Ghidul voluntarului

PLANIFICAREA ACTIVITĂȚII

“In preparing for battle I have always found that plans are useless, but planning is indispensable.²” ― Dwight D. Eisenhower

De ce planificarea este un moment esențial atunci când dorim să organizăm un joc sau o activitate psiho-socială? O să observăm că planificarea ne ajută să ne fixăm obiectivele și să lucrăm pentru atingerea lor, să respectăm niște etape sau pași esențiali în derularea unei activități, să pregătim cadrul cu tot ce ține de acesta (teren, materiale, timp etc.). Îmbunătățirea calității activităților viitoare depinde în mare măsură și de punerea în practică a observațiilor și lecțiilor învățate de la activitatea pe care tocmai am derulat-o.

Fişa de planificare este un fel de foaie de parcurs care conţine elemente esenţiale, adică obiectivele sesiunii, activităţile concrete care îi vor ajuta pe participanți să atingă aceste obiective, materialul necesar şi durata fiecărei activităţi. (vezi Anexa)

Este clar că o planificare poate suporta ajustări în timpul punerii în aplicare. Capacitatea voluntarului de a adapta, a ajusta, a modifica în funcţie de ce vede şi simte, este la fel de importantă ca şi aceea de a anticipa şi a planifica.

Planificarea unei activități psihosociale este structurată în trei etape principale:

1. iniţierea sau intrarea în subiect, cu un ritual de bun venit, fixarea obiectivelor, joc scurt sau mică activitate, prin care se face încălzirea pentru activitatea ce urmează să fie abordată;

2. partea principală cu exerciţii, jocuri sau activităţi creative, care conduc la o acumulare de cunoştinţe sau la o reflecţie; aici este momentul în care folosiți cu precădere principiul celor 3 etape de învățare, al complicării progresive a activității, al varietății și creativității.

3. revenirea la calm sau relaxarea, cu întinderi, respiraţii iar pentru activităţile creative – împărtășirea în grup a elementelor importante ale creaţiilor.

Deși nu este numerotat la finalul celor trei etape, un rol extrem de important îl joacă feedback-ul sesiunii, în general. Feedback-ul se face întotdeauna după revenirea la calm sau relaxare. Este momentul esențial în care participanții au ocazia să-și exprime emoțiile sau trăirile personale din timpul jocului dar și opinii cu privire la cele întâmplate în timpul activității, punctând comportamente sau lucruri concrete. Tot în acest moment, participanții pot propune schimbări care să ducă la îmbunătățirea calității activității. Acesta este motivul pentru care feedback-ul încheie întotdeauna activitatea. Participanții pot împărtăși inclusiv opinii despre momentul de relaxare. De aceea feedback-ul este esențial pentru autoevaluarea voluntarului și adaptarea activităților viitoare.