HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008



Yüklə 2,95 Mb.
səhifə20/63
tarix12.01.2019
ölçüsü2,95 Mb.
#95536
1   ...   16   17   18   19   20   21   22   23   ...   63

Can. 916 - Cine este conştient de un păcat grav să nu celebreze Liturghia, nici să nu se împărtăşească cu Trupul Domnului, fără să fi făcut în prealabil mărturisirea sacramentală, în afară de cazul când există un motiv grav şi imposibilitatea de a se mărturisi; în acest caz, să-şi aducă aminte că are obligaţia să facă un act de căinţă desăvârşită, însoţit de hotărârea de a se mărturisi cât mai curând posibil.

Can. 917 - Cine a primit deja Sfânta Împărtăşanie o poate primi încă o dată în aceeaşi zi în timpul celebrării euharistice la care participă, rămânând neschimbată dispoziţia can. 921, & 2.

Can. 918 - Se recomandă foarte mult ca credincioşii să primească Sfânta Împărtăşanie în timpul celebrării euharistice; totuşi, celor care o cer dintr-un motiv just să le fie administrată şi în afara Liturghiei, respectându-se riturile liturgice.

Can. 919 - & 1. Cine are de gând să primească Preasfânta Euharistie să se abţină de la orice fel de mâncare şi băutură, cu excepţia apei şi a medicamentelor, cel puţin o oră înainte de a se împărtăşi.

& 2. Preotul care celebrează în aceeaşi zi de două sau de trei ori Preasfânta Euharistie poate să consume ceva înainte de a doua sau a treia celebrare, chiar dacă nu a trecut intervalul de o oră.

& 3. Persoanele în vârstă şi cele bolnave, ca şi cele care le îngrijesc, pot să primească Preasfânta Euharistie chiar dacă au consumat ceva cu mai puţin de o oră înainte.

Can. 920 - & 1. Fiecare credincios, după ce a făcut prima Împărtăşanie, are obligaţia de a o primi cel puţin o dată de an.

& 2. Această poruncă trebuie îndeplinită în timpul pascal, în afară de cazul când, dintr-un motiv just, este îndeplinită în alt timp al anului.

Can. 921 - & 1. Credincioşii care se află în pericol de moarte, indiferent care ar fi motivul, să fie întăriţi cu Sfânta Împărtăşanie ca Viatic.

& 2. Chiar dacă au fost întăriţi în aceeaşi zi cu Sfânta Împărtăşanie, se recomandă foarte mult ca cei care ajung în pericol de a-şi pierde viaţa să se împărtăşească din nou.

& 3. Persistând pericolul de moarte, se recomandă primirea Sfintei Împărtăşanii de mai multe ori, în zile diferite.

Can. 922 - Să nu se amâne prea mult bolnavilor Sfântul Viatic; cei care au grija sufletelor să vegheze cu râvnă ca bolnavii să fie întăriţi cu el câtă vreme sunt în posesia deplină a facultăţilor lor.

Can. 923 - Credincioşii pot să participe la Jertfa euharistică şi să primească Sfânta Împărtăşanie în orice rit catolic, rămânând inviolabilă dispoziţia can. 844.


ART. 3

Riturile şi ceremoniile celebrării euharistice

Can. 924 - & 1. Preasfânta Jertfă euharistică trebuie oferită cu pâine şi vin; în vin trebuie să se toarne puţină apă.

& 2. Pâinea trebuie să fie numai din grâu şi făcută recent, astfel încât să nu existe nici un pericol de alterare.

& 3. Vinul trebuie să fie natural, produs din rodul viţei-de-vie, şi nealterat.

Can. 925 - Sfânta Împărtăşanie să fie dată numai sub specia pâinii sau, respectându-se legile liturgice, sub ambele specii; totuşi, în caz de necesitate, poate fi dată chiar numai sub specia vinului.

Can. 926 - Conform vechii tradiţii a Bisericii Latine, preotul să folosească în celebrarea euharistică pâine azimă, oriunde ar celebra.

Can. 927 - Este absolut interzis, chiar şi în caz de extremă necesitate, de a se consacra o specie fără cealaltă sau de a consacra ambele specii în afara celebrării euharistice.

Can. 928 - Celebrarea euharistică să fie făcută în limba latină, sau într-o altă limbă, dar cu condiţia ca textele liturgice să fi fost aprobate în mod legitim.

Can. 929 - Celebrând şi administrând Euharistia, preoţii şi diaconii să poarte veşmintele sacre stabilite de rubrici.

Can. 930 - & 1. Dacă nu poate să stea în picioare, preotul bolnav sau în vârstă poate să celebreze Jertfa euharistică stând pe scaun, respectând legile liturgice, totuşi nu în faţa poporului, în afară de cazul când are permisiunea Ordinariului locului.

& 2. Preotul orb sau afectat de o altă boală celebrează licit Jertfa euharistică folosind orice text de Liturghie dintre cele aprobate şi, dacă este cazul, având lângă el un alt preot sau un diacon, sau chiar un laic bine instruit, care să-l ajute.


ART. 4

Timpul şi locul celebrării Euharistiei

Can. 931 - Celebrarea şi distribuirea Euharistiei pot fi săvârşite în orice zi şi la orice oră, cu excepţia acelora care sunt excluse de normele liturgice.

Can. 932 - & 1. Celebrarea Euharistiei să fie săvârşită într-un loc sacru, dacă, într-un caz particular, necesitatea nu cere altfel; în acest caz, celebrarea să fie săvârşită într-un loc decent.

& 2. Jertfa euharistică trebuie săvârşită pe un altar dedicat sau binecuvântat; când este săvârşită în afara locului sacru, poate fi folosită o masă corespunzătoare, rămânând mereu necesare faţa de altar şi corporalul.

Can. 933 - Dintr-un motiv just şi cu permisiunea expresă a Ordinariului locului, îi este permis unui preot să celebreze Euharistia în lăcaşul de cult al unei Biserici sau al unei comunităţi ecleziale, care nu sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică, cu condiţia să nu se dea scandal.


CAPITOLUL II

Păstrarea şi adorarea Preasfintei Euharistii


Can. 934 - & 1. Preasfânta Euharistie:

1. trebuie păstrată în biserica catedrală sau în biserica echivalată bisericii catedrale, în biserica parohială, precum şi în biserica sau oratoriul anexat casei unui institut călugăresc sau a unei societăţi de viaţă apostolică;

2. poate fi păstrată în capela Episcopului şi, cu permisiunea Ordinariului locului, în alte biserici, oratorii şi capele.

& 2. În locurile sacre în care este păstrată Preasfânta Euharistie, trebuie întotdeauna să existe cineva care să aibă grijă de ea şi, pe cât se poate, preotul să celebreze acolo Liturghia cel puţin de două ori pe lună.

Can. 935 - Nimănui nu-i este permis să păstreze la el Preasfânta Euharistie sau să o poarte în călătorie, în afară de cazul când există o necesitate pastorală urgentă, respectându-se dispoziţiile Episcopului diecezan.

Can. 936 - În casa unui institut călugăresc sau într-o casă religioasă, Preasfânta Euharistie să fie păstrată numai în biserică sau în oratoriul principal anexat casei; totuşi, dintr-un motiv just, Ordinariul poate permite să fie păstrată şi într-un alt oratoriu al aceleiaşi case.

Can. 937 - Dacă nu se opune un motiv grav, biserica unde se păstrează Preasfânta Euharistie să rămână deschisă credincioşilor cel puţin câteva ore pe zi, ca ei să se poată ruga în faţa Preasfântului Sacrament.

Can. 938 - & 1. În mod obişnuit, Preasfânta Euharistie să fie păstrată într-un singur tabernacol din biserică sau oratoriu.

& 2. Tabernacolul în care este păstrată Preasfânta Euharistie să fie aşezat într-un loc însemnat al bisericii sau al oratoriului, vizibil, frumos, împodobit, potrivit pentru rugăciune.

& 3. Tabernacolul în care este păstrată în mod obişnuit Preasfânta Euharistie să fie fix, confecţionat din material solid netransparent şi închis în aşa fel încât să se evite cât mai mult posibil pericolul de profanare.

& 4. Dintr-un motiv grav, este permis ca Preasfânta Euharistie să fie păstrată, mai ales în timpul nopţii, într-un alt loc mai sigur şi demn.

& 5. Cine are grija bisericii sau a oratoriului să prevadă ca cheia de la tabernacolul unde este păstrată Preasfânta Euharistie să fie păzită cu cea mai mare atenţie.

Can. 939 - Ostiile consacrate, în cantitate suficientă pentru trebuinţele credincioşilor, să fie păstrate în pixidă sau într-un vas mic şi, după consumarea celor vechi conform ritualului, să fie reînnoite des.

Can. 940 - În faţa tabernacolului unde este păstrată Preasfânta Euharistie, să lumineze tot timpul o lampă specială prin care să fie indicată şi cinstită prezenţa lui Cristos.

Can. 941 - & 1. În bisericile sau în oratoriile în care este permisă păstrarea Preasfintei Euharistii, pot fi făcute expuneri fie cu pixida, fie cu ostensorul, respectându-se normele stabilite de cărţile liturgice.

& 2. În timpul celebrării Liturghiei, să nu aibă loc expunerea cu Preasfântul Sacrament în aceeaşi biserică sau în acelaşi oratoriu.

Can. 942 - Se recomandă ca în aceleaşi biserici sau oratorii să aibă loc în fiecare an expunerea solemnă a Preasfântului Sacrament pentru un timp suficient, chiar dacă nu continuu, ca acea comunitate locală să mediteze mai profund misterul euharistic şi să-l adore; totuşi această expunere să aibă loc numai dacă se prevede o afluenţă suficientă de credincioşi şi dacă sunt păstrate normele stabilite.

Can. 943 - Slujitorul expunerii Preasfântului Sacrament şi al binecuvântării euharistice este preotul sau diaconul; în circumstanţe speciale, dar numai pentru expunere şi repunere, nu şi pentru binecuvântare, este acolitul, slujitorul extraordinar al Sfintei Împărtăşanii sau o altă persoană desemnată de Ordinariul locului, respectându-se dispoziţiile Episcopului diecezan.

Can. 944 - & 1. Unde Episcopul diecezan apreciază că este posibil, să aibă loc o procesiune pe străzile publice, mai ales în solemnitatea Trupului şi Sângelui lui Cristos, ca mărturie publică de cinstire faţă de Preasfânta Euharistie.

& 2. Este de datoria Episcopului diecezan să stabilească directive cu privire la procesiuni, unde să se prevadă participarea la ele şi modul demnituos în care să se desfăşoare.


CAPITOLUL III

Ofertele pentru celebrarea Liturghiei


Can. 945 - & 1. Conform unui obicei aprobat al Bisericii, orice preot care celebrează sau concelebrează Liturghia poate primi o ofertă ca să aplice Liturghia după o intenţie precisă.

& 2. Se recomandă foarte mult ca preoţii să celebreze Liturghia la intenţia credincioşilor, mai cu seamă a celor nevoiaşi, chiar dacă nu primesc nici o ofertă.

Can. 946 - Credincioşii care fac o ofertă ca să se aplice Liturghia la intenţia lor contribuie la binele Bisericii şi participă cu acea ofertă la grija Bisericii în susţinerea slujitorilor şi a activităţilor proprii.

Can. 947 - În materie de oferte pentru Liturghii, să fie eliminat absolut orice aspect de negoţ sau de comerţ.

Can. 948 - Trebuie să fie aplicate separat atâtea Liturghii la intenţiile ofertanţilor câte au fost ofertele, chiar mici, date şi acceptate.
Can. 949 - Cine are obligaţia de a celebra şi de a aplica Liturghia la intenţia acelora care au făcut oferta are aceeaşi obligaţie şi în cazul în care ofertele primite s-au pierdut, chiar fără vina lui.

Can. 950 - Dacă se oferă o sumă de bani pentru aplicarea de Liturghii, nespecificându-se numărul Liturghiilor ce trebuie celebrate, acesta se calculează ţinându-se seama de oferta stabilită în locul unde locuieşte donatorul, dacă nu trebuie să se presupună în mod legitim că intenţia sa a fost alta.

Can. 951 - & 1. Preotul care celebrează mai multe Liturghii în aceeaşi zi poate să le aplice pe fiecare la intenţia pentru care a fost făcută oferta, cu condiţia cerută de lege ca, în afară de ziua de Crăciun, el să reţină pentru sine numai oferta unei singure Liturghii, iar celelalte să le dea în scopurile stabilite de Ordinariu, admiţându-se, desigur, o anumită recompensă pentru un motiv extrinsec.

& 2. Preotul care concelebrează în aceeaşi zi o a doua liturghie nu poate, sub nici un motiv, să primească ofertă pentru ea.

Can. 952 - & 1. Este de datoria conciliului provincial sau a adunării Episcopilor provinciei să stabilească, prin decret, pentru întreaga provincie, suma ofertei ce trebuie făcută pentru celebrarea şi aplicarea Liturghiei, iar preotului nu-i este permis să ceară o sumă mai mare; i se permite totuşi să primească pentru aplicarea Liturghiei o ofertă mai mare decât cea stabilită, dacă este dată benevol, precum şi una mai mică.

& 2. În lipsa unui astfel de decret, să se respecte obiceiul în vigoare în dieceză.

& 3. Chiar şi membrii institutelor călugăreşti, oricare ar fi ele, trebuie să se conformeze aceluiaşi decret sau obiceiului local, despre care vorbesc && 1 şi 2.

Can. 953 - Nimănui nu-i este permis să primească atâtea oferte de Liturghii ce trebuie aplicate personal, pe care nu le poate îndeplini în decurs de un an.

Can. 954 - Dacă în anumite biserici sau oratorii cererea de Liturghii ce trebuie celebrate depăşeşte numărul celor ce pot fi celebrate acolo, este permisă celebrarea lor în alt loc, în afară de cazul când donatorii şi-au manifestat în mod expres voinţa contrară.

Can. 955 - & 1. Cine intenţionează să încredinţeze altora celebrarea Liturghiilor ce trebuie aplicate să încredinţeze cât mai curând celebrarea lor preoţilor pe care îi preferă, cu condiţia să fie sigur că ei sunt mai presus de orice bănuială; trebuie să încredinţeze întreaga sumă primită, în afară de cazul când este sigur că partea ce depăşeşte suma fixată în dieceză a fost dată intuitu personae; de asemenea, are obligaţia de a se îngriji de celebrarea Liturghiilor până când are dovada acceptării obligaţiei şi a ofertei primite.

& 2. Perioada de timp în care Liturghiile trebuie să fie celebrate începe din ziua când preotul care va trebui să le celebreze le-a primit, dacă nu se constată altfel.

& 3. Cine încredinţează altora Liturghii ce trebuie celebrate, să noteze fără întârziere într-un registru atât Liturghiile pe care le-a primit, cât şi pe acelea pe care le-a dat altora, indicând şi ofertele lor.

& 4. Fiecare preot trebuie să noteze cu grijă atât Liturghiile pe care le-a primit şi pe care trebuie să le celebreze, cât şi pe acelea pe care le-a celebrat.

Can. 956 - Toţi administratorii, şi fiecare în parte, ai cauzelor pioase sau cei obligaţi în vreun fel să se îngrijească de celebrarea Liturghiilor, fie clerici, fie laici, să predea Ordinariilor lor, conform modalităţilor stabilite de aceştia, obligaţiile Liturghiilor ce nu au fost îndeplinite în răstimp de un an.

Can. 957 - Datoria şi dreptul de a veghea ca să fie îndeplinite obligaţiile de Liturghii revin, în bisericile clerului secular, Ordinariului locului, iar în bisericile institutelor călugăreşti sau ale societăţilor de viaţă apostolică, Superiorilor lor.

Can. 958 - & 1. Parohul, precum şi rectorul unei biserici sau al altui loc sacru, în care se obişnuieşte să se primească oferte de Liturghii, să aibă un registru special în care să noteze cu grijă numărul Liturghiilor ce trebuie celebrate, intenţia, oferta făcută şi celebrarea săvârşită.

& 2. Ordinariul are obligaţia de a controla anual aceste registre, personal sau prin alţii.
TITLUL IV

Sacramentul Pocăinţei


Can. 959 - În sacramentul Pocăinţei, credincioşii care îşi mărturisesc păcatele unui slujitor sacru legitim, se căiesc de ele şi au hotărârea de a se îndrepta, dobândesc de la Dumnezeu, prin dezlegarea dată de acelaşi slujitor, iertarea păcatelor săvârşite după Botez şi totodată, se reconciliază cu Biserica, pe care, păcătuind, au rănit-o.
CAPITOLUL I

Celebrarea sacramentului


Can. 960 - Mărturisirea, individuală şi completă, şi dezlegarea constituie unicul mod obişnuit în care un credincios, conştient de un păcat grav, se reconciliază cu Dumnezeu şi cu Biserica; numai o imposibilitate fizică sau morală scuteşte de la această mărturisire, în care caz reconcilierea poate fi dobândită şi în alte moduri.

Can. 961 - & 1. Nu poate fi dată mai multor credincioşi împreună dezlegarea generală fără o prealabilă mărturisire individuală, decât dacă:

1. există un iminent pericol de moarte, iar preotul sau preoţii nu au timpul necesar pentru a asculta mărturisirea fiecărui penitent;

2. există o necesitate gravă, adică în cazul când, existând un număr mare de penitenţi, nu sunt la dispoziţie suficienţi confesori pentru a asculta după rânduială mărturisirea fiecăruia într-un timp adecvat, astfel încât penitenţii ar fi nevoiţi, fără vina lor, să rămână mult timp lipsiţi de harul sacramental sau de Sfânta Împărtăşanie; necesitatea, însă, nu se consideră că este suficientă în cazul când nu se poate dispune de confesori numai din cauza unei mari afluenţe de penitenţi, cum s-ar putea întâmpla cu ocazia unei sărbători sau a unui pelerinaj.

& 2. Este de datoria Episcopului diecezan să aprecieze condiţiile cerute de & 1, nr. 2, care, ţinând seama de criteriile fixate împreună cu ceilalţi membri ai Conferinţei Episcopilor, poate stabili cazurile când se verifică această necesitate.

Can. 962 - & 1. Ca un credincios să beneficieze în mod valid de dezlegarea sacramentală dată simultan mai multor credincioşi, este necesar nu numai să fie dispus cum se cuvine, dar, totodată, să se şi hotărască să facă la timpul potrivit mărturisirea individuală a păcatelor grave, pe care deocamdată nu a putut să o facă.

& 2. Pe cât e posibil, chiar cu ocazia primirii unei dezlegări generale, credincioşii să fie instruiţi asupra condiţiilor impuse de & 1 şi, dacă este timp, chiar şi în caz de pericol de moarte, să fie îndemnaţi ca fiecare să facă un act de căinţă înainte de dezlegarea generală.

Can. 963 - Rămânând în vigoare obligaţia despre care vorbeşte can. 989, persoana, căreia i se iartă păcatele grave prin dezlegarea generală, când se iveşte ocazia, să meargă îndată să facă mărturisirea individuală, înainte de a primi o altă dezlegare generală, dacă nu intervine un motiv just.

Can. 964 - & 1. Locul specific pentru ascultarea mărturisirilor sacramentale este biserica sau oratoriul.

& 2. În ceea ce priveşte confesionalul, să se stabilească norme de către Conferinţa Episcopilor, prevăzând totuşi să existe mereu, într-un loc vizibil, confesionale cu gratie fixă între penitent şi confesor, pe care să le poată folosi în mod liber credincioşii care doresc acest lucru.

& 3. Să nu se asculte mărturisirile în afara confesionalului decât dintr-un motiv just.
CAPITOLUL II

Slujitorul sacru al sacramentului Pocăinţei


Can. 965 - Slujitorul sacramentului Pocăinţei este numai preotul.

Can. 966 - & 1. Pentru a dezlega în mod valid de păcate, este necesar ca slujitorul sacru, pe lângă puterea preoţească, să aibă şi facultatea de a exercita această putere asupra credincioşilor cărora le dă dezlegarea.

& 2. Preotul poate fi înzestrat cu această facultate fie ipso iure, fie prin concesiune din partea autorităţii competente conform can. 969.

Can. 967 - & 1. Nu numai Pontiful Roman, ci şi Cardinalii au ipso iure facultatea de a asculta mărturisirile sacramentale în toată lumea; de asemenea, şi Episcopii o folosesc în mod licit pretutindeni, dacă Episcopul diecezan nu a interzis, într-un caz particular, acest lucru.

& 2. Cei care se bucură în mod habitual de facultatea de a asculta mărturisirile, fie în virtutea oficiului, fie în virtutea acordării ei de către Ordinariul locului încardinării sau al locului în care îşi au domiciliul, o pot exercita pretutindeni, dacă Ordinariul locului nu a interzis, într-un caz particular, acest lucru, rămânând neschimbate dispoziţiile can. 974, && 2 şi 3.

& 3. Ipso iure au pretutindeni această facultate asupra membrilor şi a celorlalte persoane care trăiesc zi şi noapte în casa institutului sau a societăţii, cei care sunt înzestraţi cu facultatea de a asculta mărturisirile în virtutea oficiului sau a concesiunii din partea Superiorului competent conform cann. 968, & 2 şi 969, & 2; aceştia o folosesc şi licit dacă, într-un caz particular, un Superior major nu a interzis-o faţă de supuşii săi.

Can. 968 - & 1. În cadrul circumscripţiei lor, au facultatea de a asculta mărturisirile, în virtutea oficiului, Ordinariul locului, canonicul penitenţiar, precum şi parohul şi cei care sunt în locul parohului.

& 2. În virtutea oficiului, se bucură de facultatea de a asculta mărturisirile supuşilor lor şi ale celor care trăiesc zi şi noapte în casă, Superiorii unui institut călugăresc sau ai unei societăţi de viaţă apostolică, dacă sunt clericale de drept pontifical, care au, conform constituţiilor, puterea executivă de conducere, rămânând totuşi valabilă dispoziţia can. 630, & 4.

Can. 969 - & 1. Numai Ordinariul locului este competent să acorde oricărui preot facultatea de a asculta mărturisirile tuturor credincioşilor, însă preoţii care sunt membri ai institutelor călugăreşti să nu o folosească fără permisiunea, cel puţin presupusă, a Superiorului lor.

& 2. Superiorul unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă apostolică, despre care vorbeşte can. 968, & 2, este competent să acorde oricărui preot facultatea de a asculta mărturisirile supuşilor proprii şi ale celor care trăiesc zi şi noapte în casă.

Can. 970 - Facultatea de a asculta mărturisirile să nu fie acordată decât preoţilor care au fost recunoscuţi capabili în urma unui examen, sau a căror aptitudine este dovedită prin alte mijloace.

Can. 971 - Ordinariul locului să nu acorde unui preot facultatea de a asculta în mod habitual mărturisirile, chiar unuia care are domiciliul sau cvasidomiciliul în cadrul circumscripţiei sale, dacă nu a ascultat mai întâi, în limita posibilităţilor, părerea Ordinariului acelui preot.

Can. 972 - Facultatea de a asculta mărturisirile poate fi acordată de autoritatea competentă, despre care vorbeşte can. 969, fie pentru un timp determinat, fie pentru un timp nedeterminat.

Can. 973 - Facultatea de a asculta în mod habitual mărturisirile să fie acordată în scris.

Can. 974 - & 1. Ordinariului locului, la fel şi Superiorul competent, să nu revoce facultatea de a asculta în mod habitual mărturisirile, decât dintr-un motiv grav.

& 2. Dacă facultatea de a asculta mărturisirile a fost revocată de Ordinariul locului care a acordat-o, despre care vorbeşte can. 967 & 2, preotul rămâne lipsit de această facultate pretutindeni; dacă aceeaşi facultate a fost revocată de un alt Ordinariu al locului, o pierde numai în teritoriul acestui Ordinariu.

& 3. Oricare Ordinariu al locului care ar fi revocat unui preot facultatea de a asculta mărturisirile, să-l informeze pe Ordinariul propriu al preotului, adică pe Ordinariul locului încardinării preotului, sau dacă este vorba de un membru al unui institut călugăresc, pe Superiorul competent al acestuia.

& 4. Dacă facultatea de a asculta mărturisirile a fost revocată de Superiorul major propriu, preotul pierde pretutindeni facultatea de a asculta mărturisirile membrilor institutului; însă dacă această facultate a fost revocată de un alt Superior competent, o pierde numai asupra membrilor de sub jurisdicţia acestuia.

Can. 975 - Facultatea despre care vorbeşte can. 967, & 2 se pierde nu numai prin revocare, ci şi prin pierderea oficiului, prin excardinare şi prin pierderea domiciliului.

Can. 976 - Orice preot, chiar dacă este lipsit de facultatea de a asculta mărturisirile, dezleagă valid şi licit pe toţi credincioşii care se află în pericol de moarte, de orice fel de cenzură şi păcat, chiar dacă este prezent un preot aprobat.

Can. 977 - Dezlegarea complicelui în păcatul împotriva poruncii a şasea a Decalogului este invalidă, în afară de cazul când este dată în pericol de moarte.

Can. 978 - & 1. În ascultarea mărturisirilor, preotul să aibă mereu în vedere faptul că îndeplineşte rolul şi de judecător şi de medic şi că a fost orânduit de Dumnezeu ca slujitor şi al dreptăţii şi al milei divine, ca să aibă grijă de onoarea divină şi de mântuirea sufletelor.

& 2. Administrând sacramentul, confesorul, în calitate de slujitor al Bisericii, să fie fidel faţă de învăţătura Magisteriului şi faţă de normele date de autoritatea competentă.

Can. 979 - Punând întrebări, preotul să procedeze cu prudenţă şi discreţie, ţinând desigur seama de condiţia şi de vârsta penitentului şi să se abţină de a căuta să afle numele complicelui.

Can. 980 - Dacă confesorul nu se îndoieşte de dispoziţia penitentului, iar acesta cere dezlegarea, să nu refuze, nici să nu amâne dezlegarea.

Can. 981 - În funcţie de natura şi numărul păcatelor, ţinând seama şi de condiţia penitentului, confesorul să impună pocăinţe salutare şi potrivite, pe care penitentul trebuie să le îndeplinească personal.

Can. 982 - Cine mărturiseşte că a denunţat în mod fals autorităţii ecleziastice un confesor nevinovat, de delictul de solicitare la păcat împotriva poruncii a şasea a Decalogului, să nu fie dezlegat decât după ce a retractat în mod formal denunţul fals şi este dispus să repare eventualele daune cauzate.


Yüklə 2,95 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   16   17   18   19   20   21   22   23   ...   63




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin