Framework Agreement no

Energie

Tabelul de mai jos oferă un rezumat al alocărilor bugetare pentru sectorul Energie:

Axa Prioritară	Fondul	Alocarea netă UE (EUR)	Alocarea totală netă (EUR)	Obiectivul specific
6. Energie sigură și curată pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon	FEDR	89.099.999	111.514.393	6.1. Creșterea producției de energie din resurse regenerabile mai puțin exploatate (biomasă, biogaz, geotermal)
		9.990.000	12.503.129	OS 6.2. Reducerea consumului de energie la nivelul consumatorilor industriali
		32.400.000	40.550.688	OS 6.3. Reducerea consumului mediu de energie electrică la nivelul locuințelor
		54.000.000	67.584.480	6.4. Creșterea eficienței energetice în industrie prin promovarea consumului de energie produsă în sisteme de cogenerare de înaltă eficiență
7. Creșterea eficienței energetice a sistemelor centralizate de termoficare în orașele selectate	FEDR	84.510.000	105.769.712	7.1. Creșterea eficienței energetice a sistemelor centralizate de furnizare a energiei termice în orașele selectate
	FC	150.000.000	187.734.668	7.2. Creșterea eficienței energetice a sistemului centralizat de furnizare a energiei termice în Municipiul București
8. Sisteme inteligente și sustenabile de transport al energiei electrice și gazelor naturale	FEDR	20.000.000	25.031.289	8.1. Creșterea capacității Sistemului Energetic Național pentru preluarea energiei produse din surse regenerabile
		43.945.000	55.000.000	8.2 Creșterea gradului de interconectare a Sistemului Național de Transport al gazelor naturale din România cu alte state vecine
Total		483.944.999	605.688.361

Alocarea financiară totală pentru sectorul energetic este relativ mică în POIM (5,2%) și reprezintă 1,5% din alocarea totală FESI pentru România (30 miliarde €), în timp ce co-finanțarea medie este de 25%. În ciuda nivelului scăzut al alocării, în general, programul este destul de ambițios în ceea ce privește Obiectivele Specifice. Există riscul ca finanțarea să fie prea slab răspândită pentru a produce de fapt schimbări semnificative. În plus, faptul că nu există o strategie actualizată în sectorul energiei, care să indice valoarea investițiilor necesare pentru întregul sector, deficitul de finanțare real este greu de evaluat, iar prioritizarea adecvată a măsurilor greu de realizat. Până în 2011, Banca Mondială a estimat că sectorul energetic românesc are nevoie de investiții în valoare de peste 30 de miliarde € pentru a se conforma cu obiectivele UE și pentru a asigura securitatea energetică până în 2020 (Analiza Funcțională, Ministerul Economiei). Cu toate acestea, în lipsa unei strategii și având în vedere schimbările frecvente în politica energetică din ultimii ani, POIM poate asigura cel puțin faptul că unele măsuri și direcții de politică vor fi urmate în mod constant pe parcursul perioadei de programare 2014-2020, indiferent de alte modificări din sector și independent de ciclurile electorale.

În general, alocarea financiară și divizarea propusă pe axe prioritare și obiective specifice este în concordanță cu obiectivele POIM și acoperă toate segmentele, producția, consumul, rețelele. De asemenea, prioritățile POIM în sectorul energetic (furnizarea, transportul și distribuția energiei) sunt bine corelate cu POR (prioritățile de optimizare a cererii de energie în sectorul rezidențial). Abordarea propusă de a avea o axă prioritară multi-fond, cofinanțată prin FC și FEDER, este acceptabilă în principiu, având în vedere complementaritatea intervențiilor propuse, deși este de natură să complice administrarea.

Cu toate acestea, pentru OS 6.1 și 6.4, trebuie luate în considerare posibilele suprapuneri cu alte inițiative de politică recente (cum ar fi noul proiect de lege privind sistemul de termoficare, care prevede sprijin pentru biomasă, sau modificările preconizate la bonusul de cogenerare), deoarece acestea ar putea afecta disponibilitatea potențialilor beneficiari de a depune proiecte pentru finanțare UE în conformitate cu acest OS.

În cazul OS 6.3, cu o alocare de 32,4 milioane €, trebuie să se țină seama de faptul că investiția propusă constă în proiecte demonstrative, care urmează deja un proiect-pilot și care ar trebui să fie urmate de o extindere a programului după finalizarea etapei demonstrative. În timp ce contribuția POIM prin proiecte demonstrative se așteaptă să depășească 1% din obiectivul global de economisire a energiei de către consumatorii casnici până în 2023, celelalte măsuri (de exemplu, interconexiunile de gaze și finalizarea proiectului Iași-Ungheni etc.) ar putea avea o prioritate mai mare pentru finanțare în cadrul POIM și pentru UE în contextul regional actual, având în vedere că a existat deja un proiect-pilot de distribuție inteligentă. Proiectele demonstrative nu ar duce direct la îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește eficiența energetice sau reducerea emisiilor, în special în cazul în care piața energiei electrice pentru consumatorii casnici nu va fi pe deplin liberalizată până la sfârșitul etapei demonstrative. Cu toate acestea, proiectele ar putea fi ulterior extinse cu finanțare națională sau din alte surse, iar know-how-ul acumulat ar putea fi folosit ca o contribuție la strategia energetică viitoare.

Pentru OS 6.2, experiența anterioară arată că marii consumatori industriali, pentru care energia constituie o parte semnificativă a costurilor de producție, sunt foarte puțin stimulați în prezent pentru achiziționarea de echipamente de monitorizare a consumului de energie. Se așteaptă ca alocarea să satisfacă nevoile cu privire la cel puțin 60 de proiecte¹² la un cost mediu de 200.000 € pe proiect. În caz contrar și dacă numărul de cereri de sprijin financiar va fi mai mic, probabil există și alte motive, cum ar fi prețurile la energie, lipsa stimulentelor pentru îmbunătățirea eficienței energetice etc., pentru care marii consumatori nu instalează astfel de echipamente în lipsa unui sprijin de finanțare disponibil.

Concluzii Deoarece programul diferă în mod substanțial de programul anterior în materie de Obiective Specifice, mecanisme de intervenție și beneficiari eligibili, lecțiile învățate în ceea ce privește absorbția și capacitatea sunt relevante puțin. Principala provocare este asigurarea existenței unei capacități administrative suficiente la toate nivelurile, pentru o gestionare corectă a programului.

3.