Ghid metodologic Incluziunea educațională a copiilor cu Tulburări din Spectrul Autist Aprobat prin: Ordinul Ministerului Educației al Republicii Moldova nr. 671 din 01 august 2017

Capitolul 3. Intervenții educaționale în tulburările din spectrul autist

Modalitatea de şcolarizare a copiilor cu autism este o problemă de mare actualitate atât în Republica Moldova, cât și în lume, şi care generează multiple controverse în rândul specialiştilor şi al personalului didactic, dar şi al părinţilor. Actualmente s-a ajuns la concluzia că şcolarizarea acestor copii este necesară, cu adaptarea stilului educaţional potrivit particularităţilor tulburării.

Specialiștii sugerează să se ofere copilului cu autism un cadru “normal” (normalitatea fiind privită din punct de vedere statistic), în care există o diversitate de interacţiuni, fiecare conflict dintre colegi fiind o şansă de a-l învăţa pe copilul cu autism să facă faţă problemelor reale şi să lege prietenii.

Stilul educaţional trebuie adaptat la nevoile de bază ale unui copil cu autism, iar această adaptare se referă în primul rând la formularea clară a cerinţelor, structurarea cerinţelor şi structurarea spaţiului şi timpului.

3.1. Strategii de bază care pot fi utilizate în procesul de învățare

Strategiile de bază care pot fi utilizate în procesul de învățare, dar și pentru creşterea numărului şi calităţii interacţiunilor sociale dintre copilul cu autism şi colegii săi de clasă sunt bazate pe principiile Analizei Comportamentale Aplicate (ABA).

ABA este o întreagă disciplină de studiu care ne ajută să înțelegem de ce un comportament apare cu o frecvență mai mare sau mai mică, de ce comportamentele bine învățate dispar încet încet, cum putem modifica un comportament și astfel să obținem rezultate mai bune, cum putem înlătura o consecință și astfel să scădem frecvența unui comportament.

Disciplina care se numește Behavior analysis (analiza comportamentului) este cea care studiază felul în care oamenii ÎNVAȚĂ abilitățile/comportamentele de care au nevoie în viață. Studiază felul în care copiii învață să vorbească, să folosească toaleta, să se joace, cum tinerii învață să danseze, să muncească etc. Analiza comportamentului ajută oamenii (cu o multitudine de probleme) să-și îmbunătățească viața.

În continuare vom enunța un șir de trucuri bazate pe analiza comportamentală aplicată, util de folosit în procesul de învățare.

3.1.1. Recompensarea pozitivă

Motivația reprezintă motorul comportamentului uman, ea este cea care ne împinge spre acțiune și care determina activitatea pe care o alegem. Și la copilul cu autism motivația este foarte importantă pentru achiziționarea de cunoștințe și deprinderi. De cele mai multe ori el nu este motivat de activitățile pe care i le propunem.

Recompensa este consecința care se oferă după un comportament și care crește probabilitatea ca acel comportament să se manifeste în viitor.

Exemplu:

Situație: Mama spală vasele în bucătărie. Fiica ei de 6 ani vine și se joacă cu frățiorul mai mic.

Atitudinea părintelui: Mama se oprește puțin din activitate și se joacă cu amândoi pentru o scurtă perioadă (recompensează inițiativa fetiței).

Consecința pe termen lung: Crește probabilitatea ca fetița să se joace cu frățiorul ei și în alte situații.
Recompensa pozitivă poate fi o laudă sau poate fi ceartă. Ambele se numesc recompensă, deoarece se adaugă ceva, copilul primește ceva care îi menține comportamentul.

Recompensele vor fi oferite doar în cadrul lecției, iar în afara acesteia doar pentru comportamente pozitive. Este necesar ca ele să fie ușor de oferit şi consumate rapid (astfel evităm situația în care recompensarea durează mai mult decât lecția în sine).

În funcție de natura lor, recompensele pot fi:

a. alimente ‒ bomboane, prăjituri, fructe, sucuri, meniul preferat, existența desertului la masă etc.;

b. distincții ‒ jetoane, steluțe, puncte roșii, diplome etc.;

c. posesiuni temporare ale unor obiecte (" împrumuturi") ‒ posibilitatea de a îmbrăca o rochie pentru ocazii speciale, de a sta pe scaunul cuiva, de a avea o cameră privată etc.

d. activități stimulatoare – excursii, jocuri, vizionarea unor programe T V., sau a unor filme la cinema, citirea cărții preferate etc.

e. recompense sociale ‒ îmbrățișări afectuoase, laude, zâmbete, o simplă privire care să exprime interesul ș.a.m.d.

Pentru că o recompensă să poată avea o semnificație mare pentru copil, e necesară uneori o perioadă în care acesta să fie deposedat de obiectul sau de situația stimulativă ("să-1 faci să-i fie dor de... "). În general, cu cât e mai lungă în timp deposedarea, cu atât mai eficientă va fi întărirea.

Saturația se referă la pierderea valorii stimulative a recompensei. După ce o recompensă a fost folosită de mai multe ori, copilul va fi săturat de acea întărire. Cu alte cuvinte, dacă unui copil îi plac bomboanele, nu înseamnă că el trebuie recompensat la infinit îndopându-1 cu bomboane, deoarece copilul se va plictisi de această recompensă.

Atenție!

Nu se consideră recompensă bomboanele, biscuiții, medaliile etc., care sunt oferite la întâmplare.

Se va analiza cu atenție orice situație în care se utilizează recompensa, pentru a evita recompensarea comportamentelor nedorite.

De exemplu:

Alin, un băiat de 8 ani, se joacă în camera lui. După un timp, se duce în sufragerie și începe să manevreze telecomanda televizorului, dând sonorul foarte tare. Mama vine în cameră și îi spune: "Văd că te-ai plictisit să te joci singur. Haide să mergem împreună în parc."

Ce putem spune despre comportamentul mamei? Ce consecință poate avea? Cum ați fi procedat într-o situație similară?

La o primă impresie, mama lui Alin poate fi considerată un părinte model: atentă la nevoile fiului ei, încearcă să își petreacă o bună parte din timp împreună cu acesta, însă, dacă se va analiza această situație luând în considerare ceea ce tocmai a fost expus anterior, se poate spune că mama lui Alin a recompensat (involuntar) un comportament nedorit care a apărut la copilul său. Prin urmare, probabilitatea ca Alin să își deranjeze părinții și în viitor, atunci când are nevoie de atenție, va fi mai mare.

Concluzii:

Recompensa pozitivă trebuie neapărat să întrunească câteva condiții:

1. 
   Să urmeze imediat după comportamentul dorit;
   
2. 
   Să ducă la creșterea frecvenței comportamentului dorit.