Framework Agreement no



Yüklə 1 Mb.
səhifə8/19
tarix30.01.2018
ölçüsü1 Mb.
#41921
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   ...   19

Energie

POIM conține un rezumat al situației actuale și al nevoilor de dezvoltare din sectorul energetic, care sporește logica de intervenție. Cele trei Axe Prioritare oferă o împărțire relativ clară între intervenții, axată pe: producători și/ eficiența energetică la consumatori (Axa Prioritară 6); transportul și distribuția energiei termice (Axa Prioritară 7); și transportul energiei electrice și gazelor (Axa Prioritară 8). Axa Prioritară 7 este un multi-fond, ceea ce ar putea provoca dificultăți administrative în timpul implementării, dar această abordare este justificată de faptul că cele două OS sunt foarte similare (modernizarea sistemelor de termoficare), însă municipiul București reprezintă un proiect mare, într-o zonă relativ dezvoltată și este eligibil în cadrul FC, în timp ce celelalte șapte orașe reprezintă proiecte mai mici în regiuni mai puțin dezvoltate, eligibile în cadrul FEDR. Rezumatul logicii de intervenție este prezentat mai jos.






Logica de Intervenție pentru sectorul energetic al POIM este coerentă, având în vedere corespondența clară dintre prioritățile de finanțare prevăzute în AP și Obiectivele Specifice ale POIM. Există coerență între Obiectivele Specifice și obiectivele tematice selectate și prioritățile de investiții, în conformitate cu Regulamentele nr. 1300/2013 (FC) și 1301/2013 (FEDR). Obiectivele POIM sunt, de asemenea, în conformitate cu dispozițiile corespunzătoare din Regulamentul nr. 1303/2013. Legătura logică dintre prioritățile de finanțare și obiectivele specifice este suficient de clară. Toate acțiunile prevăzute sunt relevante în ceea ce privește contribuția lor la rezultatele așteptate.

Cu toate acestea, există încă unele deficiențe în logica de intervenție POIM. Prin urmare, coerența ar trebui să fie asigurată mai clar și între nevoile de dezvoltare, definirea priorităților de finanțare și obiectivele specifice, în cazul OS 6.3 și 6.4 (eficiența energetică pentru consumatorii industriali), precum și cu alte măsuri de politică. Astfel, unii consumatori mari de energie au beneficiat de energie la prețuri sub nivelul pieței (reduceri de la prețurile pieței, de la întreprinderile de stat producătoare de energie, cu privire la care există o anchetă în curs de desfășurare la DG Concurență în ceea ce privește ajutorul de stat ilegal - Alro și Mittal). În 2013, Guvernul a aprobat un ajutor de stat suplimentar, sub forma de scutiri de la plata certificatelor verzi pentru marii consumatori de energie electrică, direct proporțional cu consumul de energie (cu cât consumul de energie era mai mare, cu atât sprijinul acordat a fost mai mare). Un pachet de sprijin similar a fost propus și pentru marii consumatori de gaze. Aceste măsuri sunt în conflict cu obiectivul POIM de îmbunătățire a eficienței energetice la consumatorii industriali. De fapt, POIM evidențiază în mod adecvat faptul că lipsa de interes din partea companiilor de a-și investi propriile fonduri pentru a implementa echipamente de monitorizare se datorează faptului că prețurile la energie încă nu sunt pe deplin liberalizate. În aceste condiții, există riscul ca, fără măsuri sau intervenții de politică suplimentare și doar prin monitorizarea consumului de energie, acesta să nu se reducă cu 1%; și ca impunerea de condiții suplimentare beneficiarilor pentru îmbunătățirea eficienței energetice să ducă la scăderea cererii acestora pentru proiecte. Succesul acestei măsuri depinde în mod critic de: preturi competitive la energie bazate pe piață, îmbunătățirea produselor bancare pentru finanțarea măsurilor de eficiență energetică și obiective explicite, monitorizate și executorii pentru ca beneficiarii să își îmbunătățească eficiența energetică. De asemenea, este neclar dacă bariera majoră împotriva punerii în aplicare a sistemelor de monitorizare până în prezent de către consumatorii industriali a fost reprezentată de lipsa de finanțare pentru echipamente sau de lipsa de interes, caz în care ar putea fi puține cereri de finanțare de la consumatorii industriali pentru finanțarea disponibilă pentru perioada 2014-2020.

De asemenea, POIM este în concordanță și complementar cu POR, care conține măsuri cu privire la izolarea termică a clădirilor rezidențiale și publice și cu privire la iluminatul public, în timp ce POIM se adresează rețelelor de termoficare.




Concluzii

Logica de intervenție este, în general, corectă, cuprinzătoare și în concordanță cu strategiile de nivel superior și documentele de programare. De asemenea, POIM este, în mare măsură, în concordanță cu POR, care abordează cererea de energie pentru clădiri.




  1. Consistența alocărilor financiare


Q3: În ce măsură alocarea resurselor bugetare corespunde obiectivelor programului?

Alocările bugetare, componentele și defalcarea acestora sunt furnizate de-a lungul documentul POIM conform structurii de programare.
    1. Transport


Pentru facilitarea analizei, tabelul de mai jos oferă un rezumat al alocărilor în baza POIM Transport:

Axa Prioritară

Fondul

Alocare UE

(EUR)

Alocarea totală brută

(EUR)

Obiective specifice

Axa Prioritară 1 Îmbunătățirea mobilității prin dezvoltarea rețelei TEN-T și a transportului cu metroul

FC

1.440.000.001

2.042.553.192

1.1 Creșterea mobilității pe rețeaua rutieră TEN-T centrală

1.056.000.000

1.497.872.341

1.2 Creșterea mobilității pe rețeaua feroviară TEN-T centrală

192.000.000

272.340.425

1.3. Creșterea atractivității transportului naval pe căile navigabile interioare prin dezvoltarea căilor navigabile și a porturilor situate pe rețeaua TEN-T centrală

512.000.000

726.241.135

1.4 Creșterea atractivității rețelei de metrou în București - Ilfov

Total

3.200.000.000

4.539.007.093




Axa Prioritară 2

Dezvoltarea unui sistem de transport multimodal, de calitate, durabil și eficient



FEDR

918.522.425

1.305.430.132

2.1 Creșterea mobilității pe rețeaua rutieră TEN-T

95.845.818

136.218.796

2.2 Creșterea accesibilității zonelor cu o conectivitate redusă la rețeaua TEN-T

39.935.758

56.757.832

2.3 Creșterea gradului de utilizare sustenabilă a aeroporturilor

127.794.424

181.625.061

2.4 Creșterea volumului de mărfuri manipulat în terminale intermodale și porturi

63.897.212

90.812.531

2.5 Creșterea gradului de siguranță și securitate pe toate modurile de transport și reducerea impactului transporturilor asupra mediului

15.974.303

22.703.133

2.6 Reducerea timpului de staționare a mărfurilor la punctele de comunicare transnatională

335.460.364

476.765.780

2.7. Creșterea sustenabilității și calității transportului feroviar

Total

1.597.430.304

2.270.313.273



Sistemul de transport românesc este în continuare grav subfinanțat; investițiile necesare atât pentru dezvoltarea infrastructurii, cât și pentru întreținere depășesc cu mult resursele disponibile. Având în vedere constrângerile bugetare și întregul pachet FESI disponibil, este puțin probabil ca situația să se schimbe în viitorul apropiat. Deși o parte semnificativă din resursele POIM sunt alocate sectorului transporturilor (54,2%), restul finanțării disponibile este departe de a satisface nevoile de investiții ale sectorului, care cuprind proiecte în derulare, începute în perioada de programare anterioară și care vor fi etapizat, și alte proiecte prioritare, aflate în diverse stadii de pregătire.

Cea mai recentă versiune disponibilă a MPGT oferă o analiză aprofundată a nevoilor de investiții și a resurselor disponibile pentru fiecare mod de transport pentru orizontul de timp 2020, subliniind lacune de finanțare semnificative. Prin urmare, judecând exclusiv din punctul de vedere al alocării POIM disponibile, modernizarea completă a rețelei TEN-T în România și sistemul de transport multimodal, durabil, de înaltă calitate și eficient reprezintă obiective care nu pot fi atinse. Dar evaluarea caracterului adecvat al alocărilor actuale trebuie să țină seama și de următoarele:


  • Totalul alocărilor FESI pentru România, în comparație cu nevoile de ansamblu;

  • Cerința de concentrare asupra celor mai importante obiective;

  • Resursele financiare suplimentare care ar putea fi mobilizate pentru sectorul transporturilor (MCE, bugetul de stat, parteneriatele public-privat (PPP) etc.);

  • Rolul determinant al MPGT pentru întreaga politică de investiții din sectorul transporturilor, prevăzându-se faptul că toate viitoarele investiții, indiferent de sursa de finanțare, trebuie să vizeze aceleași obiective strategice;

  • Capacitatea de punere în aplicare a principalelor părți interesate (cum ar fi companiile de drumuri și căi ferate).

Din alocarea totală FESI pentru România, de 30.619 milioane € (inclusiv rezerva de performanță), alocarea prevăzută pentru Transport, atât în baza FC, cât și în baza FEDR, este de 5.106,99 milioane €, ceea ce reprezintă 16,67%. Este un procent bun, având în vedere multitudinea de nevoi ale țării și costul conformării cu acquis-ul în alte sectoare, cum ar fi mediul. Angajamentul României față de dezvoltarea infrastructurii de transport este subliniat și de rata de cofinanțare prevăzută de 25%, care permite un buget total crescut pentru acest sector.

Majoritatea fondurilor sunt alocate principalului sectorul declarat prioritar, și anume, dezvoltarea rețelei TEN-T. Suma totală de 5.106,99 milioane €, reprezentând 83,33% din pachetul financiar, a fost alocată Obiectivelor Specifice care vizează direct infrastructura rețelei TEN-T (centrală și globală). Mai mult decât atât, au fost alocate sume semnificative pentru modurile de transport durabile (2.493 milioane €), din care 1.480 milioane € (29%) au fost alocate proiectelor privind căile ferate. Alocarea financiară pentru sectorul rutier (2.613 milioane €, reprezentând 51,17% din alocarea POIM Transport) depășește fondurile rezervate pentru modurile de transport durabile. Această abordare orientată pe segmentul rutier pare să contrazică atât orientările UE, cât și obiectivul general auto-asumat al POIM de reechilibrare a repartizării modele, dar există argumente puternice care susțin alocarea propusă pentru sectorul rutier, în conformitate cu cele menționate anterior în secțiunea 1. Nu a fost propusă nicio axă multi-fond pentru sectorul transportului în POIM, deși o astfel de abordare ar fi putut contribui la un proiect de program mai coerent. Observații în acest sens au fost furnizate și în secțiunea 1.

