Foaia de parcurs privind promovarea economiei verzi în republica moldova

10. Dezvoltarea regională și construcțiile

30) Strategia națională de dezvoltare regională pentru anii 2016-2020 are drept obiectiv major promovarea unei dezvoltării echilibrate și durabile în toate regiunile de dezvoltare ale Republicii Moldova, prin promovarea unor acțiuni clare în următoarele trei domenii:

1. 
   acces asigurat la servicii și utilități publice calitative;
   
2. 
   dezvoltarea economică durabilă în regiuni;
   
3. 
   guvernanță îmbunătățită în domeniul dezvoltării regionale.
   

31) Obiectivele strategice de protecție a mediului sunt orientate spre regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă, canalizare și epurare a apelor reziduale, a gestionării și reciclării deșeurilor (inclusiv în baza strategiilor naționale) și spre implementarea Programului național pentru eficiență energetică.

32) Dintre problemele majore în dezvoltarea regională și a sectorului construcțiilor ce țin de promovarea economiei verzi, includ următoarele:

a) documentele de politici, actele normative și regulamentele existente în domeniul dezvoltării regionale și a construcțiilor nu integrează pe deplin principiile economiei verzi;

b) nu sunt disponibile datele statistice sau administrative, ce țin de indicatorii din domeniul economiei verzi, cu privire la construcțiile la nivel național, departamental sau local;

c) investițiile în infrastructura de construcții ecologice sau eficiența energetică a clădirilor sunt limitate, iar standardele, proiectarea și materiale pentru construcțiile ecologice nu sunt suficient dezvoltate.

33) Pentru a promova în continuare principiile economiei verzi în cadrul dezvoltării regionale și a construcțiilor, ar putea fi recomandate următoarele măsuri:

a) îmbunătățirea capacităților în domeniul economiei verzi a instituțiilor centrale și a agențiilor de dezvoltare regională la nivel de cunoștințe și mobilizare a investițiilor;

b) elaborarea și promovarea standardelor ecologice în construcții;

c) ajustarea normelor și standardelor existente la cerințele în construcții ale economiei verzi;

d) minimizarea consumului de materiale, resurse naturale și energie pe durata întregului ciclu de viață al clădirilor;

e) elaborarea și aplicarea stimulentelor sau a altor instrumente economice de promovare a economiei verzi în construcții și dezvoltarea regională.

11. Educația pentru dezvoltare durabilă

34) Deși o serie de documente de politici din Republica Moldova cu privire la mediu prevăd acțiuni de promovare a educației în acest domeniu, numărul lor este mic și nu contribuie semnificativ la promovarea și definirea responsabilităților sociale privind mediul, în special în rândul generației tinere. Curriculumul privind educația ecologică a fost aprobat, în septembrie 2015, prin ordinul comun al Ministerului Educației și al Ministerului Mediului, însă doar în calitate de disciplină opțională, ceea ce a condus la utilizarea lui foarte rară. Sunt insuficiente încercările de a promova educația ecologică prin publicarea unor cărți, precum: „Lumea animală a Moldovei”, „Lumea vegetală a Moldovei”, „Mediul geografic al Republicii Moldova”, „Resursele acvatice ale Republicii Moldova”, „Enciclopedia ecologică”, a treia ediție a Cărții Roșii a Republicii Moldova, sau a unor manuale de educație ecologică pentru cele trei niveluri de învățământ. Acest lucru se datorează, cel mai probabil, descrierilor teoretice (spre deosebire de exemplele practice de protecție a mediului în viața cotidiană sau în activități profesionale) și, în mod special, lipsei unei legături cu promovarea principiilor economiei verzi și dezvoltării durabile în sectoarele economiei. Cu toate acestea, există o practică utilă a competițiilor și a olimpiadelor de ecologie, organizate în comun de către unele structuri de stat.

Deși oamenii de știință din domeniul mediului consideră ecologia drept o știință interdisciplinară, majoritatea profesorilor nu dețin cunoștințele sau aptitudinile necesare pentru a integra elemente privind ecologia în disciplinele predate sau curriculum. Soluția ar putea fi eliminarea barierelor interdisciplinare și integrarea instruirilor și educației privind mediul în curriculumul școlar, ca disciplină obligatorie.

35) Provocările privind educația ecologică și accesul la informațiile despre mediu includ:

a) nivelul scăzut de conștientizare și educație ecologică în rândul elevilor, studenților, angajaților și populației per ansamblu;

b) documentele de politici strategice naționale în domeniul educației nu prevăd educația ecologică sau educația pentru dezvoltare durabilă;

c) lipsa programelor didactice și a curriculumului școlar obligatoriu privind educația ecologică;

d) educația ecologică rămâne o disciplină opțională pentru clasele I-XII, profesorii nu sunt instruiți în acest domeniu, și doar până la 10% din profesorii de biologie, chimie sau geografie predau această disciplină;

e) manualele de chimie, geografie, biologie și educație civică, elaborate în perioada 2005-2011, includ informații puține, deseori teoretice, cu privire la protecția mediului şi date învechite;

f) la specialitățile economice, inclusiv la Academia de Studii Economice din Moldova și Universitatea de Stat din Moldova, ecologia este doar un obiect facultativ și contra unei plăți suplimentare la plata contractului anual. În plus, în Curriculumul specailităților economice nu figurează disciplini foarte necesare pentru promovarea economiei verzi atât la ciclul licență, cât și masterat, precum economia mediului, managementul mediului, ingineria mediului. De asemenea, nu exista specializarea economie și managementul mediului;

Fiecare cetățean sau organizație ar trebui să conștientizeze faptul că abordările economiei verzi și principiile dezvoltării durabile reprezintă singura modalitate de a asigura viitoarea dezvoltare durabilă a țării.

36) Următoarele acțiuni propuse urmăresc scopul să contribuie la sporirea nivelului de cunoștințe cu privire la prioritățile economiei verzi și dezvoltării durabile în rândul elevilor, studenților și angajaților, prin promovarea educației ecologice și a educației pentru o dezvoltare durabilă:

a) dezvoltarea și integrarea principiilor privind economia verde în sistemul de educație formală și non-formală, cu caracter obligatoriu. Acest lucru va fi realizat prin integrarea temelor sau modulelor economiei verzi în toate disciplinele, programele și cursurile relevante;

b) asigurarea accesului la instrumentele și materialele potrivite pentru educația ecologică și pentru o dezvoltare durabilă, prin încurajarea elaborării și publicării materialelor educaționale (inclusiv prin ilustrații, broșuri, studii de caz, evaluări ale bunelor practici, resurse audio și video) pentru traineri, cursanți și cercetători la toate nivelurile de educație și instruire, cu accent pe sectoarele specifice;

c) promovarea cercetării în domeniul inovațiilor economiei verzi. Cercetarea va pune accent pe formarea atitudinilor și valorilor, precum și pe dezvoltarea tehnologiilor și implementarea tehnologiilor informaționale și de comunicare.