Guidelines for Applying Protected

Obiectivul categoriilor de management al ariilor protejate conform UICN
UICN consideră categoriile de management al ariilor protejate ca pe un standard global important pentru planificarea, înfiinţarea şi managementul ariilor protejate; în secţiunea de faţă sunt conturate principalele utilizări recunoscute. Acestea au evoluat de la publicarea ghidului iniţial de categorii din 1994, iar lista utilizărilor posibile este mai lungă. Pe de altă parte, categoriile sunt uneori utilizate ca instrumente ce depăşesc obiectivele lor iniţiale, probabil din absenţa unei alternative, şi trebuie să facem deosebirea dintre utilizările susţinute de UICN şi cele faţă de care este neutră sau cărora li se opune.

Obiectivele pe care UICN le sprijină şi le încurajează activ
Facilitarea planificării ariilor protejate şi a reţelelor de arii protejate
● Facilitarea unui instrument de planificare a reţelelor de arii protejate şi de practici de planificare la o scară mai largă, a conservări bioregionale sau ecoregionale;

●Încurajarea guvernelor şi proprietarilor sau administratorilor de arii protejate să dezvolte sisteme de arii protejate cu o gamă diversă de obiective de management adaptate situaţiei naţionale şi locale;

●Recunoaşterea diferitelor tipuri de management şi administrare.

Îmbunătăţirea managementului informaţiilor referitoare la ariile protejate
● Pentru crearea unor standarde internaţionale care să ajute la colectarea datelor la nivel global şi regional dar şi informarea cu privire la eforturile de conservare, pentru facilitarea realizării de comparaţii între ţări şi pentru stabilirea unui cadru pentru evaluările la nivel global şi regional;

● Pentru crearea unui cadru care să ajute la colectarea, prelucrarea şi diseminarea datelor referitoare la ariile protejate;

● Pentru îmbunătăţirea comunicării şi a înţelegerii între cei implicaţi în conservare;

● Pentru reducerea confuziei care a apărut în urma adoptării mai multor termeni diferiţi pentru descrierea aceloraşi tipuri de arii protejate în diferite părţi ale lumii.

Contribuţie la reglementarea activităţilor din ariile protejate
● Pentru utilizarea categoriilor ca ghid de reglementare a activităţilor la nivel naţional sau internaţional, de exemplu, prin recomandarea anumitor activităţi în cadrul unor categorii, în conformitate cu obiectivele de management al ariei protejate.

Scopuri care devin tot mai comune, pe care UICN le sprijină şi legat de care este dispusă să ofere recomandări
● Oferirea unei baze legale – un număr tot mai mare de ţări utilizează categoriile UICN ca bază sau una dintre bazele legale pentru clasificarea ariilor protejate;

● Stabilirea bugetelor – unele ţări stabilesc mărimea bugetelor alocate anual ariilor protejate pe baza categoriilor acestora;

● Utilizarea categoriilor ca instrument de lobby – ONG-urile utilizează categoriile pentru a promova obiectivele de conservare şi nivelul adecvat de activităţi antropice;

● Interpretarea sau clarificarea utilizării şi administrării terenurilor – unele comunităţi indigene sau locale utilizează categoriile ca instrument util pentru stabilirea de sisteme de management precum ar fi rezervaţiile indigene;

● Oferirea unor instrumente care să ajute la planificarea sistemelor de arii protejate prin intermediul unei serii de obiective de management şi tipuri de management.
Obiective cărora li se opune UICN
● Utilizarea categoriilor ca scuză pentru a obliga oamenii să părăsească pământul pe care îl ocupă în mod tradiţional;

● Schimbarea categoriei pentru a scădea nivelul de protecţie a mediului înconjurător;

● Utilizarea categoriilor pentru a susţine dezvoltarea insensibilă faţă de mediu în ariile protejate.

2. Definiţie şi categorii

În această secţiune sunt prezentate pe scurt definiţiile date de UICN ariei protejate, sistemului de arii protejate şi celor şase categorii. Definiţiile sunt explicate termen cu termen şi ar trebui să fie aplicate ţinând cont de principiile pe care le însoţesc. Categoriile sunt descrise în funcţie de obiectivul principal, de alte obiective, de trăsăturile distinctive, de rolul în peisajul terestru sau marin, de punctele unice şi acţiunile compatibile sau incompatibile.

Noua definiţie a ariei protejate dată de UICN
Definiţia UICN este dată şi explicată, expresie cu expresie
Membrii UICN au colaborat la formularea unei definiţii revizuite a ariei protejate, prezentată în continuare. Prima formă a acestei noi definiţii a fost elaborată la o întâlnire pe tema categoriilor desfăşurată în mai 2007 în Almeria, Spania, şi ulterior a fost îmbunătăţită şi revizuită succesiv de mai mulţi membri ai UICN-CMAP.
O arie protejată este: „Un spaţiu geografic clar definit, recunoscut, destinat şi administrat, prin mijloace legale sau alte mijloace efective, cu scopul de a realiza conservarea pe termen lung a naturii, precum şi a serviciilor de ecosistem şi a valorilor culturale asociate”.

În utilizarea sistemului de categorii, primul pas este de a determina dacă situl se încadrează sau nu în această definiţie şi al doilea pas este de a decide categoria cea mai adecvată în care ar trebui inclus.

Această definiţie include foarte multe într-o propoziţie scurtă. În Tabelul 1 este analizat pe rând fiecare cuvânt şi/sau expresie şi sunt explicate mai pe larg sensurile.
Tabelul 1. Explicarea definiţiei ariilor protejate

Termen	Explicaţia	Exemple şi detalii suplimentare
Spaţiu geografic clar definit	Cuprinde suprafeţe de uscat, zone umede, marine şi litorale sau o combinaţie de două sau mai multe dintre acestea. „Spaţiul” are trei dimensiuni, de ex. dacă spaţiul aerian de deasupra unei arii protejate este protejat faţă de aparate de zbor la joasă înălţime, sau în cazul ariilor protejate marine atunci când apa până la o anumită adâncime este protejată, sau când fundul mării este protejat, dar nu şi apa aflată deasupra lui, sau zonele aflate sub suprafaţa terestră care nu sunt întotdeauna protejate (de ex. sunt permise activităţile de minerit). „Clar definit” sugerează o arie definită spaţial cu limite stabilite şi marcate de comun acord. Aceste limite pot fi uneori reprezentate de elemente fizice care se deplasează în timp (ex., malul râului) sau de acţiuni de management (ex., zone cu interdicţie de pescuit).	Rezervaţia Naturală Wolong din China (categoria Ia, terestră); Parcul Naţional Lacul Malawi din Malawi (categoria a II-a, majoritar de apă dulce); Rezervaţia Marină Masinloc şi Golful Oyon din Insulele Filipine (categoria Ia, majoritar marină) sunt exemple de arii din biomuri foarte diferite, dar toate sunt arii protejate.
Recunoscut	Sugerează faptul că protecţia poate include o serie de moduri de administrare, declarate de oameni, sau identificate de stat, dar că astfel de situri trebuie într-un fel recunoscute (în particular prin introducerea lor în Baza de Date Mondială a Ariilor Protejate – WDPA).	Aria Protejată Indigenă Anindilyakwa (IPA) a fost autodeclarată de comunităţile aborigene din peninsula Groote Eylandt, una dintre numeroasele IPA autodeclarate recunoscute de guvern.
Destinat	Sugerează asumarea unui angajament pentru conservare pe termen lung, prin intermediul: ● Convenţiilor şi acordurilor internaţionale ● Legislaţiei naţionale, provinciale şi locale ● Cutumei ● Acordurilor dintre ONG-uri ● Politicilor trusturilor private şi ale companiilor ● Schemelor de certificare.	Cradle Mountain – Parcul Naţional Lake St Clair din Tasmania, Australia (categoria a II-a, stat); Sanctuarul Piscicol Nabanka din Insulele Filipine (arie conservată de către o comunitate tradiţională); Rezervaţia Port Susan Bay din Washington, SUA (privată) sunt toate arii protejate, dar statutul lor juridic diferă considerabil.
Administrat	Presupune unele măsuri active de conservare a valorilor naturale (şi eventual de altă natură) pentru care a fost stabilită aria protejată; de remarcat că „administrat” poate include o decizie de a lăsa aria neatinsă dacă aceasta este cea mai bună strategie de conservare.	Sunt posibile numeroase opţiuni. De exemplu Parcul Naţional Kaziranga din India (categoria a II-a) este administrat în principal prin controlul braconajului şi eliminarea speciilor invazive; insulele din Parcul Naţional Archipelago din Finlanda sunt administrate prin metode agricole tradiţionale, pentru a menţine speciile asociate pajiştilor.
Mijloace legale sau alte mijloace efective	Înseamnă că ariile protejate trebuie să fie ori publicate în Buletinul Oficial (adică recunoscute de dreptul civil), recunoscute în baza unor convenţii sau acorduri internaţionale, ori administrate prin alte mijloace efective dar nelegiferate, ca de exemplu prin intermediul unor reglementări tradiţionale recunoscute oficial, prin care ariile sunt conservate de comunităţi tradiţionale, sau prin intermediul politicilor unor organizaţii neguvernamentale înfiinţate.	Parcul Naţional Flinders Range din Australia este administrat de autoritatea de stat din Australia de Sud; Rezervaţia Naturală Attenborough din Marea Britanie este administrată de Wildlife Trust din comitatul Nottinghamshire, în asociere cu compania de exploatare a balastului, în proprietatea căreia se află situl; iar Parcul Naţional Alto Fragua Indiwasi din Columbia este administrat de triburile Ingano.
… cu scopul de a realiza	Sugerează un oarecare nivel de eficacitate – un element nou, care lipsea din definiţia dată în 1994, dar care a fost cerut cu tărie de mulţi administratori de arii protejate şi alţii. Deşi categoria va fi determinată tot prin prisma obiectivului, eficacitatea managementului va fi înregistrată progresiv în Baza de Date Mondială pentru Arii Protejate şi cu timpul va deveni un criteriu important ce va contribui la identificarea şi recunoaşterea ariilor protejate.	Convenţia privind Diversitatea Biologică cere părţilor să efectueze evaluări ale eficacităţii managementului.
Pe termen lung	Ariile protejate ar trebui administrate în continuu şi nu ca o strategie de management pe termen scurt sau temporară.	Măsurile temporare, precum retragerea pe termen scurt a unor terenuri din circuitul agricol prin acordarea de plăţi compensatorii, sau rotaţiile în managementul pădurilor comerciale, sau stabilirea temporară a unor zone de protecţie piscicolă nu sunt considerate arii protejate în sensul recunoscut de UICN.
Conservare	În contextul acestei definiţii conservarea se referă la ocrotirea in-situ a ecosistemelor şi habitatelor naturale şi semi-naturale şi a populaţiilor viabile de specii care se găsesc în mediul lor natural, iar în cazul speciilor domestice sau cultivate (vezi definiţia agrobiodiversităţii în Anexă), în mediul în care şi-au creat proprietăţile lor caracteristice.	Parcul Naţional Yellowstone din Statele Unite (categoria II) are obiective de conservare axate în particular pe menţinerea unor populaţii viabile de urşi şi lupi, dar cu obiective mai ample de păstrare a întregului ecosistem funcţional.
Natura	În acest context, termenul de natură se referă întotdeauna la biodiversitate, la nivel genetic, de specie şi ecosistem, iar adesea şi la geodiversitate, geomorfologie şi valori naturale în sens mai larg.	Parcul Naţional Pădurea Impenetrabilă Bwindi din Uganda (categoria a II-a) este administrat în primul rând pentru protecţia pădurilor naturale de munte şi în special a gorilei de munte. Rezervaţia Naturală Naţională Insula Rum din Scoţia (categoria a IV-a) a fost înfiinţată pentru protecţia unor caracteristici geologice unice.
Servicii de ecosistem asociate	Înseamnă aici servicii de ecosistem care sunt legate, dar nu interferează cu obiectivul de conservare a naturii. Acestea pot include servicii de aprovizionare de exemplu cu hrană şi apă; servicii de reglementare precum controlul inundaţiilor, secetei, bolilor şi degradării terenurilor; servicii suport precum formarea solului şi a ciclurilor nutritive; şi servicii culturale precum cele recreative, spirituale, religioase şi alte beneficii cu caracter nematerial.	Multe arii protejate asigură şi servicii de ecosistem: de ex. Parcul Naţional Gunung Gede din Insula Java, Indonezia (categoria a II-a), contribuie la aprovizionarea cu apă a oraşului Djakarta; iar Parcul Naţional Sundarbans din Bangladesh (categoria a IV-a) contribuie la protecţia ţărmurilor împotriva inundaţiilor.
Valori culturale	Sunt acele valori care nu interferază cu rezultatul conservării (toate valorile culturale dintr-o arie protejată trebuie să respecte acest criteriu), incluzând îndeosebi: ● cele care contribuie la rezultatul conservării (de ex. practici tradiţionale de management de care au ajuns să depindă specii cheie); ● cele care se află ele însele sub ameninţare.	Multe arii protejate conţin situri sacre, de ex. Parcul Naţional Nyika din Malawi conţine un lac, o cascadă şi un munte sacru. Gospodărirea tradiţională a pădurilor pentru aprovizionarea cu cherestea pentru temple din Japonia a avut ca rezultat crearea unora dintre cele mai vechi păduri ale ţării, precum pădurea străveche protejată de lângă Nara. Pădurile Kaya de pe litoralul Kenyei sunt protejate atât pentru biodiversitate cât şi pentru valorile culturale.