Guvernul republicii moldova

Zonele protejate

Odată cu intrarea în vigoare a Legii apelor în octombrie 2013 este necesară o ajustare a legilor conexe și a cadrului juridic secundar pentru a fortifica funcționarea legii, în special cât privește delimitare drepturilor de gestionare și proprietate asupra CA, tipurile de zone protejate conform noii clasificări a CA și delimitarea lor etc. pentru a asigura protecția în măsura necesară și cu atât mai mult condițiile de reabilitare ecologică.

Conform cadrului juridic existent²⁴ zona de protecție a apelor râurilor și bazinelor de apă include lunca râului, primele terase supra-luncă, muchiile și povârnișurile abrupte ale malurilor principale, râpile și văgăunele care intră nemijlocit în valea râului. În zona de protecție a apelor râurilor și bazinelor de apă se instalează un regim special de activitate economică. În cazul folosirii surselor de apă de suprafață drept surse de apă potabilă pentru rețele centralizate în locurile de captare a apei se stabilesc zone de protecție sanitară, care prevăd un regim special de exploatare. În zona de protecție a apelor se separă fâșia riverană de protecție a apelor în hotarele căreia activitatea economică este strict limitată.

Cadrul juridic privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura²⁵, definește zonele de protecție piscicolă: de protecție a reproducerii; de protecție a diversității speciilor piscicole reunite într-un ecosistem acvatic și de protecție a peștelui în timpul iernii. Pentru anumite perioade, în zonele de protecție piscicolă pot fi limitate sau interzise pescuitul unor anumite specii de pești și de alte organisme acvatice, lucrările care împiedică migrarea, reproducerea sau care pune în pericol existența populațiilor piscicole, sau care au ca efect îngustarea/bararea cursului apei, ca: tăierea și recoltarea plantelor, extragerea de nămol, nisip și pietriș, colectarea gheții; și lucrările în zona malurilor, inclusiv tăierea arborilor și arbuștilor.
Pentru evidența stării zonelor protejate va fi elaborat Registrul zonelor protejate²⁶, care va cuprinde toate zonele situate în districtul hidrografic, pentru care este necesară o protecție specială în conformitate cu legislația privind protecția apelor de suprafață și a apelor subterane, conservarea habitatelor și a speciilor care depind în mod direct de apă.

Conform prevederilor DCA Registrul zonelor protejate în cadrul DBHN include:

1. 
   Zonele desemnate pentru captarea apei potabile din ape de suprafață și subterane, cu un debit în medie mai mare de 10 m³ pe zi sau care deservesc mai mult de 50 de persoane și corpuri de apă destinate unei astfel de utilizări în viitor.
   
2. 
   Zonele desemnate pentru protecția speciilor acvatice de importanță economică – fermele piscicole și lacurile de acumulare.
   
3. 
   Corpuri de apă destinate recreerii, inclusiv cele desemnate ca ape de îmbăiere – lacul Ghidighici.
   
4. 
   Zonele sensibile la nutrienți, inclusiv zonele desemnate ca vulnerabile și zonele desemnate ca sensibile – în primul rând cele din aglomerările umane fără instalații de tratare a apelor uzate, cele unde se produc descărcări ale apelor uzate insuficient sau necorespunzător tratate și cele unde nu sunt sisteme pentru tratarea biologică a apelor uzate.
   
5. 
   Zonele desemnate pentru protecția habitatelor sau a speciilor, în care menținerea sau îmbunătățirea stării apelor este un factor important al acestei protecții, inclusiv siturile Natura 2000²⁷. Din această categorie fac parte ariile protejate de stat prin cadrul juridic existent ²⁸.
   

DBHN are o contribuție semnificativă în fondul ariilor naturale protejate de stat, o mare parte din obiectele căruia (cca 66940 mii ha) se află pe teritoriul său, fiind reprezentată prin toată varietatea categoriilor de arii protejate. Printre cele mai semnificative arii protejate în DBHN pot fi menționate rezervațiile naturale Codru, Iagorlâc, Plaiul Fagului și Parcul Național Orhei.

Pentru zonele protejate obiectivele determinate de DCA (Art. 4.1c) sunt:

• 
  Realizarea conformării standardelor și obiectivelor specificate în legislație, în baza căreia au fost stabilite zonele protejate – obiectiv pentru care DCA prevede un termen de până la 15 ani de la data intrării în vigoare a DCA (a. 2000)
  
• 
  Realizarea conformării obiectivelor privind starea bună (cel târziu în termen de 15 ani de la data intrării în vigoare a DCA), cu excepția cazurilor când obiective mai puțin stricte sau termenii au fost deplasați având în vedere că situația bună nu poate fi atinsă din motive susținute.
  

4. Rețele de monitorizare

   1. Cadrul juridic și instituțional

Activitatea de monitorizare a CA și a factorilor, care determină calitatea lor, are drept obiectiv principal evaluarea sistematică, coerentă și comprehensivă a stării și potențialului ecologic al CA de suprafață și subterană, oferind informația necesară pentru procesul decizional și gestionarea utilizării eficiente și durabile a resurselor naturale și îmbunătățirea calității lor. Pentru ca programele de monitorizare să ofere suficient suport în procesul de gestionare a resurselor de apă este necesară o colaborare eficientă inter-instituțională, care prin continuitatea și coerența fluxurilor de informație, procesarea ei și analiza de sinteză să asigure finalitatea scontată a programelor de monitorizare.

Monitorizarea hidrologică și hidro-chimică a apelor de suprafață la nivel național este realizată de Serviciul Hidrometeorologic de Stat în baza cadrului juridic stabilit (vezi Anexa).

Monitorizarea hidrobiologică a fluviului Nistru a început în anul 1980, calitatea apei fiind apreciată în baza a trei indicatori hidrobiologici: fitoplancton, zooplancton și zoobentos. În prezent, începând cu a. 2011, calitatea apei în DBHN este apreciată în baza a 5 bioindicatori: bacterioplancton, fitoplancton, zooplancton, fitobentos şi macrozoobentos.

În conformitate cu acordul bilateral între Moldova și Ucraina, prelevarea în comun a probelor se efectuează trimestrial în două locații: Otaci și Palanca.

Pe lângă monitorizarea sistematică de către SHS a calității factorilor de mediu Centrul Național de Sănătate Publică efectuează monitorizarea parametrilor microbiologici pentru a determina factorii, care ar putea afecta starea sănătății populației.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii apelor și expres a legislației secundare privind cerințele și clasele de calitate a CA²⁹, care pune accentul pe calitatea CA, este stringent necesar să se efectueze ajustarea programelor de monitorizare pentru a susține realizarea obiectivelor de mediu care vizează nemijlocit starea CA.

Informația privind calitatea CA, necesară pentru atribuirea claselor de calitate, va fi completată cât mai operativ pentru a face posibilă ajustarea corespunzătoare a programului de monitorizare și respectiv identificarea și realizarea măsurilor focalizate pe îmbunătățirea calității CA. Ralierea programului de monitorizare la clasele de calitate a CA va influența revizuirea locațiilor prelevării probelor/măsurătorilor, frecvența, periodicitatea și seturile de parametri, astfel ca să răspundă plenar scopurilor monitorizării. Ghidurile DCA oferă un suport de substanță în acest sens³⁰, determinând că programele de monitorizare se bazează pe trei tipuri de monitorizare: Monitorizarea de supraveghere (MS), Monitorizarea Operațională (MO), Monitorizarea investigativă (MI). Monitorizarea parametrilor chimici, conform recomandărilor DCA, se aplică apelor de suprafață și subterane.

În contextul redresării situației actuale privind monitorizarea factorilor de mediu, și în special a apelor, pe lângă ajustarea programelor de monitorizare este necesară dinamizarea procesului de digitizare a informației și aplicarea pe larg a TI pentru procesarea informației, modelare și oferirea diverselor scenarii de combatere a riscurilor și facilitarea accesului cât mai larg la informație pentru toate părțile interesate³¹.

Programele de monitorizare vor oferi informația de suport pentru registrele pe subiecte specifice, care vor fi parte componentă a Sistemului Informațional Cadastrul de stat al apelor. Conform prevederilor DCA câteva registre sunt indicate pentru a dezvolta un sistem eficient de gestionare a resurselor de apă:

• 
  e-Registrul CA de suprafață
  
• 
  e-Registrul zonelor de protecție
  
• 
  e-Registrul zonelor protejate
  
• 
  e-Registrul surselor punctiforme de poluare
  
• 
  e-Registrul CA subterane
  

Crearea registrelor respective va necesita eforturi dedicate în primul rând pentru digitizarea etapizată a volumului de informație existent dar și pentru menținerea și completarea lor permanentă în baza informației asigurate prin programul de monitorizare corespunzător ca suport pentru Cadastrul de stat al apelor.

2.