Ghidul voluntarului

COMUNICARE ŞI ASCULTARE ACTIVĂ

Moto: Numai o limbă și două urechi ți-a dat natura, pentru ca să asculți de două ori mai mult decât vorbești – Epictetus

CONCEPTE CHEIE

Atunci când comunicăm nu ne bazăm numai pe limbajul verbal (discurs) pentru a transmite un mesaj. Comunicarea nu înseamnă numai transmiterea unui mesaj. Este un proces cu două căi, implicând o persoană care transmite un mesaj şi o alta care îl primeşte, reformulând ceea ce tocmai a auzit.

Comunicarea implică o comunicare verbală, o comunicare non verbală sau limbaj corporal (gesturi, contactul privirii, tonul vocii) şi o ascultare activă. Toate aceste elemente sunt prezente în mod conştient sau nu, şi este important să luăm în considerare mesajele trimise de corpul nostru şi modul în care sunt percepute. Comunicarea non verbală este uneori mai puternică şi mai sinceră decât cea verbală. Gura poate să mintă, dar corpul nu. Acest modul vă încurajează să vă gândiţi la diferitele moduri de comunicare cu copiii şi la felul în care pot fi ameliorate şi dezvoltate aceste competenţe în avantajul copiilor.

O ascultare activă implică folosirea întregului corp, a ochilor, a minţii, a gurii şi a inimii.

De ce avem nevoie pentru a comunica?

A fi = prezenţă, deschidere

A simţi = empatie, încredere, respect

A vedea = observaţie

A vorbi = claritate, precizie

A asculta = atenţie, concentrare

Dezvoltându-vă tehnicile de comunicare, puteţi să strângeţi mai multe informaţii despre beneficiarii cu care lucrați astfel încât să-i oferiţi sprijinul de care are nevoie.

Ce să faci
	• Aşează-te faţă în faţă cu interlocutorul • Alege un loc liniştit unde persoana să se simtă liberă să vorbească • Apleacă-te ușor spre interlocutor • Încuviinţează dând din cap sau folosește expresii care să încurajeze persoana să spună mai multe sau prin care să-i arăți că înţelegeţi
	• Păstrează un contact vizual (nici prea mult, nici prea puţin) • Observă postura celeilalte persoane • Observă-i expresia feţei • Caută, pe lângă ceea ce se spune, ceea ce nu se spune. • Găsește adevăratele sentimente din spatele poveştii şi al limbajului non verbal
	• Ascultă cu atenţie şi încearcă să ții minte ce ți se spune • Reformulează ce s-a spus pentru a arăta că înţelegi • Cere precizări pentru a înţelege mai bine persoana • Fă comentarii adecvate, dă sugestii sau răspunsuri încurajatoare
	• Acordă-i interlocutorului toată atenția ta (eliberează-ți mintea de orice alt gând) • Evită întreruperile sau distracţiile • Arată-i interes persoanei • Fii amabil şi respectuos • Concentrează-te asupra persoanei şi nu asupra propriilor probleme sau a ceea ce ai vrea să spui
	• Fii răbdător, lasă-i timp persoanei să formuleze răspunsul • Fii demn de încrederea celui care ştie să păstreze un secret • Fii empatic • Caută atent și vei vedea că există ceva bun în fiecare persoană • Fii tolerant şi acceptă-l pe celălalt fără să-l judeci • Evită să ai în minte zvonuri despre interlocutorul tău care ar putea să-ți influenţeze ascultarea • Ai curajul să suportaţi reacţii sau comportamente de respingere (pentru orice comportament există un motiv)
Ce să nu faci
	• să reproșezi, să acuzi • să minimizezi, să subestimezi ceea ce spune celălalt • să dai sfaturi, soluţii (ascultă soluţiile celui care vorbeşte) • să povestești imediat propria poveste despre o experienţă asemănătoare • să minţi sau spui jumătate de adevăr • să promiţi lucruri pe care nu poți să le garantezi (vei pierde încrederea celuilalt) • să impui disciplină prin forță sau folosești o voce intimidantă • să interpretezi ce-ți spune interlocutorul fără să clarifici înainte.

În general credem că ascultăm cu urechile, dar ascultăm şi cu ochii, cu mintea, cu corpul şi cu inima. Toate calităţile unei bune ascultări menţionate mai sus, îl vor ajuta pe cel care vorbeşte să-şi exprime adevăratele sentimente şi gânduri, şi asta e ceea ce construieşte o relaţie bună.

Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații sub forma de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise ș.a. între două persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor.

Limbajul trupului este o formă de comunicare non-verbală mentală și fizică a omului, constând din poziția corpului, gesturi, expresia facială și mișcarea ochilor. Trimiterea și interpretarea acestor semnale se face aproape în întregime în subconștient.

Comunicarea umană este un proces complicat şi plin de dificultăţi. Ori de câte ori comunicăm, riscăm să nu fim înţeleşi, să stârnim emoţii pe care nu le dorim sau să nu îi facem pe ceilalţi să gândească sau să acţioneze aşa cum ne dorim, ca urmare a comunicării pe care o realizăm.

Comunicarea are patru scopuri principale:

Să fim receptaţi (auziţi)

Să fim înţeleşi

Să fim acceptaţi

Să provocăm o reacţie (să declanşăm o schimbare de comportament sau de atitudine).

Atingerea acestor patru obiective poate avea loc doar dacă procesul de comunicare se derulează corespunzător.