HotăRÂre nr. 14 din iunie 2015 privind aprobarea Programului pentru implementarea Planului Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii ngn

Cadrul general de dezvoltare a Planului Național de NGN

1.1 Scop

Scopul acestui plan de măsuri este de a estima necesarul de investiţii în infrastructura de bandă largă (broadband) pentru reţele de generatie următoare (NGN) şi de a stabili intervenţiile necesare pe piaţă, pentru ca România sa poată îndeplini obiectivele Agendei Digitale pentru România 2020. Acesta, prin urmare, descrie drepturile şi obligaţiile minime aliniate la propunerile înaintate la nivelul Uniunii Europene pentru a încuraja dezvoltarea de reţele de comunicaţii electronice de mare viteză şi coordonare inter-sectorială.

Iniţiativa abordează de asemenea o serie de măsuri pentru încurajarea dezvoltării reţelelor de generatie următoare (NGN), inclusiv metode pentru a reduce costurile legate de dezvoltarea reţelelor de comunicaţii electronice de generaţie nouă.

Documentul este rezultatul mai multor runde de consultări cu industria locală - inclusiv operatorii de servicii de acces la Internet, de telefonie fixă, de telefonie mobilă, asociaţiile şi organismele de reglementare în cadrul Comitetului de IT&C consultativ şi grupurile de lucru aferente, aşa cum este descris în Anexa 8. Aceste consultări au avut loc între aprilie 2013 şi septembrie 2014 şi au avut ca obiectiv definirea statutului de broadband, tendinţele şi cerinţele pentru îndeplinirea cu succes a obiectivelor stabilite de Agenda Digitala pentru Europa 2020.
Planul de investiţii NGN este axat în principal pe segmentul noilor generaţii de acces, segmentul terminal al reţelelor de nouă generaţie - aceasta fiind segmentul cel mai dificil şi costisitor de dezvoltat - dar, de asemenea, urmăreşte să evidenţieze condiţiile necesare pentru dezvoltarea reţelelor de transport (backbone) şi de distribuţie (backhaul) deja existente. Reţelele de transport şi de distribuţie din România sunt la un nivel de dezvoltare care poate fi utilizat şi/sau extins pentru conexiunile NGA ultrarapide. Cu toate acestea, în cazul zonelor rurale din România, sunt necesare dezvoltări suplimentare semnificative a rețelelor de distribuţie pentru a acoperi „zonele albe", iar acest lucru se preconizează a se întâmpla prin intermediul proiectului RoNET. Prin urmare, acest plan ia în considerare proiectul RoNET ca o componentă necesară a Planului Naţional de NGN.

2. Obiectiv general. Obiective specifice.

Planul Național de Dezvoltare a Infrastructurii NGN are ca obiectiv dezvoltarea de reţele avansate de telecomunicaţii cu acoperire naţională. În acest scop, va fi promovata construirea de reţele de fibră optică cu acoperire naţională şi cu o larga răspândire a punctelor de distribuţie, cât mai aproape de utilizatorul final şi cu niveluri adecvate de simetrie şi de interactivitate, pentru a garanta transmitere mai bună de informaţii în ambele sensuri. Cu toate acestea, având în vedere gradul avansat de dezvoltare a comunicaţiilor fără fir în România, se are în vedere faptul că aceste reţele vor fi integrate şi, astfel, vor completa infrastructura wireless existentă, construită conform tehnologiilor wireless compatibile NGN (de exemplu LTE), care permite mobilitatea, precum şi extinderea gradului de acoperire.

Astfel, obiectivul principal al Planului Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii NGN este definirea şi planificarea de măsuri politice şi administrative care pot stimula dezvoltarea infrastructurii de nouă generatie de bandă largă şi, respectiv, de penetrare a serviciilor de acces de mare viteză din România până la nivelul asumat în cadrul Agendei Digitale pentru Europa 2020.
În special, planul de măsuri se adresează următoarelor obiective specifice:

• 
  Dimensionare: identificarea volumului investiţiilor necesare în dezvoltarea infrastructurii de acces de generaţie următoare în scopul de a realiza obiectivele legate de dezvoltarea serviciilor de acces asumate în cadrul Agendei Digitale pentru Europa;
  
• 
  Delimitare: identificarea zonelor geografice în care rata actuală a investiţiilor în infrastructura de acces broadband de generaţie următoare impune luarea unor măsuri de intervenţie publică (zone rurale, zone cu o densitate scăzută a populaţiei, etc.);
  
• 
  Finanţare: identificarea unor modele de investiţii conforme cu bunele practici şi recomandările europene cu privire la finanţarea dezvoltării infrastructurii de comunicaţii electronice de generaţie următoare;
  
• 
  Stimulare: stimularea investiţiilor în infrastructura de acces de generaţie următoare în România, contribuind la creşterea disponibilităţii resurselor financiare necesare pentru dezvoltarea reţelelor de mare viteză în mod individual de către sectorul privat, precum şi prin identificarea măsurilor de reducere a costurilor şi creşterea eficienţei dezvoltării sale.
  

Faptul că lucrările de construcţii civile reprezintă partea dominantă în costurile totale de implementare a unei rețele este acceptat în unanimitate², indiferent de tehnologia utilizată, cu estimări de până la 80% pentru anumite tehnologii.

Asigurarea de drepturi şi obligaţii care sunt direct aplicabile în diferite stadii de dezvoltare/implementare a infrastructurii poate duce la reduceri semnificative ale costurilor. Barierele generate de investiţii pot fi reduse şi intrarea pe piaţă ar putea permite o utilizare mai intensă a infrastructurii fizice existente, printr-o mai bună cooperare în lucrările de construcţii civile planificate, simplificarea procedurilor de autorizare şi prin eliminarea obstacolelor din pregătirea / dotarea clădirilor noi cu infrastructură pentru reţelele de acces de mare viteză.
Prin urmare, această iniţiativă are în vedere, în plus faţă de definirea investiţiilor necesare în ceea ce priveşte infrastructura de acces NGA în atingerea obiectivelor Agendei Digitale pentru România 2020 şi ale modelelor potenţiale de asistenţă publică, soluţionarea principalelor patru domenii problematice:

• 
  ineficienţe sau blocaje legate de utilizarea infrastructurii fizice existente (cum ar fi, de exemplu, canalizări, ţevi, conducte, guri de vizitare, cabinete, piloni, stâlpi, antene, turnuri şi alte construcţii de susţinere),
  
• 
  blocaje legate de co-implementare,
  
• 
  ineficienţe în ceea ce priveşte procesul de acordare a autorizaţiilor,
  
• 
  blocajele în realizarea infrastructurii în clădirile noi.
  

Se estimează că, în cazul în care vor fi luate măsuri pentru rezolvarea problemelor identificate, investitiile de capital ale operatoriilor s-ar reduce cu 20-30% din costurile totale ale investiţiei³.

În scopul maximizării sinergiilor dintre reţele, Directiva 2014/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind măsuri de reducere a costurilor instalării reţelelor de comunicaţii electronice de mare viteză se adresează nu numai furnizorilor de reţele de comunicaţii electronice, ci şi oricărui deţinător de infrastructură fizică necesară pentru a găzdui elemente ale reţelelor de comunicaţii electronice, cum ar fi furnizorii de electricitate, gaz, apă şi canalizare, servicii de încălzire şi de transport.
În atingerea obiectivelor propuse au fost identificate 5 direcţii de acţiune:

1. 
   Încurajarea accesului la infrastructura pasivă existentă;
   
2. 
   Îmbunătăţirea transparenţei şi coordonării în lucrările de construcţii civile relevante;
   
3. 
   Simplificarea procedurilor de autorizare a construirii reţelelor de comunicații electronice;
   
4. 
   Normele referitoare la infrastructura NGN pentru clădiri noi;
   
5. 
   Utilizarea potenţialului tehnologiei New Generation Wireless pentru accelerarea extinderii / implementării infrastructurii de bandă largă în zonele rurale.
   

2.