HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008

1. rectorul seminarului sau al casei de formare să ateste că respectivul candidat posedă calităţile necesare pentru a primi hirotonirea, adică doctrină dreaptă, evlavie autentică, moravuri bune, capacitate pentru a exercita slujirea; de asemenea, în urma unei investigaţii corecte, să ateste cu privire la sănătatea fizică şi psihică a candidatului;

2. pentru ca investigaţia să fie făcută cum trebuie, Episcopul diecezan sau Superiorul major pot recurge şi la alte mijloace pe care le consideră utile, în funcţie de circumstanţele de timp şi loc, cum sunt scrisorile testimoniale, vestirile sau alte informaţii.

Can. 1052 - & 1. Ca Episcopul care conferă hirotonirea în virtutea dreptului propriu să o poată începe, trebuie să fie sigur că au fost prezentate documentele prevăzute de can. 1050, şi că, după ce s-a făcut investigaţia conform normelor dreptului, aptitudinea candidatului este dovedită cu argumente pozitive.

& 2. Ca Episcopul să procedeze la hirotonirea unui candidat care este supusul altui Superior, este suficient ca dimisorialele să menţioneze că au fost prezentate documentele de mai sus, că investigaţia a fost făcută conform dreptului şi că aptitudinea candidatului este evidentă; dacă cel care trebuie promovat este membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă apostolică, dimisorialele trebuie, în plus, să ateste că el a fost cooptat definitiv în institut sau în societate şi că depinde de Superiorul care a dat dimisorialele.

& 3. Dacă, în ciuda tuturor acestora, Episcopul, ca urmare a unor motive precise, se îndoieşte cu privire la aptitudinea candidatului de a primi hirotonirile, să nu-l promoveze.

CAPITOLUL III

Înregistrarea şi certificatul efectuării hirotonirii

Can. 1053 - & 1. După ce s-a săvârşit o hirotonire, numele fiecărui hirotonit şi al Episcopului care a conferit hirotonirea, locul şi ziua hirotonirii să fie înscrise într-un registru special, ce trebuie păstrat cu atenţie în curia locului unde a fost efectuată hirotonirea şi să se păstreze cu grijă şi documentele fiecărei hirotoniri.

& 2. Episcopul care conferă hirotonirea să dea fiecărui hirotonit un certificat autentic de hirotonire; dacă cineva a fost hirotonit de un Episcop străin pe bază de dimisoriale, să prezinte certificatul Ordinariului propriu, pentru adnotarea hirotonirii în registrul special ce trebuie păstrat în arhivă.

Can. 1054 - Ordinariul locului - dacă este vorba de clerici seculari - sau Superiorul major competent - dacă este vorba de supuşi ai săi - să înştiinţeze despre fiecare hirotonire celebrată pe parohul locului Botezului, care să o adnoteze în registrul botezaţilor, conform can. 535, & 2.
TITLUL VII

Căsătoria

Can. 1055 - & 1. Legământul matrimonial, prin care un bărbat şi o femeie stabilesc între ei o comunitate a întregii vieţi, rânduit prin caracterul său natural spre binele soţilor şi spre naşterea şi educarea copiilor, a fost ridicat de Cristos Domnul, între cei botezaţi, la demnitatea de sacrament.

& 2. De aceea, între botezaţi nu poate să existe un contract matrimonial valid care să nu fie, în acelaşi timp, şi sacrament.

Can. 1056 - Proprietăţile esenţiale ale căsătoriei sunt unitatea şi indisolubilitatea, care în căsătoria creştină dobândesc, în virtutea sacramentului, o stabilitate deosebită.

Can. 1057 - & 1. Actul care creează căsătoria este consimţământul părţilor, manifestat în mod legitim între persoane capabile din punct de vedere juridic, care nu poate fi suplinit de nici o putere omenească.

& 2. Consimţământul matrimonial este actul voinţei prin care un bărbat şi o femeie se dăruiesc şi se primesc reciproc, printr-un pact irevocabil, pentru a forma căsătoria.

Can. 1058 - Pot să încheie căsătoria toţi aceia care nu sunt opriţi de către drept.

Can. 1059 - Căsătoria catolicilor, chiar dacă numai una dintre părţi este catolică, este reglementată nu numai de dreptul divin, ci şi de dreptul canonic, rămânând valabilă competenţa autorităţii civile cu privire la efectele exclusiv civile ale aceleiaşi căsătorii.

Can. 1060 - Căsătoria se bucură de ocrotirea dreptului; de aceea, în caz de dubiu, ea trebuie considerată validă până la proba contrară.

Can. 1061 - & 1. Căsătoria validă între botezaţi este numită numai validă dacă nu este consumată; validă şi consumată, dacă soţii au săvârşit împreună, în mod uman, actul conjugal, capabil în sine pentru naşterea copiilor şi în vederea căruia căsătoria este rânduită din natura sa şi prin care soţii devin un singur trup.

& 2. După ce căsătoria a fost celebrată, dacă soţii au locuit împreună, până la proba contrară, se presupune că a avut loc consumarea.

& 3. Căsătoria invalidă este numai putativă, dacă a fost celebrată cu bună credinţă de către cel puţin una dintre părţi, până când ambele părţi ajung la certitudinea nulităţii ei.

Can. 1062 - & 1. Promisiunea de căsătorie, fie unilaterală, fie bilaterală, numită logodnă, este reglementată de dreptul particular stabilit de Conferinţa Episcopilor, ţinând seama de cutumele şi legile civile, dacă există.

& 2. Promisiunea de căsătorie nu dă dreptul de a cere în tribunal celebrarea căsătoriei; dă totuşi dreptul de a cere repararea daunelor, dacă este necesar.
CAPITOLUL I

Grija pastorală şi actele preliminare celebrării căsătoriei

Can. 1063 - Păstorii sufleteşti au obligaţia de a se îngriji ca propria lor comunitate eclezială să ofere credincioşilor acea asistenţă prin care starea căsătorească să se păstreze în spiritul creştin şi să înainteze în perfecţiune. Această asistenţă trebuie acordată mai ales:

1. prin predică, prin cateheză adaptată minorilor, tinerilor şi adulţilor, ba chiar prin folosirea instrumentelor de comunicare socială, prin care credincioşii să fie instruiţi asupra semnificaţiei căsătoriei creştine şi asupra rolului soţilor şi părinţilor creştini;

2. prin pregătirea personală la căsătoria ce trebuie încheiată, prin care mirii să fie dispuşi să accepte sfinţenia şi îndatoririle noii lor stări;

3. prin celebrarea liturgică fructuoasă a căsătoriei, prin care să apară clar că soţii semnifică misterul de unire şi iubire rodnică dintre Cristos şi Biserică şi că participă la el;

4. prin ajutorul dat soţilor, pentru ca ei, respectând şi apărând cu fidelitate legământul conjugal, să ajungă să ducă o viaţă de familie din zi în zi mai sfântă şi mai deplină.

Can. 1064 - E de datoria Ordinariului locului de a se îngriji ca această asistenţă să fie organizată cum trebuie, după ce a ascultat părerea, dacă i se pare oportun, a unor bărbaţi şi femei, apreciaţi pentru experienţa şi competenţa lor.

Can. 1065 - & 1. Catolicii care nu au primit sacramentul Mirului să-l primească înainte de a fi admişi la căsătorie, dacă acest lucru este posibil fără un neajuns grav.

& 2. Pentru ca sacramentul Căsătoriei să fie primit cu rodnicie, se recomandă foarte mult ca mirii să se apropie de sacramentele Pocăinţei şi Preasfintei Euharistii.

Can. 1066 - Înainte de a se celebra căsătoria, trebuie să se constate că nu se opune nimic celebrării ei valide şi licite.

Can. 1067 - Conferinţa Episcopilor să stabilească norme cu privire la examenul mirilor, precum şi cu privire la vestirile matrimoniale şi la alte mijloace pentru efectuarea investigaţiilor necesare dinainte de căsătorie; după ce s-au respectat toate acestea, parohul poate proceda la asistarea căsătoriei.

Can. 1068 - În pericol de moarte, dacă nu pot fi avute alte dovezi, nici nu există indicii contrare, este suficient ca părţile să declare, dacă e cazul, chiar sub jurământ, că sunt botezate şi că nu au nici un impediment.

Can. 1069 - Toţi credincioşii au obligaţia de a dezvălui parohului sau Ordinariului locului, înainte de celebrarea căsătoriei, impedimentele pe care le-ar cunoaşte.

Can. 1070 - Dacă investigaţiile au fost făcute de altcineva decât de parohul care este competent să asiste căsătoria, să-l informeze cât mai curând, printr-un document autentic, pe acest paroh despre rezultatul investigaţiilor.

Can. 1071 - & 1. Cu excepţia cazului de necesitate, nimeni să nu asiste fără permisiunea Ordinariului locului:

1. căsătoria pribegilor (vagi);

2. căsătoria care nu poate fi recunoscută sau celebrată după legea civilă;

3. căsătoria celui care are obligaţii naturale, izvorâte dintr-o unire anterioară, faţă de o altă parte sau faţă de copii;

4. căsătoria celui care a abandonat în mod notoriu credinţa catolică;

5. căsătoria celui care a căzut într-o cenzură;

6. căsătoria unui minor, dacă părinţii nu ştiu despre ea sau este făcută împotriva voinţei lor;

7. căsătoria ce trebuie încheiată printr-un procurator, despre care vorbeşte can. 1105.

& 2. Ordinariul locului să nu acorde permisiunea de a se asista căsătoria celui care a abandonat în mod notoriu credinţa catolică, decât dacă s-au respectat normele prevăzute de can. 1125, făcându-se adaptările de rigoare.

Can. 1072 - Păstorii sufleteşti să aibă grijă să-i îndepărteze pe tineri de la celebrarea căsătoriei înainte de vârsta la care se obişnuieşte a se încheia potrivit uzanţelor regiunii.
CAPITOLUL II

Impedimentele dirimante în general

Can. 1073 - Impedimentul dirimant face persoana incapabilă să încheie în mod valid căsătoria.

Can. 1074 - Impedimentul este considerat public dacă poate fi dovedit în forul extern; altminteri, este ocult.

Can. 1075 - & 1. Numai autoritatea supremă a Bisericii are puterea să declare în mod autentic când dreptul divin interzice sau invalidează o căsătorie.

& 2. Tot numai autoritatea supremă are dreptul exclusiv să stabilească alte impedimente pentru cei botezaţi.

Can. 1076 - Este dezaprobată cutuma care introduce un nou impediment sau care este contrară celor deja existente.

Can. 1077 - & 1. Într-un caz particular, Ordinariul locului poate interzice propriilor supuşi căsătoria, oriunde s-ar afla ei, precum şi tuturor celor care locuiesc de fapt pe teritoriul său, dar numai temporar, dintr-un motiv grav şi câtă vreme durează acest motiv.

& 2. Numai autoritatea supremă a Bisericii poate adăuga acestei interziceri o clauză dirimantă.

Can. 1078 - & 1. Ordinariul locului îi poate dispensa pe supuşii săi, oriunde s-ar afla ei, precum şi pe toţi cei care de fapt locuiesc pe teritoriul său, de toate impedimentele de drept ecleziastic, cu excepţia impedimentelor a căror dispensă este rezervată Scaunului Apostolic.

& 2. Impedimentele a căror dispensă este rezervată Scaunului Apostolic sunt:

1. impedimentul care provine din hirotonirile sacre sau din votul public perpetuu de castitate într-un institut călugăresc de drept pontifical;

2. impedimentul de crimă, despre care e vorba în can. 1090.

& 3. Nu se acordă niciodată dispensa de impedimentul de consangvinitate în linie dreaptă, nici în gradul al doilea în linie colaterală.

Can. 1079 - & 1. Când pericolul de moarte este iminent, Ordinariul locului îi poate dispensa pe supuşii proprii, oriunde s-ar afla ei, şi pe toţi cei care de fapt locuiesc pe teritoriul său, atât de la forma ce trebuie respectată în celebrarea căsătoriei, cât şi de toate, şi de fiecare în parte, impedimentele de drept ecleziastic, publice şi oculte, cu excepţia impedimentului ce provine din hirotonirea prezbiterală.

& 2. În aceleaşi circumstanţe prevăzute de & 1, dar numai în cazurile când nu se poate recurge la Ordinariul locului, au aceeaşi facultate de a dispensa: parohul, slujitorul sacru delegat în mod reglementar şi preotul sau diaconul care asistă la căsătorie conform can. 1116, & 2.

& 3. În pericol de moarte, confesorul are facultatea de a dispensa de impedimentele oculte în forul intern, fie în cadrul actului mărturisirii sacramentale, fie în afara lui.

& 4. În cazul despre care vorbeşte & 2, se consideră că nu se poate recurge la Ordinariul locului, dacă acest lucru poate fi făcut numai prin telegramă sau prin telefon.

Can. 1080 - & 1. Ori de câte ori se descoperă un impediment când toate sunt deja pregătite pentru cununie şi nu este posibil, fără un probabil pericol de rău grav, să se amâne căsătoria până se obţine dispensa de la autoritatea competentă, au facultatea de a dispensa de toate impedimentele, cu excepţia celor indicate în can. 1078, & 2, nr. 1, Ordinariul locului şi numai când cazul este ocult, toţi cei despre care vorbeşte can. 1079, && 2 şi 3, respectându-se condiţiile prescrise acolo.

& 2. Această facultate valorează şi pentru convalidarea căsătoriei, când există acelaşi pericol cauzat de aşteptare şi nici nu este timp de a se recurge la Scaunul Apostolic sau la Ordinariul locului, dacă este vorba de impedimente pe care el le poate dispensa.

Can. 1081 - Parohul, ori preotul sau diaconul despre care vorbeşte can. 1079, & 2, să-l informeze imediat pe Ordinariul locului despre dispensa acordată în forul extern; dispensa să fie adnotată în registrul de căsătorii.

Can. 1082 - Dacă rescriptul Penitenţiariei nu prevede altfel, dispensa de un impediment ocult, acordată în forul intern extrasacramental să fie adnotată în registrul ce se păstrează în arhiva secretă a curiei, iar dacă impedimentul ocult devine ulterior public, nu este necesară o altă dispensă pentru forul extern.

CAPITOLUL III

Impedimentele dirimante în speţă

Can. 1083 - & 1. Bărbatul care nu a împlinit vârsta de şaisprezece ani şi femeia care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani nu pot să încheie căsătorie validă.

& 2. Conferinţa Episcopilor poate stabili o vârstă superioară pentru celebrarea licită a căsătoriei.

Can. 1084 - & 1. Impotenţa, adică incapacitatea de a săvârşi actul sexual, antecedentă şi perpetuă, fie din partea bărbatului, fie din partea femeii, fie absolută, fie relativă, prin însăşi natura sa face căsătoria invalidă.

& 2. Dacă impedimentul de impotenţă este nesigur, fie că e vorba de un dubiu de drept, fie că e vorba de un dubiu de fapt, căsătoria nu trebuie împiedicată şi nici declarată nulă, atât timp cât durează dubiul.

& 3. Sterilitatea nu interzice căsătoria, nici nu o face nulă, rămânând valabilă dispoziţia can. 1098.

Can. 1085 - & 1. Cine este ţinut de legământul unei căsătorii anterioare, chiar neconsumate, atentează invalid căsătoria.

& 2. Deşi căsătoria anterioară este invalidă sau desfăcută, indiferent din ce motiv, nu urmează de aici că este permis să încheie o alta înainte de a se fi constatat în mod legal şi cert nulitatea sau desfacerea căsătoriei anterioare.

Can. 1086 - & 1. Este invalidă căsătoria între două persoane, dintre care una a fost botezată în Biserica Catolică, sau a fost primită în sânul ei, şi nu s-a îndepărtat de ea printr-un act formal, iar cealaltă este nebotezată.

& 2. Să nu se dispenseze de acest impediment dacă nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de can. 1125 şi 1126.

& 3. Dacă în momentul încheierii căsătoriei una dintre părţi era, în general, considerată botezată sau Botezul ei era îndoielnic, trebuie să se presupună, conform can. 1060, validitatea căsătoriei, până când se dovedeşte în mod cert că una dintre părţi era botezată, iar cealaltă parte, nebotezată.

Can. 1087 - Cei care au primit hirotonirile sacre atentează invalid căsătoria.

Can. 1088 - Atentează invalid căsătoria cei care sunt legaţi de votul public perpetuu de castitate într-un institut călugăresc.

Can. 1089 - Nu poate avea loc căsătoria între un bărbat şi o femeie răpită sau cel puţin reţinută cu scopul de a încheia cu ea căsătorie, decât dacă ulterior femeia, separată de cel care a răpit-o, aflându-se într-un loc sigur şi liber, alege de bunăvoie căsătoria.

Can. 1090 - & 1. Persoana care, cu scopul de a se căsători cu o anumită persoană, pricinuieşte moartea soţului (soţiei) acestei persoane, ori moartea propriului soţ (soţii), atentează invalid căsătoria.

& 2. De asemenea, atentează invalid căsătoria între ei cei care au pricinuit moartea soţului (soţiei), acţionând împreună fiziceşte sau moraliceşte.

Can. 1091 - & 1. Consangvinitatea în linie dreaptă face căsătoria nulă între toţi ascendenţii şi descendenţii, atât legitimi, cât şi naturali.

& 2. În linia colaterală, căsătoria este nulă până la al patrulea grad inclusiv.

& 3. Impedimentul de consangvinitate nu se multiplică.

& 4. Să nu se permită niciodată căsătoria dacă există vreun dubiu că părţile sunt consangvine în vreun grad al liniei drepte sau în gradul al doilea al liniei colaterale.

Can. 1092 - Afinitatea în linie dreaptă în orice grad invalidează căsătoria.

Can. 1093 - Impedimentul de onestitate publică derivă din căsătoria invalidă, după ce s-a instaurat viaţa în comun, sau din concubinajul notoriu şi public; invalidează căsătoria, în primul grad al liniei drepte, între bărbat şi consangvinii femeii şi invers.

Can. 1094 - Nu pot încheia în mod valid căsătorie între ei cei care sunt uniţi prin rudenie legală provenită din adopţie, în linie dreaptă şi în gradul al doilea al liniei colaterale.

CAPITOLUL IV

Consimţământul matrimonial

Can. 1095 - Sunt incapabili să încheie căsătorie:

1. cei care sunt lipsiţi de uzul suficient al raţiunii;

2. cei care suferă de un grav defect de discernământ cu privire la drepturile şi obligaţiile matrimoniale esenţiale, ce trebuie date şi acceptate reciproc;

3. cei care, din motive de natură psihică, nu pot să-şi asume obligaţiile esenţiale ale căsătoriei.

Can. 1096 - & 1. Pentru ca să poată exista un consimţământ matrimonial, este necesar ca părţile cel puţin să nu ignore că o căsătorie este o permanentă comunitate de viaţă între un bărbat şi o femeie, rânduită pentru procreare printr-o anumită cooperare de ordin sexual.

& 2. Această ignoranţă nu se presupune după pubertate.

Can. 1097 - & 1. Eroarea cu privire la persoană invalidează căsătoria.

& 2. Eroarea cu privire la o calitate a persoanei, chiar dacă este cauză a contractului, nu invalidează căsătoria, dacă această calitate nu este voită în mod direct şi principal.

Can. 1098 - Cine încheie căsătoria indus în eroare prin dol provocat pentru a obţine consimţământul, cu privire la o calitate a celeilalte părţi, care prin natura sa poate perturba în mod grav comunitatea conjugală, o încheie în mod invalid.

Can. 1099 - Eroarea cu privire fie la unitatea sau indisolubilitatea căsătoriei, fie la demnitatea sacramentală, nu viciază consimţământul matrimonial, cu condiţia să nu determine voinţa.

Can. 1100 - Cunoaşterea ori presupunerea nulităţii căsătoriei nu exclude în mod necesar consimţământul matrimonial.

Can. 1101 - & 1. Consimţământul intern al voinţei se presupune că este conform cu cuvintele sau semnele folosite în celebrarea căsătoriei.

& 2. Totuşi, dacă una sau ambele părţi exclud printr-un act pozitiv de voinţă căsătoria însăşi, ori un element esenţial sau o proprietate esenţială a căsătoriei, încheie căsătoria în mod invalid.

Can. 1102 - & 1. Nu poate fi încheiată în mod valid căsătoria sub o condiţie ce se referă la un lucru viitor.

& 2. Căsătoria încheiată sub condiţie ce se referă la un lucru trecut sau la un lucru prezent este validă sau nu, în funcţie de existenţa sau inexistenţa acelui lucru pus sub condiţie.

& 3. Totuşi, condiţia despre care vorbeşte & 2 nu poate fi pusă în mod licit, decât cu permisiunea, dată în scris, a Ordinariului locului.

Can. 1103 - Este invalidă căsătoria încheiată sub violenţă sau frică gravă externă, chiar dacă nu este provocată în mod intenţionat, de care cineva nu se poate elibera fără a fi nevoit să aleagă căsătoria.

Can. 1104 - & 1. Pentru încheierea validă a căsătoriei, este necesar ca cele două părţi să fie prezente împreună în acelaşi timp, personal sau prin procurator.

& 2. Mirii să exprime consimţământul matrimonial prin cuvinte; dacă însă nu pot vorbi, prin semne echivalente.

Can. 1105 - & 1. Pentru a încheia în mod valid căsătoria prin procurator, este necesar:

1. să existe un mandat special pentru a o încheia cu o persoană precisă;

2. ca procuratorul să fie desemnat de însuşi mandantul şi să-şi îndeplinească funcţia personal.

& 2. Pentru ca mandatul să fie valid, trebuie să fie semnat de mandant şi, în plus, fie de către parohul sau Ordinariul locului în care este dat mandatul, fie de către preotul delegat de unul dintre ei, fie cel puţin de către doi martori; sau să fie făcut printr-un înscris autentic, conform dispoziţiilor dreptului civil.

& 3. Dacă mandantul nu poate să scrie, acest fapt trebuie consemnat în mandatul însuşi şi să se adauge un alt martor, care să semneze şi el mandatul; altminteri, mandatul este invalid.

& 4. Dacă mandantul, înainte ca procuratorul să încheie în numele lui, a revocat mandatul sau a devenit alienat mintal, căsătoria este invalidă, chiar dacă procuratorul sau cealaltă parte contractantă nu ştia acest lucru.

Can. 1106 - Căsătoria poate fi încheiată cu ajutorul unui traducător; totuşi, parohul să nu asiste la ea, dacă nu este sigur că traducătorul este vrednic de crezare.

Can. 1107 - Chiar dacă o căsătorie a fost încheiată în mod invalid din cauza unui impediment sau a unui defect de formă, se presupune că rămâne consimţământul dat, până se constată revocarea lui.
CAPITOLUL V

Forma celebrării căsătoriei

Can. 1108 - & 1. Sunt valide numai acele căsătorii care sunt încheiate în faţa Ordinariului locului sau a parohului locului, ori în faţa unui preot sau diacon delegat de unul dintre ei ca să asiste şi, în plus, în faţa a doi martori, conform dispoziţiilor canoanelor care urmează, rămânând în vigoare excepţiile prevăzute în cann. 144, 1112, & 1, 1116 şi 1127, && 1 şi 2.

& 2. Asistent la căsătorie este numai acela care, fiind prezent, cere manifestarea consimţământului contractanţilor şi o primeşte în numele Bisericii.

Can. 1109 - Dacă nu au fost excomunicaţi sau interzişi sau suspendaţi de la oficiu, ori declaraţi ca atare, printr-o sentinţă sau printr-un decret, Ordinariul locului şi parohul asistă valid în virtutea oficiului, în cadrul teritoriului lor, nu numai căsătoriile supuşilor, dar şi căsătoriile acelora care nu sunt supuşii lor, cu condiţia ca unul dintre aceştia să fie de rit latin.

Can. 1110 - Ordinariul personal şi parohul personal asistă în mod valid, în virtutea oficiului, numai căsătoria acelor miri dintre care cel puţin unul este supus în cadrul jurisdicţiei lor.

Can. 1111 - & 1. Atât timp cât îşi exercită în mod valid oficiul, Ordinariul locului şi parohul pot delega, în cadrul teritoriului propriu, preoţilor şi diaconilor facultatea, chiar generală, de a asista căsătoriile.

& 2. Pentru ca delegarea facultăţii de a asista căsătoriile să fie validă, trebuie dată în mod expres unor persoane precise; dacă este vorba de o delegare specială, trebuie dată pentru o căsătorie precisă; dacă însă este vorba de o delegare generală, trebuie dată în scris.

Can. 1112 - & 1. Unde nu există nici preoţi, nici diaconi, Episcopul diecezan, având părerea favorabilă a Conferinţei Episcopilor şi obţinând permisiunea de la Sfântul Scaun, poate delega unii laici să asiste căsătoriile.

& 2. Să fie un laic apt, capabil de a-i instrui pe viitorii soţi, şi bine pregătit, pentru a celebra cum se cuvine liturgia căsătoriei.

Can. 1113 - Înainte de a se acorda delegaţia specială, să se întreprindă tot ceea ce dreptul stabileşte pentru dovedirea stării libere.

Can. 1114 - Asistentul la căsătorie acţionează în mod ilicit dacă nu are certitudinea cu privire la starea liberă a contractanţilor, conform dreptului, şi, când e posibil, cu privire la permisiunea parohului, ori de câte ori asistă în virtutea delegaţiei generale.

Can. 1115 - Căsătoriile să se celebreze în parohia în care una dintre părţile contractante îşi are domiciliul sau cvasidomiciliul, sau în parohia în care locuieşte de o lună de zile, iar dacă este vorba de pribegi, în parohia în care ei locuiesc de fapt; cu permisiunea Ordinariului propriu sau a parohului propriu, pot fi celebrate şi în altă parte.

Can. 1116 - & 1. Dacă nu este posibil să se aibă, fără un neajuns grav, un asistent competent conform dreptului sau la care să se poată merge, cei care intenţionează să încheie căsătorie o pot încheia valid şi licit numai în faţa martorilor: