scolara a unui copil nu se rezuma doar la a stii cum sa vorbesti cu dirigintele sau profesorii. Presupune implicare, indiferent de obiectivul de atins.
Presupune cateva zeci de minute zilnic petrecute cu scolarul, seara, in care sa il intrebi ce s-a intamplat in ziua respective la scoala.
Presupune interes pentru problemele cu care acesta se poate confrunta la un moment dat, si solutii pentru dilemele sale.
Presupune joc interactiv cu copilul pe notiuni legate de scoala, pentru o mai buna aprofundare a materiei.
Presupune ore petrecute cu copilul in oras pentru achizitionarea echipamentului sportiv necesar la orele de educatie fizica. Carti si caiete la ore, recuzita pentru desen.
Ore petrecute in tribuna sportive, in timp ce copilul participa la meciul de fotbal “al vietii sale” sau la concursul de inot.
E solicitant sa fii parinte in ziua de azi, stiu…
Insa dragi tatici, nu ratati aceste momente doar pentru ca sunteti si voi obositi sau considerati ca mama este persoana mult mai potrivita pentru a se ocupa de scolar.
Veti pierde momente unice din viata copilului vostru, momente care nu se mai intorc si veti privi cu tristete la discutia lui cu mama, peste ani, care va incepe cu :”Iti mai aduci aminte cand ai fost cu mine la concursul acela…?”

Rolul tatalui in formarea copilului

Multe din comportamentele copiilor sunt un rezultat direct al modului in care copilul a fost educat. Multi nu acorda foarte mare importanta rolului de parinte sau il fac asa cum cred ei ca e mai bine, acest lucru avand uneori consecinte nefavorabile pentru copil. In continuare vom vedea cum influenteaza educatia primita de la tata dezvoltarea personalitatii copilului.

Tatal dominator - autoritatea lui este expresia personalitatii puternice, exigente, care stie sa se afirme si sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu mare. Acest tip de tata nu accepta sa fie contrazis. El vrea sa fie ascultat, respectat, venerat. Sotia si copiii apar in ochii lui ca fiinte slabe care trebuie protejate si conduse de catre el. Tatal dominator genereaza doua tipuri de copii: copil timid si supus sau copil rebel si autoritar. Copilul timid nu intreprinde nimic pe cont propriu, asteptand intotdeauna directive din partea tatalui. Acest copil se maturizeaza foarte greu. Copiii acestui tata intampina dificultati in confruntarile cu viata reala, avand deseori esecuri in viata scolara, sociala sau profesionala.

Exista si situatii in care copilul nu accepta autoritatea paterna si se revolta impotriva unui astfel de tata. De aceea au loc ciocniri violente care genereaza o ruptura in relatia tata-fiu. Copiii unor parinti prea autoritari isi critica familia putin, dar disciplina care le e impusa are consecinte traumatice, acest fapt putand fi prezentat in urmatorii termeni: supunerea fata de parinti este egala cu rebeliunea fata de ceilalti.
Tatal tiran - el este de asemenea un tata autoritar, dar evolutia sa este sinusodiala si deseori apare ca fiind de fapt timid. Autoritatea si agresivitatea unui astfel de tata sunt, de fapt, reactii in fata propriei slabiciuni. Tatal autoritar da nastere nervozitatii copilului sau. Copilul tatalui tiran este de cele mai multe ori fricos, nervos, are explozii agresive bruste si necontrolate. Relatia tata - copil sufera si in acest caz o ruptura, tatal fiind descoperit in cele din urma, iar imaginea lui in ochii copilului este una deteriorata care cu greu poate fi refacuta.
Tatal prieten - cauta sa formeze o relatie bazata pe stima si nu pe autoritate. Acest tip de tata are o mare slabiciune: el nu se comporta de fapt nici ca tata, dar nici ca prieten, ceea ce il aduce intr-o postura de nesinceritate. Tatal prieten este acuzat de copil ori de spionaj, ori de faptul ca vrea sa-si retraiasca tineretea prin intermediul copilului, ceea ce duce de asemenea la o relatie precara.
Tatal prieten are insa si o serie de avantaje; copilul, desi il critica, are si sentimente de tandrete si recunostinta fata de el. El poate sa discute liber cu copilul sau dar nu trebuie sa devina complicele lui in incalcarea regurilor de comportament. Daca tatal prieten intelege ca a fi aproape de copil nu inseamna a-i permite orice, atunci relatia are sanse reale de reusita.
Tatal bomboana - are raporturi afective armonioase si satisfacatoare pentru moment atat pentru copil, cat si pentru parinte. Totusi copiii unor parinti gata sa le satisfaca oricand cea mai mica dorinta tind sa fie rasfatati si intotdeauna nesatisfacuti. Copiii vor fi capriciosi, fara vointa si foarte greu de multumit de catre oricine.
Tatal demisionar - se lasa pagubas, este absent, este plecat in calatorii, nu exercita un control asupra copiilor, iar atunci cand are treaba cere cu insistenta sa fie lasat in pace. Copiii unor astfel de parinti tind sa nu accepte regulile si cerintele sociale, nu se supun nici unui control - de aceea le va fi foarte greu sa se adapteze in societate. Totusi copiii prefera un tata autoritar decat un tata absent, care nu e niciodata cu ei sau langa ei.
Tatal este si ramane un personaj cu atat mai admirat, cu cat inspira o incredere de care ar trebui sa se arate demn si sa profite, datorita unor imprejurari impuse de viata cotidiana, mai putin apropiat de copil decat de mama.
Sentimentul de siguranta pe care il are copilul atunci cand este in preajma tatalui provine din impresia ca tatal domina lumea exterioara. El este cel care inspira copilului dorinta arzatoare de a deveni ca el. Oricarui copil ii lipseste tatal daca nu-l poate admira pe al sau.Lipsa tatalui genereaza disconfort insa ar trebui sa devenim mai constienti si de prezenta nefavorabila a tatalui care poate genera chiar trauma.