În timpul perioadei de programare precedente (2007-2013), în cadrul PO dedicat, performanța sectorului transporturilor a fost mai degrabă dezamăgitoare, cu o rată de absorbție de 32,5% la 31 iulie 20147. Aceasta este a doua cea mai mică performanță a PO finanțate în cadrul Obiectivului de Convergență și sub rata medie de absorbție de 36,47%. Deși se așteaptă ca absorbția să accelereze până la sfârșitul perioadei de eligibilitate, performanța generală POST 2007-2013 rămâne scăzută, în special având în vedere nevoile de investiții ale sectorului. Acest lucru este cauzat în primul rând de specificitatea programului (cea mai mare parte a finanțării este alocată proiectelor mari, care au nevoie de mai mult timp pentru pregătire și implementare), dar și de constrângerile de capacitate, având în vedere că performanța în absorbția POST reflectă, în esență, capacitatea de cheltuire a principalilor beneficiari, și anume, CNADNR și CFR. Principalii factori care limitează capacitatea de absorbție în sectorul transporturilor sunt: pregătirea cu întârziere a proiectelor, personalul insuficient și insuficient pregătit, fluctuația ridicată a personalului, înlocuirea frecventă (și din motive politice) a personalului de conducere, documentație de licitație și de proiectare de proastă calitate, numărul mare de contestații în faza de achiziție, sarcinile administrative și instituționale externe în pregătirea și implementarea proiectelor, managementul defectuos al contractelor, inclusiv gestionarea variațiilor și a pretențiilor și disputelor cu contractanții. Toate aceste aspecte, care nu sunt specifice doar fondurilor UE, au fost supuse în timp unor diferite evaluări și sunt pe deplin recunoscute de factorii de decizie de la nivel superior. Există un consens larg cu privire faptul că aceste probleme trebuie soluționate, fie că este vorba de POIM sau de alte programe, în vederea asigurării creșterii capacității de cheltuire în perioada de programare 2014-2020. Rămâne întrebarea dacă o astfel de creștere va fi suficientă pentru a realiza o rată de absorbție mai semnificativă având în vedere pachetul financiar mai mare (aproximativ 6,4 miliarde € pentru POIM Transport în raport cu 5,5 miliarde € pentru POST 2007-2013). Pentru a asigura acest lucru, sunt necesare pregătirea la timp a proiectelor, inclusiv a proiectelor de rezervă (supracontractare), și punerea în aplicare fără probleme a proiectelor etapizate.

De asemenea, în cursul perioadei de programare 2007 - 2013, a existat o tendință de prognoză supraoptimistă, însă cheltuielile anuale au rămas constant în urma previziunilor. Acest lucru nu a fost cauzat în întregime de obstacole „neașteptate” în punerea în aplicare, ci și de proiecții nerealiste. De exemplu, în 2014, cu achizițiile practic finalizate pentru toate proiectele majore și cu lucrări în curs de desfășurare, prognoza de cheltuieli a CNADNR pentru perioada ianuarie-mai a fost de 268.337.566 RON, în timp ce plata efectivă pentru aceeași perioadă a fost de 95.650.527 RON (o rată de realizare de 35.64%8). Aceeași analiză, la CFR, indică o rată prognozată de realizare de 42.07%9. În cazul perpetuării, prognozele nerealiste ar putea afecta rata de cheltuire globală POIM.

Având în vedere că este probabil ca rata de cheltuire să crească pe parcursul următorului an și jumătate, este rezonabil să se presupună că POST va ajunge la o rată de absorbție de 60% până în decembrie 2015. Prin urmare, un obiectiv rezonabil pentru POIM în acest sens ar fi de 80%. Având în vedere creșterea prevăzută a pachetului financiar disponibil, atingerea unei rate de absorbție de 80% ar însemna o creștere a performanței medii de cheltuire de aproximativ 60%. O astfel de creștere este cu siguranță posibilă, sub rezerva unor măsuri adecvate care vizează capacitatea beneficiarilor și o gestionare mai eficientă a PO ca întreg.

Cea mai recentă versiune MPGT prevede o analiză consolidată a finanțării globale disponibile pentru investiții în scenariul 2020, luând în considerare angajamentul guvernului României de a asigura o alocare anuală de 2% din PIB pentru transport, prognozele de creștere a PIB-ului pe termen mediu, nivelurile anuale ale cheltuielilor administrative și de întreținere, proiectele etapizate în curs de implementare, PPP și finanțarea FC și FEDR disponibilă pentru perioada de programare 2014 - 2020. Întrucât a fost evidențiată o lacună de finanțare semnificativă în raport cu nevoile pe termen mediu identificate de politici, guvernul României s-a angajat să identifice finanțarea suplimentară necesară în acest sens.

O precondiție esențială pentru îndeplinirea potențialului surselor financiare alternative (MCE, credite IFI, PPP și alocări de la bugetul de stat), în vederea contribuirii la realizarea obiectivelor strategice ale POIM pe termen mediu, este ca toate cheltuielile viitoare din sector să fie determinate de MPGT. Deși există un angajament clar al autorităților române în acest sens, riscul instituțional rămâne, având în vedere dificultatea demonstrată anterior de a ajunge la un consens politic în stabilirea obiectivelor politicii pe termen mediu și lung. Până în prezent, dezvoltarea politicii a fost împiedicată de modificări ale priorităților care însoțesc modificările portofoliilor guvernamentale și ministeriale. Trecerea la o abordare bazată pe politici strategice este condiționată de consolidarea rolului ministerului de resort în elaborarea politicilor și de stăpânirea puternică de către acesta a MPGT.

Guvernul estimează că alocarea disponibilă MCE pentru România va fi de aproximativ 1,2 miliarde €, ceea ce va declanșa un portofoliu de proiecte estimat la aproximativ 2,3 miliarde € (inclusiv co-finanțare, TVA etc.10).Considerațiile privind finanțarea MCE și obiectivele previzibile au fost prezentate în secțiunea 1. Creditele IFI mai mari și garantate de stat pentru dezvoltarea infrastructurii nu au fost luate în considerare recent, în primul rând din cauza influenței lor negative asupra parametrilor bugetului de stat (deficitul și datoria externă). Este puțin probabil ca această tendință să se schimbe pe termen mediu. Potențiala contribuție PPP la pachetul global de finanțare disponibil este dificil de estimat întrucât încă se așteaptă primele rezultate de succes din sectorul transporturilor în ceea ce privește PPP. Pe baza angajamentului Guvernului de a aloca 2% din PIB pentru sectorul transporturilor, o prognoză preliminară prezentată în proiectul de MPGT arată că fondurile anuale disponibile de la bugetul de stat ar fi de aproximativ 22,59 miliarde € pentru 2014-202011. Este de remarcat, totuși, că o astfel de sumă acoperă și costurile administrative și de întreținere a infrastructurii, care sunt estimate la mai mult de 50% din bugetul disponibil pentru perioada 2014 - 2020. Cofinanțarea, TVA-ul și costurile neeligibile care urmează să fie acoperite în cadrul POIM și MCE au fost și ele luate în considerare în estimarea fondurilor de la bugetul de stat care ar putea fi utilizate pentru eliminarea „deficitului de finanțare” a investițiilor pentru scenariul 2020.Bugetul general disponibil pentru scenariul 2020 a fost prognozat la 9,5 miliarde €.



Concluzii

Având în vedere provocările de implementare, pachetul financiar propus pentru transport este adecvată, în ciuda faptului că nevoile de investiții sunt departe de a fi îndeplinite. Alocările financiare propuse de POIM Transport vizează obiective cheie atât la nivel național, cât și la nivelul UE. În general, posibilitatea de a atinge obiectivele politicii sectoriale cu ajutorul resurselor de finanțare disponibile este condiționată de existența unei politici coerente de planificare strategică pe termen mediu și lung care să vizeze toate sursele financiare, inclusiv disponibilitatea alocărilor de la bugetul de stat, în conformitate cu angajamentele politice asumate în acest sens. Având în vedere constrângerile de implementare din trecut și pachetul financiar majorat pentru perioada 2014-2020, atingerea obiectivelor de absorbție va necesita ca măsurile planificate care vizează capacitatea beneficiarilor și o gestionare mai eficientă a PO, ca întreg, să ducă la o capacitate de cheltuire mai mare cu 60%, comparativ cu perioada 2007-2013.



Recomandări

  • Pregătirea proiectelor în timp util pentru asigurarea cheltuirii neîntârziate;

  • Proiecte de rezervă finanțate din surse financiare alternative, care să permită rambursarea cheltuielilor în cadrul POIM, dacă este cazul;

  • Măsuri adecvate care vizează capacitatea de punere în aplicare la nivelul beneficiarilor finali ai POIM (în special CFR și CNADNR);

  • Corectarea prognozelor prea optimiste prin aplicarea corecțiilor forfetare, în scopul asigurării unui management financiar corect al Programului.




    1. Yüklə 1 Mb.

      Dostları ilə paylaş:
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   ...   19




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin