Ghidurile clinice pentru Obstetrică şi Ginecologie sunt elaborate cu scopul de a asista personalul medical pentru a lua decizii în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale
Yüklə 2,64 Mb.
|
|
| nivel II sau III. Argumentare Datorită complicaţiilor atât materne cât şi fetale ce | IIa pot apare oricând, atât în timpul travaliului cât şi | postpartum sau în perioada neonatală, este nevoie de | un personal calificat şi cu experienţă în domeniu, ca | şi de o dotare corespunzătoare. (2) |
| multiplă având vârsta gestaţională între 28 şi 34 de | săptămâni de amenoree şi ameninţare de naştere | prematură să fie internate în maternităţi de nivel | III. Argumentare Maternităţile de nivel III sunt dotate obligatoriu cu | IIa unităţi de terapie intensivă neonatală. (2) | Standard | Unitatea de nivel II sau III, trebuie să asigure în B | sala de naşteri disponibilitatea a cel puţin două | cardiotocografe şi a unui ecograf pentru o eventuală | versiune externă. Argumentare Este necesară monitorizarea simultană a ritmului | IIa cardiac al tuturor feţilor, iar versiunea externă se | efectuează obligatoriu sub supraveghere ecografică. | (1) |
| neonatolog despre existenţa unei parturientă cu | sarcina multiplă. Argumentare Există oricând posibilitatea unei cezariene de | urgenţă, iar feţii au un risc crescut de protezare | respiratorie faţă de cei proveniţi dintr-o sarcină | unică. |
| existe: | - doi medici obstetricieni, din care cel puţin unul | antrenat în efectuarea manevrelor obstetricale | - minim un medic neonatolog | şi | - un medic ATI | - o moaşă | - o asistentă ATI | - o asistentă a secţiei de neonatologie | - o infirmieră Argumentare Naşterea unei sarcini multiple este o naştere cu | IIa risc, de aceea este nevoie de acest personal pentru a | asigura bunul mers al naşterii, ca şi intervenţia | promptă în cazul apariţiei unor complicaţii. (1) | 9 BIBLIOGRAFIE Introducere 1. John E. Turrentine, MD - Clinical Protocols in Obstetrics and Gynecology - second edition 2003 The Parthenon Publishing Group pg. 327, 332 - 333l 2. Trends in the occurrence, determinants, and consequences of multiple births-Blondel B, Kaminski M, - Semin Perinatol. 2002 Aug; 26 (4):239-49 3. Management of Twin Pregnancies (Part I) 2000. Society of Obstetricians and Gynaecologists of Canada. www.gfmer.ch/Guidelines/Pregnancy_newborn/Multiple_pregnancy.html
1. Management of Twin Pregnancies (Part I) 2000. Society of Obstetricians and Gynaecologists of Canada. www.gfmer.ch/Guidelines/Pregnancy_newborn/Multiple_pregnancy.html 2. Williams Obstetrics 21st Edition, 2001; cap. Multifetal Pregnancy; pg. 765 - 810 3. Management of Twin Pregnancies 2003 - British Columbia Reproductive Care Program www.gfmer.ch/Guidelines/Pregnancy_newborn/Multiple_pregnancy.html 4. Danforth's Obstetrics and Gynecology sixth edition, 1990; cap. Multiple pregnancy; pg. 381 - 402
1. Management of Twin Pregnancies (Part I) 2000. Society of Obstetricians and Gynaecologists of Canada. www.gfmer.ch/Guidelines/Pregnancy_newborn/Multiple_pregnancy.html 2. Management of Twin Pregnancies 2003 - British Columbia Reproductive Care Program www.gfmer.ch/Guidelines/Pregnancy_newborn/Multiple_pregnancy.html 3. Danforth's Obstetrics and Gynecology sixth edition,1990; cap. Multiple pregnancy; pg. 381 - 402 4. John E. Turrentine, MD - Clinical Protocols in Obstetrics and Gynecology - second edition 2003 The Parthenon Publishing Group pg. 327, 332 - 333l 5. Williams Obstetrics 21st Edition, 2001; cap. Multifetal Pregnancy; pg. 765 - 810 6. John E. Turrentine, MD - Clinical Protocols in Obstetrics and Gynecology - second edition 2003 The Parthenon Publishing Group pg. 332 - 333 7. Management of Twin Pregnancies 2003 - British Columbia Reproductive Care Program www.gfmer.ch/Guidelines/Pregnancy_newborn/Multiple_pregnancy.html 8. Effectiveness and safety of the oxytocin antagonist atosiban versus beta-adrenergic agonists in the treatment of preterm labor. The Worldwide Atosiban versus Beta-agonists Study group - BJOG, 2001 Feb; 108 (2); 133-42 9. Intensive management and early delivery reduce antenatal mortality in monoamniotic twin pregnancies - Ezra Y, Shveiky D, Ophir E, Nadjari M - Acta Obstet Gynecol Scand, 2005 May; 84 (5); 432-5 10. King, J.F., Flenady, V.J., Papatsonis, D.N.M., Dekker, G.A., Carbonne, B. Calcium channel blockers for inhibiting preterm labor (Cochrane Review) The Cochrane Database of Systematic Reviews 2003, (1), CD002255 11. Dodd, J.M., crowther, C.A., Dare, M.R., Middleton, P. Oral betamimetics for maintenance therapy after threatened preterm labour (Cochrane Review) The Cochrane Database of Systematic Reviews, 2006 Jan 25, (1), CD003927 12. Kenyon, SL, Taylor, DJ, Tarnow-Mordi, W. Broad-spectrum antibiotics for preterm, prelabour rupture of fetal membranes: the ORACLE I randomised trial. ORACLE Collaborative Group. Lancet 2001; 357:979 13. Mercer, BM, Miodovnik, M, Thurnau, GR, et al. Antibiotic therapy for reduction of infant morbidity after preterm premature rupture of the membranes. JAMA 1997; 278:989 14. Morales, WJ, Angel, JL, O'Brien, WF, Knuppel, RA. Use of ampicillin and corticosteroids in premature rupture of membranes: a randomized study. Obstet Gynecol 1989; 73:721 15. Kenyon, S, Boulvain, M, Neilson, J. Antibiotics for preterm rupture of membranes. Cochrane Database Syst Rev 2003; CD001058 16. Walsh T, Grimes D, Frezieres R, Nelson A, Bernstein L, Coulson A, et al. Randomised controlled trial of prophylactic antibiotics before insertion of intrauterine devices. IUD Study Group. Lancet 1998; 351:1005-1008 (Level I) 17. Murphy, D.J., Fowlie, P.W., McGuire, W. Obstetric issues in preterm birth. BMJ, volume 329, 02/10/2004 18. Crowther, C.A., Hiller, J.E., Doyle, L.W. Magnesium sulphate for preventing preterm birth in threatened preterm labour (Cochrane Review) The Cochrane Database of Systematic Reviews, 2002 (4), CD001060 19. King, J., Flenady, V., Cole, S., Thornton, S. Cyclo-oxygenaze (COX) inhibitors for treating preterm labour (Cochrane Review) The Cochrane Database of Systematic Reviews, 2005 Apr 18, (2), CD001992 20. Lee, BH, Stoll, BJ, McDonald, SA, Higgins, RD. Adverse neonatal outcomes associated with antenatal dexamethasone versus antenatal betamethasone. Pediatrics 2006; 117:1503 21. Royal College of Obstetricians and Gynaecologists. Antenatal Corticosteroids to Prevent Respiratory Distress Syndrome. Green-top Guideline No.7. London: RCOG; 2004 22. Allan J. Jacobs, Causes and treatment of postpartum hemorrhage, 2006 UpToDate, pag. 1 - 13 23. ACOG Practice Bulletin, Clinical Management Guidelines for Obstetrician-Ginecologists - Postpartum Hemorrhage, vol. 108, no. 4, oct. 2006, pag. 1039 - 1047 24. Mousa HA, Alfirevic Z, Treatment for primary postpartum haemorrhage, Cochrane Library 2006, vol. 4 25. Gulmezoglu AM, Forna F., Villar J., Prostaglandins for prevention of postpartum haemorrhage, Cochrane Review Cochrane Database Syst Rev. 2004; (1):CD000494 26. Hofmeyr GJ, Walraven G, Gulmezoglu AM, Maholwana B, Alfirevic Z, Villar J, Misoprostol to treat postpartum haemorrhage: a systematic review, BJOG, 2005 May; 112 (5):547-53
1. Management of Twin Pregnancies (Part I) 2000. Society of Obstetricians and Gynaecologists of Canada. www.gfmer.ch/Guidelines/Pregnancy_newborn/Multiple_pregnancy.html 2. Williams Obstetrics 21st Edition, 2001; cap. Multifetal Pregnancy; pg. 765 - 810 3. SURUSS in perspective - Wald NJ, Rodeck C, Hackshaw AK, Rudnicka A.- BJOG. 2004 Jun; 111 (6):521-31 4. Scanning for chorionicity: comparison between sonographers and perinatologists. Weisz B, Pandya P, Dave R, Jauniaux E-Prenat Diagn, 2005 Sep; 25 (9); 835-8
1. British Columbia Reproductive Care Program. Obstetric Guideline 2A/march 2005. Preterm labour www.gfmer.ch/Guidelines/Pregnancy_newborn/Multiple_pregnancy.html 2. Management of Twin Pregnancies (Part I) 2000. Society of Obstetricians and Gynaecologists of Canada www.gfmer.ch/Guidelines/Pregnancy_newborn/Multiple_pregnancy.html
12.2 Medicamente menţionate în ghid şi utilizate în cazul sarcinii multiple 12.3 Testul de non-stress
| Standard | Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie | | | urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi | | | greu de justificat. | |_____________|________________________________________________________________| | Recomandare | Recomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au | | | forţa standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest | | | lucru trebuie justificat raţional, logic şi documentat. | |_____________|________________________________________________________________| | Opţiune | Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei | | | conduite, indicând faptul că mai multe tipuri de intervenţii | | | sunt posibile şi că diferiţi medici pot lua decizii diferite. | | | Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesită | | | justificare. | |_____________|________________________________________________________________|
| Grad A | Necesită cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a| | | unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei | | | recomandări (nivele de dovezi Ia sau Ib). | |_____________|________________________________________________________________| | Grad B | Necesită existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu | | | randomizate, publicate pe tema acestei recomandări (nivele de | | | dovezi IIa, IIb sau III). | |_____________|________________________________________________________________| | Grad C | Necesită dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor | | | comitete de experţi sau din experienţa clinică a unor experţi | | | recunoscuţi ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). | | | Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile | | | direct acestei recomandări. | |_____________|________________________________________________________________| | Grad E | Recomandări de bună practică bazate pe experienţa clinică a | | | grupului tehnic de elaborare a acestui ghid. | |_____________|________________________________________________________________| Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi ______________________________________________________________________________ | Nivel Ia | Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi | | | controlate. | |_____________|________________________________________________________________| | Nivel Ib | Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi | | | controlat, bine conceput. | |_____________|________________________________________________________________| | Nivel IIa | Dovezi obţinute din cel puţin un studiu clinic controlat, fără | | | randomizare, bine conceput. | |_____________|________________________________________________________________| | Nivel IIb | Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine| | | conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de | | | cercetare. | |_____________|________________________________________________________________| | Nivel III | Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute. | |_____________|________________________________________________________________| | Nivel IV | Dovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţă | | | clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu. | |_____________|________________________________________________________________|
| Numele medicamentului | NIFEDIPINUM | |_______________________|______________________________________________________| | Indicaţii | Dihidropiridină, blocant al canalelor de calciu, | | | vasodilatator arteriolar puternic, indicat ca | | | tocolitic şi în tratamentul hipertensiunii induse de | | | sarcină, reduce volumul şi masa VS, creşte FE | | | (fracţia de ejecţie), întârzie necesitatea înlocuirii| | | valvei Ao, în RAo severe cu funcţie normală a VS; | | | cps 10 mg, cp 10 mg; Nifedipinum retard cp 20 mg; | | | cp 30 mg | |_______________________|______________________________________________________| | Doza pentru adulţi | Terapia vasodilatatoare: iniţial cps 10 mg x 3/zi sau| | | cp 30 mg/zi sau cp 20 mg x 2/zi apoi necesită | | | ajustarea dozelor la scăderea TA. Doza maximă 120 - | | | 180 mg/zi. | | | Doza în tocoliză: 20 mg nifedipinum per os; dacă | | | persistă contracţiile sau modificările de col | | | progresează medicul trebuie să mai administreze o | | | doză de 20 mg la 30 de minute, urmată de câte 20 mg | | | la 3 - 8 ore timp de 48 - 72 de ore, maxim 160 mg pe | | | zi. După 72 de ore se trece la doza de întreţinere de| | | 30 - 60 mg pe zi. | |_______________________|______________________________________________________| | Contraindicaţii | Hipersensibilitate documentată la nifedipinum, şoc | | | cardiogenic, infarct acut de miocard. | |_______________________|______________________________________________________| | Interacţiuni | Betablocante, opioide; alcoolul şi blocanţii H2 | | | (Cimetidinum, Ranitidinum) le cresc | | | biodisponibilitatea şi efectul; efect aditiv cu alte | | | anti-HTA; poate creşte digoxin-emia şi scădea | | | quinidin-emia; Phenobarbitalum, Fenytoinum şi | | | Rifampicinum îi scad efectul. | |_______________________|______________________________________________________| | Sarcină şi alăptare | Categoria C - siguranţă incertă a utilizării în | | | sarcină; compatibil cu alăptarea | |_______________________|______________________________________________________| | Atenţie! | Cp de 10 mg poate determina hipotensiune severă | | | maternă, cu posibila suferinţă fetală; poate favoriza| | | apariţia edemelor membrelor inferioare, alterarea | | | funcţiei hepatice sau renale; rar hepatită alergică. | | | De evitat în sarcinile cu RCIU severă. | |_______________________|______________________________________________________| | |
|______________________________________________________________________________| | Numele medicamentului | ATOSIBANUM | |_______________________|______________________________________________________| | Indicaţii | Atosibanum-ul este indicat pentru întârzierea | | | iminenţei de naştere prematură la gravidele cu: | | | - contracţii uterine regulate, cu durata de cel puţin| | | 30 secunde, cu o frecvenţă de >/= 4 în 30 minute | | | - dilataţie cervicală de 1 până la 3 cm (0 - 3 cm la | | | nulipare) şi ştergere a colului uterin de >/= 50% | | | - vârsta >/= 18 ani | | | - vârsta sarcinii cuprinsă între 24 şi 33 de | | | săptămâni de amenoree complete | | | - frecvenţă normală a bătăilor cardiace fetale | |_______________________|______________________________________________________| | Doza pentru adulţi | Atosibanum-ul se administrează intravenos în trei | | | etape succesive: o doză iniţială (6,75 mg) în bolus | | | utilizând 7,5 mg/ml soluţie injectabilă, urmată | | | imediat de perfuzie continuă cu doze mari (perfuzie | | | de încărcare cu viteza de 300 micrograme/minut) de | | | Atosibanum 7,5 mg/ml concentrat pentru soluţie | | | perfuzabilă cu durata de trei ore, apoi de doze mai | | | mici de Atosibanum 7,5 mg/ml concentrat pentru | | | soluţie perfuzabilă (perfuzii ulterioare cu viteza de| | | 100 micrograme/minut) până la 45 ore. Durata | | | tratamentului nu trebuie să depăşească 48 ore. Doza | | | totală de Atosibanum administrată în decursul unui | | | ciclu terapeutic complet nu trebuie să depăşească 330| | | mg substanţă activă. | |_______________________|______________________________________________________| | Contraindicaţii | vârsta gestaţională mai mică de 24 sau mai mare de 33| | | de săptămâni de amenoree complete | | | ruptură prematură de membrane la > 30 săptămâni de | | | amenoree | | | întârzierea creşterii intrauterine şi frecvenţă | | | anormală a bătăilor cardiace fetale | | | hemoragie uterină antepartum, care impune naştere | | | imediată | | | eclampsie sau preeclampsie severă, care impune | | | naştere imediată | | | moarte fetală intrauterină | | | suspiciune de infecţie intrauterină | | | placentă praevia | | | dezlipire de placentă | | | orice altă afecţiune a mamei sau fătului, în | | | condiţiile căreia menţinerea sarcinii prezintă risc | | | crescut | | | hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau | | | la oricare dintre excipienţi | |_______________________|______________________________________________________| | Interacţiuni | Nu au fost observate interacţiuni relevante clinic | | | între Atosibanum şi betamethazonum şi labetalolum. Nu| | | s-au efectuat studii privind interacţiunile cu | | | antibiotice, alcaloizii din ergot şi alte | | | antihipertensive decât labetalolum. | |_______________________|______________________________________________________| | Sarcina şi alăptare | Nu există date privind clasificarea medicamentului - | | | Totuşi în studiile clinice efectuate cu Atosibanum nu| | | au fost observate efecte asupra lactaţiei. S-a | | | dovedit faptul că mici cantităţi de Atosibanum trec | | | din plasmă în laptele femeilor care alăptează. | | | Studiile de embriotoxicitate nu au evidenţiat efecte | | | toxice ale Atosibanum-ului. | |_______________________|______________________________________________________| | Atenţie! | Atosibanum-ul trebuie utilizat numai când naşterea | | | prematură a fost diagnosticată la o vârstă | | | gestaţională cuprinsă între 24 şi 33 săptămâni de | | | amenoree complete. | |_______________________|______________________________________________________| | | |______________________________________________________________________________| | Numele medicamentului | HEXOPRENALINUM | |_______________________|______________________________________________________| | Indicaţii | Iminenţa de avort şi de naştere prematură. | |_______________________|______________________________________________________| | Doza pentru adulţi | 10 mg hexoprenalinum în bolus i.v. lent urmat de pev.| | | (6 fiole hexoprenalinum i în 500 ml ser fiziologic - | | | 10 pic./min şi se creşte ritmul cu 5 pic. la fiecare | | | 10 minute) până când simptomatologia încetează sau | | | alura ventriculară maternă ajunge la 120 bpm. | |_______________________|______________________________________________________| | Contraindicaţii | Hexoprenalinum nu se administrează în caz de: | | | hiperfuncţie tiroidiană, boli cardiace, mai ales | | | inflamatorii ale miocardului, disfuncţii cardiace cu | | | frecvenţă cardiacă mare şi anumite valvulopatii; boli| | | severe hepatice şi renale, glaucom, hemoragii uterine| | | severe (dezlipire prematură de placentă), infecţii | | | uterine. | |_______________________|______________________________________________________| | Interacţiuni | Hexoprenalinum poate interacţiona cu unele | | | medicamente. Unele preparate antihipertensoare ca | | | beta-blocantele reduc sau anulează efectul. | | | Acţiunea medicamentelor antidiabetice este redusă. | | | Hexoprenalinum nu se foloseşte împreună cu alcaloizi | | | ergotaminici. | |_______________________|______________________________________________________| | Sarcină şi alăptare | Categoria B Medicamentul nu se va folosi în timpul | | | perioadei de alăptare. | |_______________________|______________________________________________________| | Atenţie! | Se recomandă monitorizarea frecvenţei cardiace şi a | | | tensiunii arteriale a mamei şi alura ventriculară a | | | fătului în timpul folosirii de Hexoprenalinum. La | | | pacienţii care prezintă o creştere marcată a | | | frecvenţei cardiace (mai mult de 130/minut) şi în | | | cazuri cu o scădere importantă a tensiunii arteriale,| | | dozarea trebuie redusă, iar în cazurile care prezintă| | | acuze majore, ca dispnee, angină pectorală, senzaţie | | | de presiune toracică sau semne de insuficienţă | | | cardiacă, trebuie imediat întrerupt. La gravide cu | | | diabet zaharat se recomandă controlul metabolismului | | | glucidic, deoarece Hexoprenalinum poate produce | | | creşteri individuale variabile ale glicemiei. În | | | timpul tratamentului cu Hexoprenalinum diureza este | | | redusă şi trebuie avută în vedere posibilitatea | | | formării de edeme. A se preveni orice aport excesiv | | | de lichid, doza medie zilnică nu trebuie să | | | depăşească 1500 ml. A se reduce aportul de sare. Se | | | impune oprirea folosirii de Hexoprenalinum înainte | | | de începerea anesteziei cu halothanum. În cazuri ce | | | prezintă o ruptură a membranelor fetale şi o dilatare| | | a colului uterin mai mult de 2 - 3 cm, şansele pentru| | | folosirea cu succes a tratamentului tocolitic sunt | | | mici. | |_______________________|______________________________________________________| | |
|______________________________________________________________________________| | Numele medicamentului | MAGNESII SULFAS | |_______________________|______________________________________________________| | Indicaţii | Criza eclamptică | | | Preeclampsie severă | | | Edem cerebral | | | Tulburări de irigaţie cerebrală | | | Iminenţă de avort şi de naştere prematură | | | Dezlipire de placentă normal inserată | |_______________________|______________________________________________________| | Doza pentru adulţi | Se administrează 2 - 4 g i.v. în bolus sau perfuzie | | | rapidă, 0,5 - 1 g/minut în 20 de minute; apoi | | | perfuzie lentă 1 - 2 g/oră timp de 48 - 72 de ore. | | | |
| | Protocol Pritchard: | | | Doza iniţială de încărcare: 4 g (20 ml soluţie 20%) | Yüklə 2,64 Mb. Dostları ilə paylaş:
|