HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008



Yüklə 2,95 Mb.
səhifə23/63
tarix12.01.2019
ölçüsü2,95 Mb.
#95536
1   ...   19   20   21   22   23   24   25   26   ...   63

1. în pericol de moarte;

2. în afara pericolului de moarte, cu condiţia să se prevadă în mod prudent că această situaţie va dura o lună de zile.

& 2. În ambele cazuri, dacă există un alt preot sau diacon care poate fi prezent, trebuie să fie chemat şi, împreună cu martorii, să fie prezent la celebrarea căsătoriei, rămânând validă căsătoria încheiată numai în faţa martorilor.

Can. 1117 - Forma stabilită în canoanele de mai sus trebuie respectată dacă cel puţin una dintre părţile care încheie căsătoria este botezată în Biserica Catolică, sau a fost primită în această Biserică, şi nu s-a îndepărtat de ea printr-un act formal, rămânând neschimbate dispoziţiile can. 1127, & 2.

Can. 1118 - & 1. Căsătoria între catolici sau o parte catolică şi o parte necatolică botezată să se celebreze în biserica parohială; va putea fi celebrată într-o altă biserică sau într-un oratoriu cu permisiunea Ordinariului locului sau a parohului.

& 2. Ordinariul locului poate permite ca o căsătorie să fie celebrată într-un alt loc potrivit.

& 3. Căsătoria între o parte catolică şi o parte nebotezată va putea fi celebrată într-o biserică sau într-un alt loc potrivit.

Can. 1119 - Cu excepţia cazului de necesitate, în celebrarea căsătoriei să se respecte rânduielile prescrise de cărţile liturgice aprobate de Biserică sau introduse de cutume legitime.

Can. 1120 - Conferinţa Episcopilor poate să redacteze un ritual propriu pentru căsătorie, care va trebui să fie recunoscut de Sfântul Scaun, adaptat obiceiurilor locurilor şi popoarelor, potrivite cu spiritul creştin, rămânând totuşi neatinsă legea conform căreia cel care asistă la căsătorie, fiind prezent personal, să ceară şi să primească manifestarea consimţământului contractanţilor.

Can. 1121 - & 1. După celebrarea căsătoriei, parohul locului celebrării sau cel care îl înlocuieşte, chiar dacă nici unul dintre ei nu a fost de faţă, să înregistreze cât mai curând în registrul de căsătorii numele soţilor, al asistentului şi al martorilor, locul şi ziua celebrării căsătoriei, după modelul stabilit de Conferinţa Episcopilor sau de Episcopul diecezan.

& 2. Ori de câte ori se încheie o căsătorie în conformitate cu can. 1116, preotul sau diaconul, dacă a fost prezent la celebrare, sau, în caz contrar, martorii au obligaţia în mod solidar cu contractanţii de a informa cât mai urgent parohul sau Ordinariul locului despre căsătoria încheiată.

& 3. Cât priveşte căsătoria încheiată cu dispensă de la forma canonică, Ordinariul locului care a acordat dispensa să aibă grijă ca dispensa şi celebrarea să fie înregistrate în registrul de căsătorii, atât în cel al curiei, cât şi în cel al parohiei proprii a părţii catolice, al cărei paroh a făcut investigaţiile cu privire la starea liberă; partea catolică are obligaţia de a-l informa cât mai curând pe acelaşi Ordinariu şi pe paroh despre celebrarea căsătoriei, indicând şi locul celebrării, precum şi forma publică ce a fost respectată.

Can. 1122 - & 1. Căsătoria încheiată să fie notată şi în registrul de botezaţi, în care este înregistrat Botezul soţilor.

& 2. Dacă un soţ nu a încheiat căsătoria în parohia în care a fost botezat, parohul locului celebrării să-l informeze cât mai curând despre căsătoria încheiată pe parohul locului unde a fost administrat Botezul.

Can. 1123 - Când o căsătorie este convalidată în forul extern, sau este declarată nulă, sau este desfăcută în mod legitim din alt motiv decât moartea, să fie informat despre aceasta parohul locului celebrării căsătoriei, pentru a face notarea necesară în registrele de căsătorii şi de botezaţi.
CAPITOLUL VI

Căsătoriile mixte


Can. 1124 - Fără permisiunea expresă a autorităţii competente, este interzisă căsătoria între două persoane botezate, dintre care una a fost botezată în Biserica Catolică, sau a fost primită în sânul ei după Botez, şi nu a părăsit-o printr-un act formal, iar cealaltă este înscrisă la o Biserică sau o comunitate eclezială ce nu este în comuniune deplină cu Biserica Catolică.

Can. 1125 - Ordinariul locului poate acorda permisiunea dacă există un motiv just şi raţional; să o acorde numai după ce au fost îndeplinite următoarele condiţii:

1. partea catolică să declare că este gata să evite pericolele de a părăsi credinţa şi să promită cu sinceritate că va face tot ce-i stă în putinţă ca toţi copiii să fie botezaţi şi educaţi în Biserica Catolică;

2. cealaltă parte să fie informată la momentul potrivit despre promisiunile ce trebuie să le facă partea catolică, astfel încât să existe certitudinea că ea este cu adevărat conştientă de promisiunea şi de obligaţiile părţii catolice;

3. ambele părţi să fie instruite cu privire la scopurile şi proprietăţile esenţiale ale căsătoriei, care nu trebuie să fie excluse de nici unul dintre cei doi contractanţi.

Can. 1126 - Este datoria Conferinţei Episcopilor de a stabili atât modul cum trebuie făcute aceste declaraţii şi promisiuni, care sunt mereu necesare, cât şi modul prin care să se constate despre ele în forul extern, precum şi modul în care să fie informată partea necatolică.

Can. 1127 - & 1. În ce priveşte forma ce trebuie folosită la căsătoria mixtă, să se respecte dispoziţiile can. 1108; totuşi, dacă partea catolică încheie căsătorie cu o parte necatolică de rit oriental, forma canonică a celebrării trebuie respectată numai pentru liceitate; pentru validitate, însă, e necesară intervenţia slujitorului sacru, respectându-se celelalte norme prescrise de drept.

& 2. Dacă dificultăţi grave împiedică respectarea formei canonice, Ordinariul locului părţii catolice are dreptul de a dispensa de la ea în fiecare caz aparte, după ce totuşi l-a consultat pe Ordinariul locului în care se celebrează căsătoria, rămânând necesară, pentru validitate, o anumită formă publică de celebrare; îi revine Conferinţei Episcopilor datoria de a stabili norme după care sus numita dispensă să fie acordată, urmându-se criterii comune.

& 3. Este interzis, atât înainte, cât şi după celebrarea canonică prevăzută de & 1, de a se săvârşi o altă celebrare religioasă a aceleiaşi căsătorii pentru a da sau a reînnoi consimţământul matrimonial; de asemenea, să nu aibă loc o celebrare religioasă în care asistentul catolic şi slujitorul necatolic, îndeplinind fiecare ritul propriu, să ceară consimţământul părţilor.

Can. 1128 - Ordinariii locului şi ceilalţi păstori sufleteşti să aibă grijă ca soţului catolic şi copiilor născuţi dintr-o căsătorie mixtă să nu le lipsească asistenţa spirituală, necesară pentru îndeplinirea obligaţiilor proprii, şi să-i ajute pe soţi să păstreze unitatea vieţii conjugale şi familiale.

Can. 1129 - Dispoziţiile cann. 1127 şi 1129 trebuie aplicate şi în cazul căsătoriilor cărora li se opune impedimentul de disparitate de cult, despre care vorbeşte can. 1086, & 1.
CAPITOLUL VII

Celebrarea secretă a căsătoriei


Can. 1130 - Dintr-un motiv grav şi urgent, Ordinariul locului poate permite ca o căsătorie să fie celebrată în secret.

Can. 1131 - Permisiunea de a celebra căsătoria în secret comportă:

1. obligaţia de a se face în secret investigaţiile ce trebuie să aibă loc înainte de căsătorie;

2. obligaţia ca secretul privind celebrarea căsătoriei să fie păstrat de Ordinariul locului, de asistent, de martori şi de soţi.

Can. 1132 - Obligaţia de a păstra secretul, despre care vorbeşte can. 1131, nr. 2, încetează pentru Ordinariul locului în cazul când păstrarea secretului poate cauza un scandal grav sau o ofensă gravă faţă de sfinţenia căsătoriei, iar acest lucru să fie adus la cunoştinţa părţilor înainte de celebrarea căsătoriei.

Can. 1133 - Căsătoria celebrată în secret să fie înscrisă numai în registrul special, ce trebuie păstrat în arhiva secretă a curiei.


CAPITOLUL VIII

Efectele căsătoriei


Can. 1134 - Din căsătoria validă ia naştere între soţi un legământ, prin natura sa perpetuu şi exclusiv; în plus, în căsătoria creştină, soţii sunt întăriţi şi într-un fel consacraţi printr-un sacrament special pentru îndatoririle şi demnitatea stării lor.

Can. 1135 - Ambii soţi au drepturi şi îndatoriri egale cu privire la tot ceea ce ţine de comunitatea vieţii conjugale.

Can. 1136 - Părinţii au obligaţia foarte gravă şi dreptul primar de a se îngriji, după puterile lor, de educaţia copiilor, atât fizică, socială şi culturală, cât şi morală şi religioasă.

Can. 1137 - Sunt legitimi copiii zămisliţi ori născuţi dintr-o căsătorie validă sau din una putativă.

Can. 1138 - & 1. Este tată acela care e dovedit de căsătoria legitimă, dacă nu se constată contrariul cu argumente evidente.

& 2. Se presupune că sunt legitimi copiii născuţi cel puţin după 180 de zile de la data celebrării căsătoriei, sau în decurs de 300 zile de la data încetării vieţii conjugale.

Can. 1139 - Copiii ilegitimi devin legitimi prin căsătoria ulterioară a părinţilor, fie validă, fie putativă, sau prin rescript de la Sfântul Scaun.

Can. 1140 - Cu privire la efectele canonice, copiii deveniţi legitimi sunt echivalaţi în toate copiilor legitimi, dacă nu este prevăzut în mod expres altfel de către drept.


CAPITOLUL IX

Separarea soţilor


ART. 1

Desfacerea legământului

Can. 1141 - Căsătoria validă şi consumată nu poate fi desfăcută de nici o putere omenească şi din nici un motiv, decât de moarte.

Can. 1142 - Căsătoria neconsumată, încheiată între botezaţi sau între o parte botezată şi o parte nebotezată, poate fi desfăcută, dintr-un motiv just, de Pontiful Roman, la cererea ambelor părţi sau a uneia dintre ele, chiar dacă cealaltă parte nu este de acord.

Can. 1143 - & 1. Căsătoria încheiată de doi nebotezaţi se desface, în virtutea privilegiului paulin, în favoarea credinţei părţii care a primit Botezul, prin însuşi faptul că această parte încheie o nouă căsătorie, cu condiţia ca partea nebotezată să se separe.

& 2. Se consideră că partea nebotezată se separă, dacă nu vrea să coabiteze cu partea botezată în mod paşnic fără a-l ofensa pe Creator, în afară de cazul când partea botezată i-a dat, după primirea Botezului, părţii nebotezate un motiv just de a se separa.

Can. 1144 - & 1. Ca partea botezată să încheie în mod valid o nouă căsătorie, partea nebotezată trebuie întrebată dacă nu cumva:

1. vrea şi ea să primească Botezul;

2. vrea cel puţin să coabiteze în mod paşnic cu partea botezată, fără să-l ofenseze pe Creator.

& 2. Această interpelare trebuie făcută după Botez; totuşi, Ordinariul locului poate permite, dintr-un motiv grav, ca interpelarea să aibă loc înainte de Botez; mai mult, poate dispensa de interpelare, fie înainte fie după Botez, numai să rezulte, pe baza unei proceduri cel puţin sumare şi extrajudiciare, că interpelarea nu poate fi făcută sau că e inutilă.

Can. 1145 - & 1. În mod normal, interpelarea să fie făcută sub autoritatea Ordinariului locului al părţii convertite; acest Ordinariu să acorde celeilalte părţi, dacă ea cere acest lucru, un termen pentru a răspunde, avertizând-o totuşi că, dacă acest termen a trecut în mod inutil, tăcerea ei va fi considerată răspuns negativ.

& 2. Interpelarea este validă chiar dacă este făcută în mod particular de însăşi partea convertită; mai mult, este şi licită, dacă forma prescrisă mai sus nu poate fi respectată.

& 3. În ambele cazuri, trebuie să se constate în mod legitim în forul extern că interpelarea a avut loc şi care a fost rezultatul ei.

Can. 1146 - Partea botezată are dreptul de a încheia o căsătorie nouă cu o parte catolică:

1. dacă cealaltă parte a răspuns negativ la interpelare sau interpelarea a fost omisă în mod legitim;

2. dacă partea nebotezată, consultată deja sau nu, mai întâi a perseverat în coabitarea paşnică fără să-l ofenseze pe Creator, dar ulterior s-a separat fără un motiv just, rămânând valabile dispoziţiile cann. 1144 şi 1145.

Can. 1147 - Ordinariul locului poate totuşi permite, dintr-un motiv grav, ca partea botezată, prevalându-se de privilegiul paulin, să încheie căsătorie cu o parte necatolică, botezată sau nebotezată, respectându-se dispoziţiile canoanelor despre căsătoriile mixte.

Can. 1148 - & 1. Dacă bărbatului nebotezat care a avut în acelaşi timp mai multe femei nebotezate îi este greu să rămână cu prima dintre ele după ce a primit Botezul în Biserica Catolică, poate reţine una dintre ele, îndepărtându-le pe celelalte. Acelaşi lucru este valabil şi pentru femeia nebotezată, care ar avea în acelaşi timp mai mulţi bărbaţi nebotezaţi.

& 2. În cazurile prevăzute de & 1, după ce s-a primit Botezul, căsătoria trebuie încheiată după forma canonică, respectându-se, dacă e necesar, dispoziţiile referitoare la căsătoriile mixte şi celelalte dispoziţii ale dreptului.

& 3. Ţinându-se seama de condiţia morală, socială şi economică a locurilor şi a persoanelor, Ordinariul locului să aibă grijă să fie luate măsuri suficiente privind nevoile materiale ale primei soţii şi ale celorlalte înlăturate, potrivit cu normele dreptăţii, ale carităţii creştine şi ale echităţii naturale.

Can. 1149 - Persoana nebotezată care, după ce a primit Botezul în Biserica Catolică, nu poate restabili coabitarea cu partea nebotezată, din cauza prizonieratului sau a persecuţiei, poate să încheie o altă căsătorie, chiar dacă între timp cealaltă parte a primit Botezul, rămânând valabilă dispoziţia can. 1141.

Can. 1150 - În caz de dubiu, privilegiul credinţei se bucură de ocrotirea dreptului.


ART. 2

Separarea fără desfacerea legământului

Can. 1151 - Soţii au datoria şi dreptul de a respecta convieţuirea conjugală, dacă nu-i scuteşte un motiv legitim.

Can. 1152 - & 1. Deşi se recomandă stăruitor ca partea nevinovată, determinată de dragostea creştină şi preocupată de binele familiei, să nu refuze părţii adultere iertarea şi să nu rupă viaţa conjugală, totuşi, dacă nu i-a iertat explicit sau tacit vinovăţia, are dreptul de a întrerupe convieţuirea conjugală, în afară de cazul când a consimţit la adulter, sau a constituit cauza acestuia, sau a săvârşit ea însăşi adulter.

& 2. Iertarea tacită are loc dacă partea nevinovată, după ce a fost informată despre adulter, a trăit de bunăvoie şi cu sentiment marital cu partea vinovată; în schimb, se presupune, dacă a menţinut timp de şase luni convieţuirea conjugală şi nu a recurs la autoritatea ecleziastică sau civilă.

& 3. Dacă partea nevinovată a întrerupt din proprie iniţiativă convieţuirea conjugală, să prezinte, în termen de şase luni, cauza de separare în faţa autorităţii ecleziastice competente care, examinând toate circumstanţele, va aprecia dacă e posibil ca partea nevinovată să ierte vinovăţia şi să nu rămână separată la nesfârşit.

Can. 1153 - & 1. Dacă unul dintre soţi constituie un pericol grav de ordin fie spiritual, fie trupesc, pentru celălalt soţ sau pentru copii, sau face în alt mod ca viaţa în comun să fie prea dură, îi dă celuilalt soţ un motiv legitim de a se separa, cu permisiunea Ordinariului locului, iar dacă însăşi aşteptarea constituie un pericol, chiar din proprie iniţiativă.

& 2. În toate cazurile, încetând motivul de separare, trebuie restaurată convieţuirea conjugală, dacă autoritatea ecleziastică nu stabileşte altfel.

Can. 1154 - După ce s-a stabilit separarea soţilor, trebuie întotdeauna să se ia măsuri corespunzătoare privind întreţinerea necesară şi educarea copiilor.

Can. 1155 - Soţul nevinovat poate în chip lăudabil să-l admită din nou pe celălalt soţ la viaţa conjugală, iar în acest caz, să renunţe la dreptul de separare.


CAPITOLUL X

Convalidarea căsătoriei


ART. 1

Convalidarea simplă

Can. 1156 - & 1. Pentru a convalida o căsătorie nulă din cauza unui impediment dirimant, este necesar să înceteze impedimentul sau să se dea dispensă şi ca cel puţin partea conştientă de impediment să reînnoiască consimţământul.

& 2. Această reînnoire este impusă de dreptul ecleziastic pentru validitatea căsătoriei, chiar dacă iniţial ambele părţi au dat consimţământul şi nu l-au revocat ulterior.

Can. 1157 - Reînnoirea consimţământului trebuie să fie un nou act de voinţă faţă de căsătoria pe care persoana care o reînnoieşte ştie sau opinează că a fost nulă chiar de la început.

Can. 1158 - & 1. Dacă impedimentul este public, consimţământul trebuie reînnoit de ambele părţi după forma canonică, rămânând neschimbată dispoziţia can. 1127, & 2.

& 2. Dacă impedimentul nu poate fi dovedit, este suficientă reînnoirea consimţământului în particular şi în secret, şi anume, de către partea care este conştientă de el, cu condiţia ca partea cealaltă să persevereze în consimţământul dat, sau de către ambele părţi, dacă impedimentul este cunoscut de amândouă părţile.

Can. 1159 - & 1. Căsătoria nulă din cauza unui defect de consimţământ este convalidată dacă partea care nu consimţise consimte în prezent, cu condiţia să rămână consimţământul dat de partea cealaltă.

& 2. Dacă defectul de consimţământ nu poate fi dovedit, este suficient ca partea care nu consimţise să-şi dea consimţământul în particular şi în secret.

& 3. Dacă defectul de consimţământ poate fi dovedit, este necesar să fie dat consimţământul după forma canonică.

Can. 1160 - Căsătoria nulă din cauza unui defect de formă, ca să devină validă, trebuie să fie încheiată din nou după forma canonică, rămânând neschimbată dispoziţia can. 1127, & 2.
ART. 2

Convalidarea radicală

Can. 1161 - & 1. Convalidarea radicală a unei căsătorii nule este convalidarea ei fără reînnoirea consimţământului, acordată de autoritatea competentă, şi include dispensa de impediment, dacă există, şi de forma canonică, dacă nu a fost respectată, precum şi retroactivitatea efectelor canonice.

& 2. Convalidarea are loc din momentul acordării favorului, în schimb, retroactivitatea, dacă nu este stabilit în mod expres altfel, merge înapoi până la momentul celebrării căsătoriei.

& 3. Să nu se acorde convalidarea radicală, dacă nu este probabil că părţile vor să persevereze în viaţa conjugală.

Can. 1162 - & 1. Dacă lipseşte consimţământul ambelor părţi, sau al uneia dintre ele, căsătoria nu poate fi convalidată radical, fie că la început consimţământul nu a fost dat, fie că a fost dat, dar ulterior a fost revocat.

& 2. Dacă însă consimţământul a lipsit la început, dar a fost dat ulterior, convalidarea poate fi acordată din momentul în care a fost dat consimţământul.

Can. 1163 - & 1. Căsătoria nulă din cauza unui impediment sau din cauza unui defect privind forma legitimă poate fi convalidată radical, cu condiţia să rămână consimţământul ambelor părţi.

& 2. Căsătoria nulă din cauza unui impediment de drept natural sau de drept divin pozitiv poate fi convalidată radical numai după ce a încetat impedimentul.

Can. 1164 - Convalidarea radicală poate fi acordată în mod valid chiar şi fără ştirea uneia sau a ambelor părţi; însă să nu se acorde decât dintr-un motiv grav.

Can. 1165 - & 1. Convalidarea radicală poate fi acordată de Scaunul Apostolic.

& 2. Poate fi acordată de Episcopul diecezan pentru fiecare caz în parte, chiar dacă în aceeaşi căsătorie există împreună mai multe cauze de nulitate, îndeplinindu-se, în cazul convalidării unei căsătorii mixte, condiţiile prevăzute de can. 1125; în schimb nu poate fi acordată de Episcopul diecezan dacă există un impediment a cărui dispensă este rezervată Scaunului Apostolic, conform can. 1078, & 2, sau dacă este vorba de un impediment de drept natural sau de drept divin pozitiv care deja a încetat.


PARTEA A II-A

Celelalte acte ale cultului divin


TITLUL I

Sacramentaliile


Can. 1166 - Sacramentaliile sunt semne sacre prin care, datorită unei asemănări cu sacramentele, sunt semnificate şi, prin puterea de mijlocire a Bisericii, sunt obţinute efecte mai ales spirituale.

Can. 1167 - & 1. Numai Scaunul Apostolic poate să stabilească noi sacramentalii ori să le interpreteze în mod autentic pe cele deja acceptate, să desfiinţeze sau să schimbe vreunul dintre ele.

& 2. La celebrarea sau administrarea sacramentaliilor să se respecte cu grijă ritualurile şi formulele aprobate de autoritatea Bisericii.

Can. 1168 - Slujitorul sacramentaliilor este clericul înzestrat cu puterea necesară; unele sacramentalii pot fi administrate, conform normelor cărţilor liturgice, după aprecierea Ordinariului locului, chiar şi de laici, înzestraţi cu calităţi adecvate.

Can. 1169 - & 1. Pot săvârşi în mod valid consacrările şi dedicările cei care sunt însemnaţi cu caracterul episcopal, precum şi preoţii care au permisiunea din partea dreptului sau printr-o concesiune legală.

& 2. Binecuvântările pot fi împărţite de orice preot, cu excepţia acelora care sunt rezervate Pontifului Roman sau Episcopului.

& 3. Diaconul poate împărţi numai binecuvântările permise în mod expres de către drept.

Can. 1170 - Binecuvântările, care, în primul rând, trebuie împărţite catolicilor, pot fi date şi catecumenilor, ba chiar şi necatolicilor, dacă nu există o oprelişte din partea Bisericii.

Can. 1171 - Lucrurile sacre, care sunt destinate cultului divin prin dedicare sau binecuvântare, să fie tratate cu respect şi să nu fie folosite în scopuri profane sau improprii, chiar dacă aparţin unor persoane private.

Can. 1172 - & 1. Nimeni nu poate săvârşi în mod legitim exorcisme asupra celor posedaţi, dacă nu a obţinut permisiunea specială şi expresă de la Ordinariul locului.

& 2. Ordinariul locului să acorde această permisiune numai preotului înzestrat cu evlavie, ştiinţă, prudenţă şi integritate morală.
TITLUL II

Liturgia orelor


Can. 1173 - Biserica, îndeplinind funcţia sacerdotală a lui Cristos, celebrează liturgia orelor prin care, ascultându-l pe Dumnezeu care vorbeşte poporului său şi actualizând evenimentul mântuirii, îl laudă şi îl imploră fără încetare prin cânt şi rugăciune, pentru mântuirea lumii întregi.

Can. 1174 - & 1. Au obligaţia de a celebra liturgia orelor clericii, conform can. 276, & 2, nr. 3; în schimb, membrii institutelor de viaţă consacrată şi ai societăţilor de viaţă apostolică, conform constituţiilor proprii.

& 2. Chiar şi ceilalţi credincioşi sunt invitaţi stăruitor să participe, în funcţie de împrejurări, la liturgia orelor, deoarece este vorba de o acţiune a Bisericii.

Can. 1175 - La celebrarea liturgiei orelor să se respecte, pe cât e posibil, timpul real al fiecărei ore.


TITLUL III

Funeraliile ecleziastice


Can. 1176 - & 1. Credincioşii creştini decedaţi trebuie să beneficieze de funeralii ecleziastice, conform dreptului.

& 2. Funeraliile ecleziastice, prin care Biserica cere ajutorul spiritual pentru cei morţi, cinsteşte trupurile acestora şi, în acelaşi timp, le dă celor vii mângâierea speranţei, trebuie celebrate conform legilor liturgice.

& 3. Biserica recomandă stăruitor ca să păstreze piosul obicei de a se înhuma trupurile celor morţi; totuşi, nu interzice incinerarea, în afară de cazul când aceasta a fost aleasă din motive contrare învăţăturii creştine.
CAPITOLUL I

Celebrarea funeraliilor


Can. 1177 - & 1. Pentru fiecare credincios decedat, funeraliile trebuie celebrate, în general, în biserica parohiei proprii.

& 2. Este totuşi permis ca fiecare credincios, sau cei care au datoria de a se îngriji de funeraliile unui credincios decedat, să aleagă pentru funeralii o altă biserică, cu consimţământul responsabilului acesteia, fiind informat parohul propriu al celui decedat.

& 3. Dacă moartea a survenit în afara parohiei proprii, iar trupul neînsufleţit nu a fost transportat în această parohie şi nici nu a fost aleasă în mod legitim o altă biserică pentru funeralii, acestea să fie celebrate în biserica parohiei în care a survenit moartea, în afară de cazul când dreptul particular a desemnat o altă biserică.

Can. 1178 - Funeraliile Episcopului diecezan să fie celebrate în biserica catedrală proprie, dacă el nu a ales o altă biserică.

Can. 1179 - Funeraliile călugărilor sau ale membrilor unei societăţi de viaţă apostolică să fie celebrate, în general, în biserica proprie sau în oratoriul propriu, de către Superior, dacă institutul şi societatea sunt clericale, altminteri, de către capelan.


Yüklə 2,95 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   19   20   21   22   23   24   25   26   ...   63




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin